ICCJ. Decizia nr. 7088/2005. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 7088
Dosar nr. 39639/1/2005
Nr. vechi 13177/200.
Şedinţa publică din 15 septembrie 2006
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la data de 15 iulie 2004 la Tribunalul Cluj şi întemeiată pe dispoziţiile Legii nr. 10/2001 reclamanta L.E. a chemat în judecată pe pârâţii Statul Român, Primarul Municipiului Cluj, Consiliul local al municipiului Cluj şi Primăria Cluj, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunţa pârâţii să-i recunoască dreptul de proprietate şi să-i predea posesia şi folosinţa asupra imobilului (teren şi construcţie) situat în Cluj, înscris în C.F. sub A + 2 cu nr.top. nou 8940/2 în suprafaţă de 854 mp şi în C.F. ind. şi C.F. col Cluj.
În drept a invocat dispoziţiile Legii nr. 10/2001 şi Legii nr. 213/1998.
În motivare a arătat că imobilul a fost preluat fără titlu. La data preluării imobilul era în proprietatea mamei sale a cărei moştenitoare este reclamanta.
La data de 2 august 2004 reclamanta şi-a completat acţiunea solicitând rectificarea C.F. în sensul de a se radia din foaia nr. 9713 dreptul de proprietate al statului de sub B 4 şi să se dispună intabularea dreptului de proprietate al reclamantei cu titlu de moştenire asupra imobilului înscris în C.F.
În şedinţa publică din data de 10 septembrie 2004 reprezentantul pârâţilor a invocat lipsa calităţii procesuale pasive a Primăriei Municipiului Cluj Napoca.
Prin sentinţa civilă nr. 2396 din 22 noiembrie 2004 Tribunalul Cluj a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Primăriei municipiului Cluj-Napoca şi a respins acţiunea precizată.
Pentru a hotărî astfel instanţa a reţinut că Primăria Municipiului Cluj-Napoca nu are calitate procesuală pasivă deoarece imobilul este deţinut de Statul Român, respectiv Consiliul local al municipiului Cluj Napoca, Primarul municipiului Cluj-Napoca, acestuia revenindu-i calitatea procesuală pasivă.
Pe fondul pricinii instanţa a reţinut că reclamanta a făcut dovada calităţii sale de persoană îndreptăţită în sensul dispoziţiilor Legii nr. 10/2001 la măsuri reparatorii.
Prin notificarea înregistrată la Biroul executorului judecătoresc C.M. sub nr. 438 din 9 iulie 2001 reclamanta a solicitat Prefecturii Judeţului Cluj măsuri reparatorii sub formă de despăgubiri băneşti pentru imobil.
La data de 26 iunie 2003 reclamanta şi-a completat notificarea arătând că solicită restituirea în natură a apartamentelor nevândute chiriaşilor şi despăgubiri pentru restul clădirii, după împlinirea termenului de depunere a notificării prevăzute de art. 21 din Legea nr. 10/2001.
Prefectura judeţului Cluj a înaintat dosarul Primăriei municipiului Cluj Napoca.
Mai reţine instanţa că prin acţiune reclamanta şi-a modificat obiectul notificării şi că modificarea notificării nu poate fi valorificată în instanţă.
Cât priveşte cele 6 apartamente înstrăinate chiriaşilor, contractele de vânzare-cumpărare nu au fost contestate în instanţă.
Împotriva acestei sentinţe reclamanta a declarat apel.
Se susţine că imobilul a fost preluat de stat, fără titlu, situaţie în care reclamanta nu şi-a pierdut niciodată dreptul de proprietate şi că temeiul de drept al acţiunii este în mod firesc art. 480 C. civ., completându-se cu dispoziţiile Legii nr. 10/2001 dispoziţii la care se face trimitere de altfel în cererea de chemare în judecată.
În mod greşit a reţinut instanţa că prin acţiune reclamanta şi-a modificat obiectul notificării şi că această modificare nu poate fi valorificată în instanţă şi că s-a depăşit termenul prevăzut de art. 21 din Legea nr. 10/2001.
În realitate notificarea a fost completată şi nu poate fi considerată tardivă din acest motiv iar, pe de altă parte, instanţa trebuia să judece acţiunea aşa cum a fost formulată.
Mai arată reclamanta că din cauză că nu i s-a răspuns la notificare a formulat acţiunea şi că principiul consacrat în Legea nr. 10/2001 este restituirea în natură.
Prin Decizia civilă nr. 808 A din 30 septembrie 2005 Curtea de Apel Cluj, secţia civilă de muncă şi asigurări sociale pentru minori şi familie, a admis apelul, a schimbat în parte sentinţa în sensul admiterii acţiunii formulate împotriva pârâţilor Primăria Municipiului Cluj-Napoca prin Primarul Municipiului Cluj-Napoca şi a obligat pârâţii la emiterea dispoziţiei pentru restituirea în natură a suprafeţei de 854 mp teren, proprietatea Statului Român din C.F. nr.top. 8940/2 urmând ca pentru restul terenului de 284 mp şi construcţii transcrise în C.F. Cluj să se acorde măsurile reparatorii în echivalent. A menţinut restul dispoziţiilor referitoare la ceilalţi pârâţi. A obligat intimatul Primarul Municipiului Cluj-Napoca să plătească apelantei suma de 12.000.000 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel instanţa a reţinut că promovarea acţiunii a fost determinată de lipsa răspunsului la notificare şi că sunt în speţă incidente dispoziţiile Legii nr. 10/2001.
