ICCJ. Decizia nr. 7167/2005. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 7167
Dosar nr. 21447/200.
Şedinţa publică din 23 septembrie 2005
Asupra recursului civil de faţă;
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Dâmboviţa sub nr. 8309/2002 reclamanţii D.R.C. şi D.R.V. au solicitat, în contradictoriu cu Primăria Târgovişte, restituirea unui teren în suprafaţă de 360 mp, situat în Târgovişte.
În motivarea acţiunii reclamanţii au precizat că au adresat pârâtei, în calitate de deţinător, notificare prin executorul judecătoresc, însă prin dispoziţia nr. 3204 din 11 septembrie 2002 aceasta a respins notificarea.
Prin sentinţa civilă nr. 392 din 27 mai 2004 pronunţată de Tribunalul Dâmboviţa s-a admis acţiunea, s-a anulat dispoziţia primăriei şi s-a constatat că reclamanţii sunt îndreptăţiţi la restituirea terenului prin echivalent bănesc.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că terenul în litigiu a făcut obiectul unui contract de schimb, autentificat sub nr. 785 din 10 aprilie 1972, cu fostul Consiliu popular al municipiului Târgovişte. Prin sentinţa civilă nr. 803 din 11 martie 2003 pronunţată de Judecătoria Târgovişte, definitivă şi irevocabilă, s-a constatat nulitatea absolută a respectivului contract de schimb.
Terenul fiind preluat de stat în mod abuziv, instanţa a constatat că în cauză sunt aplicabile dispoziţiile art. 1 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, conform cărora se stabilesc măsuri reparatorii prin echivalent, dacă restituirea în natură nu este posibilă, terenul fiind ocupat.
Pârâta Primăria municipiului Târgovişte a declarat apel împotriva sentinţei sus-menţionate susţinând că pentru terenul în cauză restituirea trebuie convertită în măsurile reparatorii în echivalent, strict determinate în art. 10 alin. (8) din Legea nr. 10/2001 (titluri de valoare nominală, acţiuni, compensare).
Prin Decizia civilă nr. 2723 din 27 octombrie 2004 Curtea de Apel Ploieşti a respins ca nefondat apelul declarat în cauză.
În adoptarea acestei soluţii, Curtea a reţinut că în cauză nu sunt aplicabile dispoziţiile legale menţionate de apelantă, întrucât imobilul în litigiu nu se încadrează în nici o categorie din cele enumerate, dat fiind că la data efectuării schimbului, pe teren nu erau construcţii.
Primăria municipiului Târgovişte a declarat recurs împotriva deciziei pronunţată în apel, recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 7 şi 9 C. proc. civ.
În dezvoltarea motivelor de recurs recurenta susţine că intimaţii au dreptul la măsuri reparatorii prin echivalent în condiţiile art. 10 pct. 8 din Legea nr. 10/2001, detaliind dispoziţiile art. 10.8 lit. b) din Legea nr. 498/2003 în ceea ce priveşte modul de calcul şi forma măsurilor reparatorii.
S-a susţinut că, întrucât instanţele au stabilit acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent bănesc, trebuia introdusă în cauză şi Prefectura Dâmboviţa, cerere pe care susţin că au formulat-o şi în faţa instanţei de apel.
Prin ultima critică se susţine că în mod greşit s-a menţinut dispoziţia privind acordarea cheltuielilor de judecată reprezentând onorariu de expert, cu atât mai mult cu cât recurenta s-a opus la efectuarea expertizei.
Intimaţii-reclamanţi au formulat întâmpinare, prin care au solicitat respingerea, ca neîntemeiat, a recursului declarat în cauză.
Verificând legalitatea deciziei recurate, în raport de criticile formulate, Înalta Curte constată că recursul declarat în cauză este nefondat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
Potrivit situaţiei de fapt în cauză, terenul solicitat de reclamanţi a fost preluat abuziv de stat, printr-un contract de schimb autentificat sub nr. 785 din 10 aprilie 1972, contract a cărui nulitate absolută a fost constatată prin sentinţa civilă nr. 803 din 11 martie 2003 pronunţată de Judecătoria Târgovişte, definitivă şi irevocabilă prin Decizia civilă nr. 857/2003 a Tribunalului Dâmboviţa şi respectiv Decizia civilă nr. 1989/2003 a Curţii de Apel Ploieşti; terenul respectiv se încadrează în categoria de imobile prevăzută de art. 2 lit. h) din Legea nr. 10/2001.
Acest teren nu poate fi restituit în natură, întrucât este ocupat de construcţia edificată de familia G., căreia terenul i-a fost atribuit în anul 1972, situaţie ce atrage incidenţa dispoziţiilor art. 1 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 privind acordarea măsurilor reparatorii care pot fi şi sub forma despăgubirilor băneşti.
Contrar susţinerilor recurentei, în cauză nu sunt incidente dispoziţiile art. 10 pct. 8 din Legea nr. 10/2001 întrucât terenul în litigiu nu se încadrează în nici categorie din cele enumerate de text.
Este neîntemeiată şi critica vizând necesitatea introducerii în cauză a Prefecturii Dâmboviţa, în raport de acordarea măsurilor reparatorii prin echivalent bănesc.
După cum în mod corect a reţinut şi instanţa de apel, în cauză s-a constatat numai că reclamanţii sunt îndreptăţiţi la restituire prin echivalent bănesc, modalitatea efectivă de acordare a despăgubirilor cuvenite urmând a fi stabilită printr-o procedură specială, în condiţiile Legii nr. 10/2001, instanţa nestabilind nici o obligaţie în sarcina vreunei unităţi.
Obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată s-a făcut în conformitate cu dispoziţiile art.274 C. proc. civ., aceasta fiind parte căzută în pretenţii ceea ce atrage culpa procesuală în sensul textului de lege menţionat, motiv pentru care se apreciază ca nefondat şi acest motiv de recurs.
Faţă de toate considerentele expuse, Înalta Curte urmează a respinge ca nefondat recursul declarat în cauză, în conform cu dispoziţiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat, recursul formulat de pârâta Primăria municipiului Târgovişte împotriva deciziei civile nr. 2723 din 27 octombrie 2004 a Curţii de Apel Ploieşti.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 23 septembrie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 7205/2005. Civil | ICCJ. Decizia nr. 7121/2005. Civil → |
|---|
