ICCJ. Decizia nr. 6857/2005. Civil
| Comentarii |
|
Prin sentința nr. 206 din 11 aprilie 2003, pronunțată de Tribunalul Dolj, secția civilă, a fost respinsă contestația formulată de contestatoarea D.S.F. împotriva dispoziției nr. 854 din 27 septembrie 2002 emisă de primarul comunei Piscu Vechi, județul Dolj, contestație prin care aceasta solicitase, în temeiul Legii nr. 10/2001, o evaluare corectă a bunurilor naționalizate.
Apelul declarat de contestatoare a fost admis, prin decizia nr. 194 din 5 septembrie 2003, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția civilă, a fost anulată sentința Tribunalului și a fost reținută cauza pentru evocarea fondului, după efectuarea unei expertize tehnice, pe baza căreia să poată fi stabilită valoarea reală a măsurilor reparatorii prin echivalent.
Rejudecând cauza în fond, Curtea de Apel Craiova, secția civilă, a pronunțat decizia nr. 390 din 28 noiembrie 2003, prin care a fost admisă acțiunea și a fost constatată valoarea în echivalent a măsurilor reparatorii pentru construcțiile și terenul ce fac obiectul litigiului, la suma de 2.681.177.200 lei, sens în care se va modifica dispoziția primarului.
împotriva susmenționatei decizii a declarat recurs pârâtul Ministerul Finanțelor Publice, prin D.G.F.P. Dolj, încadrându-l în prevederile art. 304 pct. 6 și 9 C. proc. civ., susținând în esență că nici contestatoarea nu a pretins măsuri reparatorii pentru terenul, pentru care a beneficiat de prevederile Legii nr. 1/2000, că instanța de apel a încălcat dispozițiile art. 294 alin. (1) C. proc. civ. raportat la faptul că cererea privind despăgubirile pentru teren a fost formulată în faza de apel și că a fost stabilită o sumă doar pe baza unui calcul efectuat de reclamantă, iar nu a unei expertize tehnice.
Recursul este fondat.
Prin cererea de chemare în judecată nu a fost făcută precizarea compunerii imobilului ce formează obiectul litigiului, astfel că sunt neîntemeiate primele două critici formulate de recurentă.
Fondat este însă cel de-al treilea motiv de recurs ce vizează lipsa rolului activ al instanței de apel.
Conform art. 129 alin. (5) C. proc. civ., judecătorii au îndatorirea să dispună administrarea probelor pe care le consideră necesare pentru aflarea adevărului, chiar dacă părțile se împotrivesc.
în prezent cauză, instanța de apel a anulat sentința tribunalului și a reținut cauza pentru evocarea fondului și, prin aceeași decizie a dispus efectuarea unei expertize tehnice, având ca obiect stabilirea valorii imobilului și, în raport de aceasta, cuantumul măsurilor reparatorii prin echivalent.
încălcând această dispoziție, la termenul din 10 octombrie 2003, aceeași instanță a luat act de renunțarea contestatoarei la administrarea probei cu expertiză tehnică, deși proba fusese dispusă din oficiu, iar prin decizia atacată a stabilit valoarea în echivalent a măsurilor reparatorii pe baza unei note de calcul efectuată de contestatoare.
Procedând astfel, instanța de apel, rejudecând fondul cauzei, a încălcat prevederile legale susmenționate și a pronunțat o hotărâre nelegală.
în consecință, recursul a fost admis, și a fost trimisă cauza, spre rejudecare, aceleiași curții de apel.
| ← ICCJ. Decizia nr. 7247/2005. Civil | ICCJ. Decizia nr. 6866/2005. Civil → |
|---|
