ICCJ. Decizia nr. 7121/2005. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 7121
Dosar nr. 5528/200.
Şedinţa publică din 23 septembrie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 29 iulie 2002, reclamanta W.A. a chemat în judecată Prefectura judeţului Vrancea şi Statul Român, prin Ministerul Finanţelor Publice, solicitând ca pârâţii să fie obligaţi să-i restituie suma de 136.078 lei, reactualizată în raport de coeficientul de inflaţie.
Prin motivarea acţiunii, întemeiată pe dispoziţiile Legii nr. 10/2001, reclamanta a arătat că în timpul căsătoriei a dobândit cu soţul său W.I.A. un imobil situat în comuna Goleşti, judeţul Vrancea şi în urma plecării soţului în străinătate, în baza Decretului nr. 223/1974, cota de ½ din imobil cuvenită acestuia a trecut în proprietatea statului.
Prin sentinţa civilă nr. 1954 din 18 mai 1987 Judecătoria Focşani a admis acţiunea formulată de reclamanta W.A. împotriva Consiliului Popular al comunei Goleşti şi Administraţiei Financiare a Judeţului Vrancea, ca reprezentanţi ai Statului Român, a dispus ieşirea din indiviziune şi a atribuit reclamantei în exclusivitate imobilul din comuna Goleşti, obligând-o pe aceasta să plătească statului cu titlu de sultă suma de 136.078 lei. Reclamanta a achitat această sumă, a cărei restituire o solicită prin prezenta acţiune, calculată la indicele de inflaţie.
Fiind astfel investit, Tribunalul Vrancea, prin sentinţa civilă nr. 57 din 27 februarie 2003, a admis acţiunea şi a stabilit valoarea despăgubirilor băneşti la care este îndreptăţită reclamanta la suma de 310.250.363 lei ce reprezintă valoarea actualizată a sumei de 136.078 lei plătită Statului Român în luna august 1978.
A respins ca neîntemeiate excepţiile prematurităţii acţiunii şi a lipsei calităţii procesuale pasive a Ministerului Finanţelor Publice.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reţinut că întrucât cota de ½ din imobil a fost preluată în mod abuziv de către Statul Român, în sensul art. 2 pct. 1 din Legea nr. 10/2001, se cuvine a fi despăgubită reclamanta cu suma actualizată achitată de aceasta cu titlu de sultă urmare a ieşirii din indiviziune cu statul.
Prin Decizia nr. 90 A din 11 iunie 2003, Curtea de Apel Galaţi, secţia civilă, a admis apelul formulat de Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice, reprezentat de D.G.F.P. Vrancea, a schimbat sentinţa tribunalului şi a respins acţiunea pentru lipsa calităţii pasive a reclamantei.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de apel a reţinut, în esenţă, că reclamanta nu are calitatea de a formula cererea de restituire a cotei de ½ din imobil conform Legii nr. 10/2001, această calitate având-o numai soţul reclamantei W.J. a cărei cotă de ½ a fost trecută în proprietatea statului conform Decretului nr. 223/1974.
S-a mai reţinut că restituirea sumei de 136.078 lei (reactualizată) achitată de reclamantă cu titlu de sultă în cadrul procesului de ieşire din indiviziune cu statul, privind imobilul din comuna Goleşti, nu se încadrează în dispoziţiile Legii nr. 10/2001.
Împotriva acestei din urmă hotărâri, reclamanta W.A a declarat recurs invocând motivarea prevăzută de art. 304 pct. 9 şi 10 C. proc. civ.
Susţine, în esenţă, că în prezent nu este divorţată de soţul său şi se află în continuare în stare de indiviziune devălmaşă şi că potrivit art. 38 din codul familiei are mandatul tacit al soţului pentru a efectua acte de dispoziţie, apreciind că în aceste condiţii are şi calitate procesuală activă.
Prin cel de al doilea motiv, reclamanta mai susţine că instanţa nu s-a pronunţat asupra unui mijloc de apărare, respectiv asupra cererii de intervenţie formulată de soţul său W.J.
Recursul este nefondat.
Prin sentinţa civilă nr. 1954 din 18 mai 1987 a Judecătoriei Focşani s-a dispus ieşirea din indiviziune şi s-a atribuit reclamantei în exclusivitate imobilul, aceasta fiind obligată la plata către stat (care preluase în proprietate conform Decretului nr. 223/1974 cota de ½ ce a aparţinut soţului reclamantei) a unei sulte de 136.078 lei. Deci, reclamanta nu se mai află în stare de indiviziune cu soţul său, în condiţiile în care prin menţionata sentinţă s-a dispus sistarea devălmăşiei.
În aceste condiţii, în mod just a reţinut instanţa de apel că reclamanta nu are calitate procesuală activă şi a respins acţiunea formulată de aceasta.
Referitor la motivul de recurs vizând nepronunţarea instanţei cu privire la cererea de intervenţie formulată de W.J., soţul reclamantei, se constată că instanţa nu a fost investită cu o atare cerere. Petiţia depusă la dosarul de fond nu îndeplineşte condiţiile prevăzute de art. 50 alin. (1) raportate la art. 112 C. proc. civ. pentru a fi putut să fie considerată de instanţe ca o cerere de intervenţie în interes propriu. De altfel, chiar recurenta-reclamantă în şedinţa de la 11 iunie 2003 a învederat instanţei de apel că cererea respectivă nu este o cerere de intervenţie, ci un memoriu.
Drept urmare, în raport de considerentele expuse şi constatând legalitatea deciziei atacate, curtea urmează a respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta W.A. împotriva deciziei civile nr. 90 din 11 iunie 2003 a Curţii de Apel Galaţi.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 23 septembrie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 7167/2005. Civil | ICCJ. Decizia nr. 7124/2005. Civil → |
|---|
