ICCJ. Decizia nr. 6889/2005. Civil. Stabilirea competenţei
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 6889
Dosar nr. 10163/2005
Şedinţa publică din 19 septembrie 2005
Asupra conflictului de competenţă de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele :
Prin sentinţa civilă nr. 1894 de la 17 martie 2004 pronunţată de Judecătoria sectorului 2 Bucureşti în dosarul nr. 12807/2003 s-a admis acţiunea pronunţată de reclamanta R.A. în contradictoriu cu pârâta Banca Naţională a României şi, drept consecinţă a fost obligată pârâta să restituie reclamantei două brăţări şi un colier din aur.
Apelurile declarate de Banca Naţională a României şi Parchetul de pe lângă Judecătoria sectorului 2 Bucureşti au fost respinse, ca nefondate, prin Decizia civilă nr. 836/A din 24 august 2004 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a civilă, şi pentru cauze privind conflictele de muncă şi asigurări sociale.
Banca Naţională a României a formulat recurs împotriva acestei decizii, ce a făcut obiectul dosarului nr. 20510/2004 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
În conformitate cu dispoziţiile art. II alin. (1), (2) şi (3) din Legea nr. 195/2004 cauza a fost restituită Curţii de Apel Bucureşti în vederea soluţionării recursului.
Instanţa de recurs, prin Decizia civilă nr. 1832/R din 24 iunie 2005, constatând greşita aplicare a dispoziţiilor Legii nr. 195/2004, a declinat competenţa de soluţionare a recursului în favoarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi constatând ivit un conflict negativ de competenţă, a învestit aceiaşi instanţă pentru pronunţarea unui regulator de competenţă.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, constatând inexistenţa conflictului negativ de competenţă, va trimite cauza Curţii de Apel Bucureşti pentru soluţionarea recursului faţă de motivele ce succed.
Rezoluţia administrativă, dispusă în baza dispoziţiilor art. II alin. (II) din Legea nr. 195/2004 în conformitate cu care recursurile aflate pe rolul instanţei supreme şi care au ca obiect hotărâri prin care tribunalele au judecat apeluri se trimit spre judecată curţilor de apel, constituie, în acelaşi timp, declinator de competenţă şi regulator de competenţă.
Faţă de cele mai sus expuse, în mod greşit instanţa Curţii de Apel Bucureşti a apreciat existenţa conflictului negativ de competenţă între cele două instanţe, câtă vreme Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie odată cu declinarea de competenţă a pronunţat, în condiţiile şi în termenii administrativi dispuşi de Legea nr. 195/2004, şi regulatorul de competenţă.
De altfel şi dispoziţiile art. II alin. (3) din Legea nr. 219/2005 privind aprobarea OUG nr. 138/2000 sunt în acelaşi sens ca şi dispoziţiile din Legea nr. 195/2004.
Pentru considerentele arătate, Înalta Curte, constatând inexistenţa conflictului negativ de competenţă, va dispune trimiterea cauzei Curţii de Apel Bucureşti în vederea soluţionării recursului declarat de Banca Naţională a României.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Constată inexistenţa conflictului negativ de competenţă şi trimite cauza Curţii de Apel Bucureşti pentru soluţionarea recursului.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 19 septembrie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6995/2005. Civil | ICCJ. Decizia nr. 6883/2005. Civil. Conflict negativ de... → |
|---|
