ICCJ. Decizia nr. 6915/2005. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 6915
Dosar nr. 11217/200.
Şedinţa publică din 20 septembrie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La data de 25 septembrie 2000 reclamantul I.C. a chemat în judecată Statul Român reprezentat de Ministerul Finanţelor Publice, D.G.F.P. Constanţa, Municipiul Constanţa prin Primar, Consiliul Local Constanţa şi RA E.D.P.P. Constanţa solicitând instanţei să constate nelegalitatea trecerii în proprietatea statului a imobilului situat în Constanţa, şi să se dispună obligarea pârâţilor să-i lase în deplină proprietate şi posesie imobilul menţionat, format din construcţii-parter, etaj + terenul aferent în suprafaţă de 239,32 mp.
Tribunalul Constanţa prin sentinţa civilă nr. 837 din 18 decembrie 2000, a admis acţiunea şi a obligat pârâţii să lase reclamantului în deplină proprietate şi posesie imobilul în litigiu, reţinând, în esenţă, că titlul statului este nul de vreme ce actele din dosar coroborate cu susţinerile pârâţilor, evidenţiază contradicţii în ce priveşte modalitatea în care imobilul a trecut la stat. Astfel, în anexa la Decretul nr. 92/1950 invocată de Primăria Constanţa s-a menţionat ca proprietară I.M. iar în anexa la Decretul nr. 513/1953, invocată de RA E.D.P.P. Constanţa figurează numele lui A.I.N.
S-a mai reţinut că titlul statului este nul cu atât mai mult cu cât autoarea reclamantului era exceptată de la măsura naţionalizării fiind casnică şi un astfel de titlu, este lovit de nulitate absolută.
Împotriva acestei hotărâri au formulat cereri de apel, Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice, Consiliul Local Constanţa, Municipiul Constanţa prin Primar şi RA E.D.P.P. Constanţa, care au fost respinse ca nefondate prin Decizia civilă nr. 296/C/2001 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa.
Decizia instanţei de apel a fost atacată cu recurs de către pârâţii Consiliul Local Constanţa, Municipiul Constanţa prin Primar şi RA E.D.P.P. Constanţa, invocându-se dispoziţiile art. 304 pct. 2-10 C. proc. civ.
Curtea Supremă de Justiţie, prin Decizia civilă nr. 3135 din 24 septembrie 2002 a admis recursurile declarate de Consiliul Local Constanţa, Municipiul Constanţa prin Primar şi RA E.D.P.P. Constanţa împotriva deciziei civile nr. 296/2001 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa şi a trimis cauza spre rejudecarea apelurilor aceleiaşi instanţe pentru clarificarea a două aspecte: individualizarea imobilului şi temeiul trecerii la stat.
În apel după casare, prin Decizia civilă nr. 64/C din 21 ianuarie 2004 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, au fost respinse apelurile declarate de Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice, Consiliul Local Constanţa, Municipiul Constanţa prin Primar şi RA E.D.P.P. Constanţa.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs pârâţii Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice reprezentat de D.G.F.P. Constanţa şi RA E.D.P.P. Constanţa.
Pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice dezvoltând motivele de recurs prin prisma art. 304 pct. 9 a invocat pe cale de excepţie lipsa calităţii procesuale pasive a acestuia. A arătat că în cauză, calitate procesuală pasivă au Consiliul Local Constanţa şi Municipiul Constanţa prin Primar, iar deţinătorul actual al imobilului situat în Constanţa, este RA E.D.P.P. Constanţa. Astfel, a solicitat admiterea recursului, modificarea deciziei nr. 64/C din 21 ianuarie 2004 a Curţii de Apel Constanţa, în sensul admiterii excepţiei invocate, cu consecinţa respingerii acţiunii formulate de reclamantul I.C. faţă de Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice reprezentat de D.G.F.P. Constanţa, ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală.
RA E.D.P.P. Constanţa, critică soluţia instanţei de apel, recurate, pentru modul de interpretare al probelor existente la dosar.
Astfel consideră că în analiza identificării imobilului trebuia să se pornească de la releveul clădirii situate în str. S.V. nr. 24 din care rezultă că la data la care imobilul a fost preluat de către stat, avusese loc renumerotarea străzii S.V., renumerotare în urma căreia nr. 34 devenise 24.
Recursurile vor fi respinse pentru următoarele considerente:
Deşi recurenţii-pârâţi Statul Romăn prin Ministerul finanţelor Publice şi RA E.D.P.P. Constanţa invocă dispoziţiile art. 304 pct. 9 care prevăd: modificarea unei hotărâri se poate cere când hotărârea pronunţată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii; nu formulează critici care să facă posibilă încadrarea în pct. 9 art. 304 C. proc. civ.
Instanţa de apel, a clarificat corect cele două aspecte pentru care a fost învestită cu rejudecarea apelurilor, individualizarea imobilului şi temeiul trecerii la stat.
S-a confirmat faptul că imobilul revendicat de reclamant a fost naţionalizat, a trecut în proprietatea statului, găsindu-se în prezent în Constanţa str. S.V. nr. 34, ca urmare a denumirii străzii şi a numerotării, însă în mod greşit în anexa la decret apare pe numele altei persoane I.M., dar nu corespunde sub aspectul compunerii imobilului. Astfel cererea reclamantului este fondată, constatându-se corect că imobilul a aparţinut părinţilor acestuia şi în mod greşit a fost trecut în proprietatea statului.
Cu privire la excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocată de recurentul-pârât Ministerul Finanţelor Publice, Înalta Curte reţine că este nefondată având în vedere dispoziţiile Legii nr. 213/1998 privind proprietatea publică şi regimul juridic al acesteia.
Într-adevăr, potrivit art. 12 alin. (5) din această lege, în litigiile referitoare la dreptul de proprietate asupra bunului statul este reprezentat prin Ministerul Finanţelor Publice. În cauza de faţă, prin formularea unui capăt de cerere distinct având ca obiect constatarea nelegalităţii trecerii imobilului în proprietatea statului, reclamantul a pus în discuţie însuşi dreptul de proprietate al statului ca drept născut în baza Decretului nr. 92/1950. Or, este de necontestat că acest prim capăt de cerere, de soluţionarea căruia depindea soluţionarea celui de-al doilea capăt de cerere, privind obligarea pârâţilor la restituirea în deplină proprietate şi posesie a imobilului revendicat, nu putea fi judecat în contradictoriu decât cu Statul Român reprezentat prin Ministerul Finanţelor Publice.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursurile declarate de Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice şi RA E.D.D.P. Constanţa împotriva deciziei nr. 64/C din 21 ianuarie 2004 a Curţii de Apel Constanţa.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 20 septembrie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 7020/2005. Civil | ICCJ. Decizia nr. 6862/2005. Civil → |
|---|
