ICCJ. Decizia nr. 7124/2005. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 7124
Dosar nr. 8633/200.
Şedinţa publică din 23 septembrie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 19 februarie 2004 S.C. şi S.Ş. au chemat în judecată Primăria Municipiului Ploieşti, contestând modalitatea în care pârâta înţelege să-i despăgubească pentru imobilul ce a fost proprietatea lor, conform Legii nr. 10/2001.
În motivarea acţiunii, s-a arătat că au formulat notificare Primăriei Ploieşti pentru a putea beneficia de măsurile reparatorii prevăzute de acest act normativ pentru imobilul ce a fost proprietatea lor, situat în Ploieşti.
Au mai arătat reclamanţii că pentru refuzul nejustificat al pârâtei de a le răspunde la notificare au formulat acţiune pe dreptul comun soluţionată prin sentinţa civilă nr. 1883/2003, rămasă irevocabilă prin Decizia nr. 954/2003 a Tribunalului Prahova şi urmare a acestei hotărâri, pârâta le-a comunicat prin adresa nr. 12048/2003 că imobilul a fost evaluat la suma de 435.686.129 lei, pe care nu au înţeles să o conteste.
Au mai precizat reclamanţii că ulterior pârâta le-a solicitat punctul de vedere în sensul dacă doresc titulari de valoare nenominală folosite exclusiv în procesul de privatizare sau acţiuni la societăţile tranzacţionate pe piaţa de capital, însă această ofertă este nelegală pentru că au dreptul de a beneficia de despăgubiri băneşti.
Fiind astfel investit, Tribunalul Prahova, prin sentinţa civilă nr. 226 din 10 martie 2004, a admis excepţia prematurităţii contestaţiei invocată din oficiu şi a respins contestaţia ca prematur introdusă.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa a reţinut că prezenta contestaţie este prematur introdusă întrucât, potrivit art. 24 alin. (7) din Legea nr. 10/2001, numai împotriva deciziei prevăzută la alin. (1) din art. 24 a aceleiaşi legi persoana îndreptăţită poate ataca în justiţie Decizia în termen de 30 de zile de la data comunicării acesteia. Or, în speţă, o atare decizie nu a fost emisă.
Prin Decizia civilă nr. 1432 din 4 mai 2004 Curtea de Apel Ploieşti a admis apelul reclamanţilor, a anulat sentinţa primei instanţe, iar pe fond, a admis contestaţia în sensul că s-a constatat dreptul contestatorilor de a beneficia de măsuri reparatorii prin echivalent bănesc.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de apel a reţinut că în mod greşit instanţa de fond a apreciat ca fiind introdusă prematur contestaţia ignorând adresa nr. 12048/2003 emisă de pârâtă prin care a comunicat reclamanţilor împrejurarea că imobilul, fostă proprietate a lor, situat în Ploieşti, a fost evaluat la 435.686.129 lei, evaluare pe care reclamanţii nu au contestat-o.
În conformitate cu dispoziţiile art. 24 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 „ în cazul imobilelor cu destinaţia de locuinţă, dacă restituirea în natură nu este posibilă, oferta de restituire prin echivalent se poate face sub forma unor despăgubiri băneşti, persoana îndreptăţită poate opta pentru celelalte forme de restituire prin echivalent corespunzătoare valorii imobilului". Or, contestatorii au optat, necontestând evaluarea de 435.686.129 lei le-a fost comunicată de către pârâtă.
Împotriva acestei din urmă hotărâre, a declarat recurs Primăria municipiului Ploieşti, prin primar, susţinând în esenţă că Decizia atacată este nelegală în condiţiile în care Legea specială nr. 10/2001 stabileşte posibilităţile de reparare a prejudiciului cauzat prin preluarea de către stat a imobilelor proprietate privată, respectiv măsuri reparatorii prin echivalent.
Recursul este fondat, doar pentru considerentele ce urmează:
Conform art. 26 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 (astfel cum a fost modificată şi completată prin Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente, publicată în M. Of., partea I nr. 798 din 2 septembrie 2005) „dacă restituirea în natură nu este posibilă, deţinătorul imobilului sau, după caz, entitatea investită potrivit prezentei legi cu soluţionarea notificării, este obligată ca, prin deciziei sau, după caz, prin dispoziţie motivată, în termenul prevăzut la art. 25 alin. (1), să acorde persoanei îndreptăţite în compensare alte bunuri sau servicii ori să propună acordarea de despăgubiri în condiţiile legii speciale privind regimul de stabilire şi plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate abuziv, în situaţiile în care măsura compensării nu este posibilă sau aceasta nu a fost acceptată de persoana îndreptăţită". Rezultă, aşadar, că potrivit legii noi, respectiv art. 26 alin. (1) despăgubirile se acordă în baza legii speciale.
În speţă, reclamanţii, cu actele depuse la dosar, au făcut dovada că s-a emis de pârâtă o decizie prin care li s-a evaluat imobilul şi că în mod repetat au prezentat intimatei-recurente cereri că doresc despăgubiri prin echivalent bănesc aşa cum prevedeau dispoziţiile art. 24 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, abrogate prin Legea nr. 247/2005.
Cum, prevederile art. 24 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 au fost abrogate, iar prin art. 26 alin. (1) din aceeaşi lege modificată şi completată prin Legea nr. 247/2005 publicată în M. Of., nr. 798 din 2 septembrie 2005, se prevede că deţinătorul imobilului sau, după caz, entitatea investită cu soluţionarea notificării, este obligată să propună acordarea de despăgubiri în condiţiile legii speciale privind regimul de stabilire şi plată a despăgubirilor, recursul declarat în cauză va fi admis şi seva modifica Decizia atacată în sensul că se va constatat dreptul reclamanţilor de a beneficia de măsuri reparatorii, despăgubiri, în condiţiile legii speciale, conform testului menţionat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâta Primăria municipiului Ploieşti împotriva deciziei civile nr. 1432 din 4 mai 2004 a Curţii de Apel Ploieşti, pe care o modifică în sensul că se constată dreptul reclamanţilor de a beneficia de măsuri reparatorii prin despăgubiri în condiţiile legii speciale conform art. 26 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 (r2).
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţa publică, astăzi 23 septembrie 200.
| ← ICCJ. Decizia nr. 7121/2005. Civil | ICCJ. Decizia nr. 7164/2005. Civil → |
|---|
