ICCJ. Decizia nr. 7020/2005. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 7020
Dosar nr. 13422/200.
Şedinţa publică din 22 septembrie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 523 din 11 decembrie 2002, Tribunalul Dolj a respins contestaţia formulată de contestatorii F.A. şi B.C. împotriva dispoziţiei nr.1226 din 23 ianuarie 2002, emisă de Primăria municipiului Craiova, în contradictoriu cu intimaţii O.M., Consiliul local Craiova şi Prefectura judeţului Dolj.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut lipsa calităţii procesuale active a contestatorilor, deoarece Legea nr. 10/2001 instituie o procedură specială, stabilind în mod expres imobilele care cad sub incidenţa legii, categoriile de persoane îndreptăţite să ceară măsuri reparatorii, cele care pot ataca în justiţie Decizia sau dispoziţia şi instanţa competentă să soluţioneze cererea.
Reţine instanţa de fond, că, potrivit art. 23 din lege, unitatea deţinătoare este obligată ca, în termen de 60 zile de la data înregistrării notificării sau a depunerii actelor doveditoare, să se pronunţe prin decizie sau dispoziţie asupra cererii de restituire, decizie sau dispoziţie care se comunică persoanei îndreptăţite în termen de cel mult 10 zile de la data adoptării. Atunci când restituirea în natură nu este aprobată sau nu este posibilă, deţinătorul imobilului trebuie să facă persoanei îndreptăţite o ofertă de restituire prin echivalent, iar dacă persoana îndreptăţită refuză oferta, poate ataca în justiţie Decizia prevăzută la alin.1, în termen de 30 zile de la comunicarea acesteia.
Prin urmare, numai titularul cererii de restituire poate contesta în justiţie Decizia la care se referă art. 24 alin. (7) din Legea nr.10/2001.
Contestatorii, care invocă existenţa unui titlu de proprietate asupra terenului restituit intimatei prin dispoziţia contestată, nu au calitate procesuală pentru a ataca această dispoziţie, în cadrul procedurii speciale prevăzute de Legea nr. 10/2001, actul putând fi atacat numai pe calea dreptului comun.
Curtea de Apel Craiova, prin Decizia civilă nr. 187 din 11 iulie 2003, a respins apelul declarat de contestatori împotriva acestei hotărâri, reţinând, în esenţă, că în timp ce pârâta a dovedit că terenul a fost proprietatea sa, fiindu-i expropriat, reclamanţii nu au dovedit că sunt persoane îndreptăţite să ceară retrocedarea, pentru a avea calitate procesuală în acţiunea prin care atacă în justiţie actul emis în temeiul Legii nr. 10/2001.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs reclamanţii F.A. şi B.C. care, invocând art. 304 pct. 8, 9, 10 C. proc. civ., susţin, în esenţă, că acţiunea a fost întemeiată pe art. 23-25 din Legea nr. 10/2001, iar instanţele de fond şi apel nu au analizat aceste dispoziţii, deşi persoana juridică notificată trebuia să dispună retrocedarea numai pentru partea de imobil deţinută de aceasta şi să comunice titularei notificării datele persoanei fizice care deţine bunul.
Susţin recurenţii, că potrivit art. 23-25 din lege au calitate procesuală, deoarece legea nu impune vreo restricţie, ci instituie, conform art. 24 alin. (8), o competenţă specială pentru toate cauzele cărora le sunt aplicabile prevederile Legii nr. 10/2001.
Mai arată recurenţii, că este discutabil momentul în care a fost invocată din oficiu excepţia lipsei calităţii procesuale active, deoarece instanţa de fond s-a considerat competentă câteva termene de judecată, invocând excepţia la termenul la care urmau să fie încuviinţate probele. De aceea, excepţia nefiind invocată de pârâţi, instanţa de fond a refuzat să judece cauza, iar în decizie nu se arată care sunt considerentele pentru care s-a reţinut lipsa calităţii procesuale active. Deoarece reclamanţii au dobândit dreptul de proprietate asupra imobilului în anul 1980, justifică interes pentru formularea acţiunii, iar în lipsa unei dispoziţii legale care să limiteze accesul la justiţie pe calea Legii nr. 10/2001, cauza trebuia soluţionată în fond.
