ICCJ. Decizia nr. 7164/2005. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 7164
Dosar nr. 20579/200.
Şedinţa publică din 23 septembrie 2005
Asupra recursului civil de faţă;
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la Tribunalul Bistriţa-Năsăud sub nr. 1057/2004 reclamantul F.L., prin mandatar, a solicitat anularea dispoziţiei nr. 689 din 1 martie 2004 emisă de Primarul municipiului Bistriţa prin care i-a fost respinsă cererea de acordare a despăgubirilor băneşti cuvenite pentru imobilele ce au aparţinut autorului său şi au fost preluate de stat, acordându-se măsuri reparatorii sub formă de titluri de valoare nominală până la concurenţa sumei de 583.848.387 lei.
În motivarea acţiunii reclamantul a susţinut că în mod nelegal notificarea a fost soluţionată de Primăria municipiului Bistriţa deoarece el a solicitat măsuri reparatorii sub formă de despăgubiri băneşti iar potrivit art. 36 din Legea nr. 10/2001 competenţa soluţionării acestei cereri aparţine Prefecturii şi nu Primăriei.
Prin sentinţa civilă nr. 203/F din 17 mai 2004 pronunţată de Tribunalul Bistriţa-Năsăud a fost admisă în parte acţiunea şi s-a modificat actul atacat în sensul înlăturării din conţinutul său a dispoziţiei de respingere a cererii de acordare de despăgubiri băneşti (cuprinsă în art. 1), menţinându-se restul dispoziţiilor.
S-a respins cererea reclamanţilor privind trimiterea notificării la Prefectura Bistriţa-Năsăud.
Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa a reţinut că imobilele în litigiu au fost preluate de stat în baza Decretului nr. 111/1951, deci fără titlu valabil, că au fost demolate construcţiile aflate iniţial iar terenul este ocupat de blocuri şi neputând fi restituit în natură, în cauză sunt incidente dispoziţiile art. 4 alin. (9), art. 9 alin. (2) şi art. 10 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 care exclud posibilitatea acordării de despăgubiri, iar primăria nu este competentă şi nici nu a fost investită cu soluţionarea cererii de acordare a despăgubirilor băneşti.
Reclamantul a declarat apel împotriva sentinţei sus menţionate, susţinând că el a solicitat de la început despăgubiri băneşti şi consideră că este îndreptăţit la această formă de măsuri reparatorii prin echivalent, în speţă fiind aplicabile dispoziţiile art. 24 alin. (2) şi art. 36 din Legea nr. 10/2001.
Prin Decizia civilă nr. 1828/A din 26 august 2004 a Curţii de Apel Cluj s-a respins ca nefondat apelul.
În motivarea acestei soluţii s-a reţinut că, raportat la modalitatea de preluare a imobilelor şi la situaţia lor actuală, construcţia demolată iar terenul ocupat de blocuri, nu sunt incidente în cauză dispoziţiile art. 24 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, prima instanţă reţinând în mod corect incidenţa prev. art. 9 alin. (2) şi art. 10 alin. (1), teza ultimă din Legea nr. 10/2001, dispoziţii care exclud posibilitatea acordării despăgubirilor băneşti.
În termen legal, reclamantul a declarat recurs împotriva deciziei pronunţată în apel, solicitând casarea hotărârilor şi trimiterea cauzei spre soluţionare la Prefectura judeţului Bistriţa-Năsăud pentru acordarea de despăgubiri băneşti actualizate.
În dezvoltarea motivelor de recurs se susţine că de la început a solicitat despăgubiri băneşti pentru imobilul preluat abuziv de stat, şi în mod nelegal s-a respins această cerere, ignorându-se dreptul lui de preferinţă.
Deşi nu s-a indicat expres temeiul de drept al recursului, dezvoltarea motivelor de recurs face posibilă încadrarea lor în motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc . civ.
Verificând legalitatea deciziei recurate, în raport de criticile formulate, Curtea constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
Într-adevăr, prin notificarea adresată iniţial, nr. 172 din 19 iulie 2001, recurentul-reclamant a solicitat despăgubiri băneşti pentru imobilele preluate de stat, în temeiul dispoziţiilor Legea nr. 10/2001.
Situaţia de fapt din cauză nu atrage însă incidenţa dispoziţiilor art. 24 alin. (2) la care recurentul face referire. Aceste prevederi legale sunt incidente imobilelor cu destinaţia de locuinţe, dacă restituirea în natură nu este posibilă.
În speţă însă, construcţia preluată iniţial a fost demolată iar terenul este în prezent ocupat de blocuri, deci ne aflăm în prezenţa unui imobil a cărui restituire în natură nu este posibilă.
În atare situaţie, devin incidente în cauză prevederile art. 9 alin. (2) şi art. 10 alin. (1), teza ultimă din Legea nr. 10/2001, dispoziţie care exclude acordarea despăgubirilor băneşti, cum solicită recurentul.
Situaţia de fapt şi prevederile legale aplicabile au fost reţinute corect de instanţa de apel, Înalta Curte urmând a dispune respingerea recursului ca nefondat, în conformitate cu prevederile art. 312 alin. (1) C. proc . civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamantul F.L. împotriva deciziei civile nr. 1828/A din 26 august 2004 a Curţii de Apel Cluj.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 23 septembrie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 7124/2005. Civil | ICCJ. Decizia nr. 7020/2005. Civil → |
|---|
