ICCJ. Decizia nr. 6866/2005. Civil
| Comentarii |
|
La 7 mai 2004, G.C. și S(P.)V. s-au adresat Curții de Apel București cerând revizuirea deciziei civile nr. 367 din 7 aprilie 2004 pronunțată de această curte de apel în dosarul nr. 2915/2003, cu motivarea că decizia este potrivnică sentinței civile nr. 1611 din 3 martie 1999 a Judecătoriei sectorului V București.
Revizuirea a fost cerută invocându-se dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ.
Curtea de Apel București, secția a III-a civilă, prin decizia nr. 506 din 2 septembrie 2004, a declinat competența soluționării cererii de revizuire în favoarea înaltei Curți de Casație și Justiție.
Potrivit art. 322 pct. 7 C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri rămase definitive în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere dacă există hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade deosebite, în una și aceeași pricină, între aceleași persoane, având aceeași calitate.
Din examinarea dosarului rezultă că Judecătoria sectorului V București, prin sentința civilă nr. 1611 din 3 martie 1999, a admis acțiunea formulată de reclamanții G.C. și P.V. împotriva pârâților P.I.V., P.J.C., P.V.M. și L.A.M. și a constatat că reclamanții au dobândit dreptul de proprietate asupra terenului în suprafață de 500 mp situat în București, ca efect al uzucapiunii de 30 de ani. Sentința civilă nr. 1611/1999 a Judecătoriei sectorului V București a rămas definitivă pe baza deciziei civile nr. 2218/A din 15 septembrie 1999 a Tribunalului București, secția a III-a, și a devenit irevocabilă în baza deciziei nr. 74 din 12 ianuarie 2000 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă.
Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, prin decizia nr. 363 din 7 aprilie 2004, a admis recursul declarat de M.D.M.C. și M.D.E.I. și a modificat decizia civilă nr. 1323 din 10 iunie 2003 a Tribunalului București, secția a V-a civilă, în sensul că, admițându-se apelul împotriva sentinței civile nr. 6613 din 24 decembrie 2002 a Judecătoriei sectorului V București, a fost schimbată în tot această sentință în sensul că a fost respinsă ca nefondată acțiunea formulată de reclamanții G.C. și P.V. pentru revendicarea unui teren în suprafață de 500 mp.
Se constată din cele menționate mai sus că decizia nr. 363 din 7 aprilie 2004 Curții de Apel București, secția a IV-a civilă, și sentința civilă nr. 1611 din 3 martie 1999 a Judecătoriei sectorului V București nu sunt hotărâri potrivnice în sensul definit prin art. 322 pct. 7 C. proc. civ., deoarece nu au fost date în una și aceeași pricină, între aceleași persoane, având aceeași calitate. Cele două procese nu s-au purtat între aceleași părți, iar obiectul și cauza, discutate în contradictoriu de părți, au fost, de asemenea diferite.
Nefiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 322 pct. 7 C. proc. civ., cererea de revizuire a fost respinsă.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6857/2005. Civil | ICCJ. Decizia nr. 6890/2005. Civil → |
|---|