Recurenţii fac referiri la litigiile care au existat între părţi şi susţin că toate cererile formulate de numita O.M. fiind respinse, Primăria municipiului Craiova trebuia să-i înştiinţeze pe recurenţi că s-a formulat cerere pentru retrocedarea terenului deţinut de aceştia. Fiind emisă dispoziţia, fără ca recurenţii să fie încunoştinţaţi, se deduce că există „complicitate tacită între funcţionarii primăriei şi pârâta O.M.", la care a consimţit şi instanţa de fond.
Recursul va fi respins, pentru următoarele considerente.
Criticile formulate de recurenţi fac posibilă încadrarea în art. 304 pct. 9 C. proc. civ., însă dispoziţiile acestui text nu sunt incidente în cauză.
Recurenţii arată că şi-au întemeiat acţiunea pe prevederile art. 23-25 din Legea nr. 10/2001 şi susţin că, potrivit textelor invocate, au calitate procesuală activă.
În raport de prevederile art. 21 şi urm. din Legea nr. 10/2001, soluţia respingerii contestaţiei pentru lipsa calităţii procesuale active, pronunţată de instanţa de fond, păstrată prin Decizia atacată, este însă legală.
Acţiunea pentru anularea dispoziţiei emise în temeiul art. 25 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 republicată, întemeiată pe prevederile acestei legi, este specifică raportului juridic izvorât din aplicarea legii speciale.
Acest raport juridic ia naştere între persoana deţinătoare a imobilului preluat abuziv şi persoana îndreptăţită la restituire în natură sau la măsuri reparatorii în echivalent, după caz.
Art. 23 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, [art. 25 alin. (1) din legea republicată] stabileşte obligaţia unităţii deţinătoare de a se pronunţa prin dispoziţie motivată asupra cererii de restituire, iar în art. 24 alin. (7) din lege [art. 26 alin. (3) din legea republicată] este prevăzut dreptul persoanei care se pretinde îndreptăţită de a ataca dispoziţia la secţia civilă a tribunalului în a cărui circumscripţie se află sediul unităţii deţinătoare.
Prin lege nu este stabilită doar instanţa competentă să soluţioneze acţiunea întemeiată pe dispoziţiile Legii nr. 10/2001, aşa cum susţin recurenţii, ci şi persoana care poate ataca în justiţie dispoziţia emisă de unitatea deţinătoare.
Prin sintagma „persoana care se consideră îndreptăţită" se înţelege persoana care a formulat notificarea la care se referă dispoziţia atacată şi nu orice persoană interesă să obţină anularea dispoziţiei.
Deoarece calitatea procesuală este dependentă de raportul juridic dedus judecăţii, iar în aplicarea art. 24 din Legea nr. 10/2001 (art. 26 din legea republicată) raportul juridic se naşte între titularul notificării şi unitatea care a emis dispoziţia, reclamanţii recurenţi, care sunt terţi faţă de acest raport juridic, nu pot ataca dispoziţia printr-o acţiune întemeiată pe prevederile art. 23-25 din lege, invocate de aceştia.
Neîntemeiate sunt şi criticile privitoare la momentul invocării excepţiei, posibilitatea instanţei de a invoca excepţia din oficiu şi nearătarea în considerentele deciziei a motivelor pentru care s-a reţinut lipsa calităţii procesuale.
Excepţia lipsei calităţii procesuale, fiind o excepţie de fond, dirimantă şi absolută, poate fi invocată de părţi, precum şi de instanţă din oficiu. Instanţa trebuie să verifice calitatea părţilor, examinarea calităţii procesuale a părţilor se poate face în tot cursul procesului, iar dacă se reţine lipsa calităţii procesuale, acţiunea se respinge, fără a se intra în cercetarea fondului.
Hotărârea atacată cuprinde motivele pentru care s-a păstrat sentinţa apelată. Instanţa de apel a reţinut că apelanţii, care nu au calitatea de persoană îndreptăţită la retrocedarea terenului, nu au nici calitatea să atace în justiţie actul emis în temeiul Legii nr. 10/2001.
Recurenţii au invocat şi dispoziţiile art. 304 pct. 8 şi 10 C. proc. civ., însă nu au formulat critici care să facă posibilă încadrarea în aceste motive de recurs.
Pentru considerentele expuse, se va respinge recursul declarat de reclamanţi.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamanţii F.A. şi B.C. împotriva deciziei nr. 187 din 11 iulie 2003 a Curţii de Apel Craiova, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţa publică, astăzi 22 septembrie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 7164/2005. Civil | ICCJ. Decizia nr. 6915/2005. Civil → |
|---|