Regimul juridic al imobilului este reglementat de dispoziţiile art. 2 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 10/2001 iar reclamanta este persoană îndreptăţită la măsuri reparatorii.
Mai reţine instanţa că atâta timp cât legea stabileşte modalităţile şi măsurile reparatorii este nelegală concluzia tribunalului privind inadmisibilitatea modificării notificării şi valorificării ei pe calea justiţiei.
În materia Legii nr. 10/2001 calitatea procesuală pasivă revine conform art. 20 alin. (3), art. 23 alin. (1) şi art. 24 din lege Primăriei Municipiului Cluj-Napoca.
Împotriva acestei decizii Primarul Municipiului Cluj Napoca a formulat recurs fără a indica motivele de casare.
Prezentarea criticilor permite încadrarea lor în art. 304 pct. 4 C. proc. civ.
Hotărârea este criticată pentru că s-a substituit autorităţii administrative şi a indicat modul în care această autoritate urmează să soluţioneze notificarea. Instanţa putea cel mult să oblige primăria la soluţionarea notificării.
Reclamanta a înţeles să aleagă măsura reparatorie de acordare de despăgubiri băneşti pentru imobilul revendicat.
Ulterior, după împlinirea termenului legal de depunere a notificării prevăzut de art. 21 din Legea nr. 10/2001 a completat notificarea iar prin acţiune a modificat obiectul notificării.
Cele şase apartamente ale imobilului au fost înstrăinate chiriaşilor în condiţiile Legii nr. 112/1995 iar aceste contracte de vânzare-cumpărare nu au fost desfiinţate în instanţă.
Prin întâmpinare reclamanta L.E. a solicitat respingerea recursului.
Recursul nu este fondat şi va fi respins pentru considerentele ce vor urma.
Critica privind substituirea instanţei autorităţii administrative este neîntemeiată şi ca atare va fi înlăturată.
Disponibilitatea constituie un principiu specific procesului civil. Prin disponibilitate se înţelege posibilitatea conferită de lege părţilor de a sesiza autorităţile judiciare, de a dispune de obiectul litigiului şi de mijloacele de apărare. Judecătorul nu poate soluţiona un litigiu decât pe baza cererii părţii interesate şi numai în limitele sesizării. Aşa fiind şi în raport de obiectul cererii de judecată aşa cum rezultă din acţiunea introductivă de instanţă rezultă netemeinicia acestei critici.
Nici critica referitoare la faptul că prin notificare reclamanta a ales măsura reparatorie de despăgubiri băneşti, ulterior prin acţiune şi cu depăşirea termenului prevăzut de art. 21 din Legea nr. 10/2001, modificată, nu va fi primită.
Din actele şi lucrările dosarului rezultă că regimul juridic al imobilului este cel prevăzut de art. 2 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 10/2001 iar reclamanta este persoană îndreptăţită în înţelesul dispoziţiilor art. 3 din lege.
De asemenea, reclamanta s-a conformat dispoziţiilor art. 21 din Legea nr. 10/2001 depunând în termen notificarea însoţită de acte doveditoare.
Modalitatea de restituire prin echivalent este o măsură cu caracter secundar, faţă de regula principală a restituirii în natură reglementată prin dispoziţiile Legii nr. 10/2001, ambele fiind însă măsuri reparatorii prevăzute de lege, iar acordarea lor fiind apreciată în funcţie de situaţia de fapt.
Împrejurarea invocată de pârât că reclamanta şi-a schimbat obiectul notificării este lipsită de relevanţă faţă de considerentele expuse şi atâta timp cât reclamanta este persoană îndreptăţită conform dispoziţiilor Legii nr. 10/2001, iar regimul juridic al imobilului intră sub incidenţa acestei legi.
În fine critica constând în faptul că cele şase apartamente ale imobilului au fost înstrăinate chiriaşilor în condiţiile Legii nr. 112/1995 contractele de vânzare-cumpărare nefiind desfiinţate în instanţă, de asemenea nu poate fi primită deoarece Legea nr. 10/2001 statuează clar în art. 1 alin. (1) că imobilele preluate de stat se restituie de regulă în natură iar în alin. (2) se dispune că în cazurile în care restituirea în natură nu este posibilă se vor stabili măsuri reparatorii prin echivalent, soluţia curţii de apel fiind legală şi sub acest aspect.
Aşa fiind, pentru considerentele expuse recursul va fi respins ca nefondat conform prevederilor art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ. şi în baza art. 274 C. proc. civ. recurentul, fiind în culpă procesuală, va fi obligat la plata cheltuielilor de judecată către reclamantă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul Primarul Municipiului Cluj Napoca împotriva deciziei civile nr. 808 A din 30 septembrie 2005 a Curţii de Apel Cluj.
Obligă recurentul să plătească intimatei-reclamante L.E. suma de 970,30 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 15 septembrie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 7409/2005. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 7084/2005. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs → |
|---|
