ICCJ. Decizia nr. 7166/2005. Civil
| Comentarii |
|
Prin cererea formulată la 24 aprilie 2003 reclamanții P.G. și L.A.D. au chemat în judecată pe pârâtul Municipiul București prin Primarul General solicitând obligarea pârâtului să lase în deplină proprietate și posesie terenul în suprafață de 968 mp, situat în București.
în motivele acțiunii s-a arătat că imobilul a fost expropriat în baza Decretului nr. 143 din 30 mai 1988 pentru lucrări de utilitate publică de la autori reclamanților V.D. și V.P., care la rândul lor l-au stăpânit în baza actului de vânzare-cumpărare autentificat prin procesul verbal nr. 3788/1932.
Reclamanții au susținut că terenul a rămas neutilizat, în prezent nefiind edificată nici o lucrare de interes public pe el.
în drept, acțiunea a fost întemeiată pe disp. art. 35-36 din Legea nr. 33/1994.
Tribunalul București, secția a IV-a civilă, prin sentința civilă nr. 1075 din 15 decembrie 2003 a admis acțiunea și a obligat pârâtul să lase în deplină proprietate și posesie reclamanților terenul în suprafață de 895 mp situat în București, și a omologat raportul de expertiză efectul în cauză.
în considerentele sentinței s-a arătat că terenul a fost expropriat în luna mai 1988 fără să fie acordate despăgubiri bănești corespunzătoare, iar suprafața actuală de 895 mp așa cum s-a identificat în schița topografică este teren viran.
împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâtul Municipiul București prin Primarul General criticând sentința ca fiind nelegală și netemeinică arătând că dreptul de proprietate al statului a fost dobândit prin efectul legii, scopul exproprierii fiind realizat.
Prin decizia civilă nr. 2178/A pronunțată în ședință publică de la 18 octombrie 2004 a fost admis apelul și a schimbat în tot sentința apelată în sensul că a respins ca inadmisibilă acțiunea formulată de reclamanți.
Pentru a pronunța această decizie Curtea de Apel București a reținut că în raport de data introducerii acțiunii, 24 aprilie 2003, nu este aplicabilă în speță Legea nr. 33/1994, deoarece la acel moment intrase în vigoare Legea nr. 10/2001 care reglementează regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989.
Imobilul a fost expropriat prin Decretul nr. 143/1988 astfel încât, susține instanța de apel, sunt pe deplin aplicabile dispozițiile prevăzute de art. 9-11 din Legea nr. 10/2001.
Instanța a concluzionat în sensul că Legea nr. 33/1994 are un caracter special însă, se aplică numai exproprierilor intervenite după intrarea în vigoare a acestei legi.
împotriva acestei decizii au declarat recurs recurenții-reclamanți P.G. și L.A.D. invocând motivul de casare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Recurenții au susținut că a da eficiență art. 35 din Legea nr. 33/1994 și în cazul în care bunul a fost expropriat anterior actualei reglementări nu înseamnă a aplica legea retroactiv; legea nouă se aplică (fără a retroactiva și situațiilor juridice în curs de formare, modificare sau stingere la data ei în vigoare, precum și efectelor prezente sau viitoare ale unor raporturi juridice). De asemenea, recurenții fac referire la fapte sau situații de fapt care durează în timp și astfel cad sub imperiul mai multor legi succesive sau care capătă o reglementare abia prin legea nouă, care le atribuie puterea de a o construi, modifica ori stinge o situație juridică.
Concluzionând, recurenții au susținut că instanța de apel a nesocotit caracterul special al Legii nr. 33/1994 și aplicabilitatea ei în speță, analizând numai incidența prevederilor Legii nr. 10/2001.
Recursul este fondat.
în materia restituirii imobilelor preluate de stat Legea nr. 10/2001 este o lege generală în raport cu Legea 33/1994.
Prin această lege nu au fost abrogate în mod expres disp. art. 35 din Legea nr. 33/1994, care se aplică atât faptului neutilizării bunului expropriat potrivit scopului de utilitate publică, care a început sub imperiul legii vechi și continuă sub imperiul legii noi cât și efectelor pe care le guvernează acest fapt.
într-adevăr, pentru imobilele expropriate în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, art. 11 din Legea nr. 10/2001 prevede măsuri speciale de restituire, însă diferența de reglementare față de art. 35 din Legea nr. 33/1994, limitarea temporală exista numai în cazul unei noi declarații de utilitate publică.
întrucât dispozițiile art. 35 din Legea nr. 33/1994 nu au fost abrogate în mod expres și între cele două legi există unele diferențe de reglementare, conform principiului generalia specia libres derogant, legea specială derogă de la legea generală, nu se poate reține că din momentul în care a intrat în vigoare Legea nr. 10/2001, disp. art. 35 din Legea nr. 33/1994 au devenit inaplicabile.
Prin urmare, drepturile persoanelor ale căror imobile au fost expropriate pot fi în continuare realizate în temeiul art. 35 din Legea nr. 33/1994, dacă sunt îndeplinite condițiile acestui text.
în cauză, instanța de fond în mod corect a reținut că din materialul probator administrat în cauză rezultă că imobilul din litigiu a fost expropriat în luna mai 1988 fără acordarea despăgubirilor bănești corespunzătoare, iar suprafața de 895 mp, așa cum a fost identificat în schița topografică este teren viran.
Fiind îndeplinite condițiile legale, tribunalul corect a admis acțiunea în revendicare formulată de reclamanți.
în temeiul art. 312 alin. (3) C. proc. civ. înalta Curte de Casație și Justiție a modificat hotărârea atacată pentru motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
în scopul aplicării corecte a legii la împrejurări de fapt ce au fost deplin stabilite, a menținut sentința, modificând decizia atacată în sensul respingerii apelului.
| ← ICCJ. Decizia nr. 7201/2005. Civil | ICCJ. Decizia nr. 7168/2005. Civil → |
|---|
