ICCJ. Decizia nr. 7371/2005. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 7371
Dosar nr. 7586/200.
Şedinţa de la 29 septembrie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 340 din 23 aprilie 2003, Tribunalul Olt a admis contestaţia formulată de contestatoarele V.V. şi C.A.M.C., în contradictoriu cu Primăria comunei Drăghiceni, judeţul Olt şi Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice, a anulat dispoziţia nr. 48 din 24 iunie 2002 şi a constatat că reclamantele sunt îndreptăţite la despăgubiri prin echivalent, în cuantum de 1.519.082.300 lei.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut că reclamantele au formulat notificare pentru a primi despăgubiri în echivalent pentru două construcţii care au aparţinut autorului lor I.P., construcţii care au fost demolate.
Primăria comunei Drăghiceni, prin dispoziţia contestată, a făcut ofertă contestatoarelor pentru suma de 150.000.000 lei, însă acestea susţin că suma acordată este prea mică, iar în cursul procesului s-a efectuat o primă expertiză, care a stabilit valoarea construcţiei demolate la suma de 329.308.034 lei. Formulându-se obiecţiuni la această expertiză, s-a efectuat o expertiză de către doi experţi, care au stabilit valoarea imobilelor demolate la suma de 1.519.082.300 lei, iar această expertiză nu a fost contestată.
Reţine instanţa de fond, că, potrivit art. 36 şi art. 24 din Legea nr. 10/2001, contestatoarele sunt îndreptăţite la măsuri reparatorii prin echivalent, pentru imobilele demolate care au avut destinaţia de locuinţă.
Curtea de Apel Craiova, prin Decizia civilă nr. 259 din 10 octombrie 2003, a respins apelurile declarate de D.G.F.P. Olt, în nume propriu şi pentru Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice şi de Primăria comunei Drăghiceni, judeţul Olt, împotriva acestei hotărâri, reţinând că valoarea imobilelor a fost stabilită de experţi, aşa cum a solicitat primăria, iar expertiza nu a fost contestată de pârâtele apelante.
Reţine instanţa de apel, că persoanele îndreptăţite au notificat Primăria comunei Drăghiceni, care este persoana juridică deţinătoare şi că, potrivit art. 36 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 primăria şi nu reclamantele va transmite prefecturii dispoziţia primarului privitoare la oferta de acordare a despăgubirilor băneşti.
Art. 36 din lege stabileşte 2 variante prin care se realizează dreptul la despăgubiri băneşti.
Dacă unitatea deţinătoare sau primarul apreciază că nu poate dispune restituirea în natură şi persoana îndreptăţită a ales acordarea de despăgubiri, Decizia se dă după consumarea procedurii prevăzute de art. 24 din lege, prefectura limitându-se doar la înregistrarea şi cuantificarea despăgubirilor băneşti până la intrarea în vigoare a legii speciale, la care face trimitere art. 40. Contestatoarele se află în această situaţie.
Cea de a doua situaţie priveşte ipoteza în care prefectura este investită cu soluţionarea notificării, însă în speţă nu este incidentă această situaţie.
Cu privire la apelul primăriei, se reţine că nu este întemeiat, întrucât art. 9 alin. (2) din lege se referă la imobilele care aveau o altă destinaţie decât aceea de locuinţă iar, în speţă, imobilele au avut destinaţia de locuinţă.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs D.G.F.P. Olt, pentru Ministerul Finanţelor Publice care, invocând art. 304 pct. 9 C. proc. civ., arată că în mod greşit s-a reţinut prin hotărârea atacată că reclamantele nu aveau obligaţia să se adreseze prefecturii, deşi, acestea solicitând prin notificare acordarea de despăgubiri băneşti, nu era aplicabilă procedura prevăzută de art. 24 din Legea nr. 10/2001.
Se mai arată că, faţă de conţinutul dispoziţiei contestate, prin care s-au acordat reclamantelor despăgubiri băneşti, în speţă erau aplicabile dispoziţiile art. 36 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, care prevăd că notificarea se adresează prefecturii.
Recurentul mai susţine că instanţa de apel „nu a analizat mai atent" rapoartele de expertiză şi că, acordând rol hotărâtor contraexpertizei, a pronunţat hotărârea în favoarea reclamantelor.
Recursul va fi respins, pentru următoarele considerente:
Criticile formulate de recurent fac posibilă încadrarea în art. 304 pct. 9 C. proc. civ., însă, dispoziţiile acestui text nu sunt incidente în cauză.
Cu actele depuse la dosar s-a făcut dovada că reclamantele au declanşat procedura prevăzută de art. 36 din Legea nr. 10/2001, în vigoare la data formulării notificării, respectând dispoziţiile acestui text.
Art. 36 alin. (2) din lege, invocat de recurent, stabilea obligaţia persoanei îndreptăţite de a se adresa cu notificare prefecturii în a cărei rază se află ori s-a aflat imobilul preluat abuziv.
Conformându-se textului, reclamantele au adresat două notificări, ale căror xerocopii se află la dosarul instanţei de fond, Prefectului judeţului Olt, iar faptul că notificările au fost înregistrate la prefectură rezultă din adresa nr. 6839 din 10 octombrie 2001, semnată de prefect. Prin această adresă, reclamanta V.V. a fost invitată de Comisia judeţeană Olt pentru aplicarea Legii nr. 10/2001, la negocieri pentru stabilirea măsurilor reparatorii.
De aceea, nu se poate reţine că reclamantele nu s-au conformat dispoziţiilor art. 36 alin. (2) din lege, doar pentru faptul că asupra notificărilor s-a pronunţat Primarul comunei Drăghiceni.
De altfel, prin dispoziţia contestată s-a recunoscut dreptul reclamantelor (care prin cele două notificări au estimat valoarea imobilelor la sumele de 900.000.000 lei şi 600.000.000 lei) la suma de 150.000.000 lei.
Prin acţiunea înregistrată la instanţa de fond, la data de 16 iulie 2002, dispoziţia a fost contestată doar cu privire la valoarea despăgubirilor, iar cuantumul despăgubirilor a fost stabilit prin expertiza efectuată în cauză.
Criticile privitoare la modul în care instanţa de apel a apreciat conţinutul expertizelor efectuate în cauză, nu fac posibilă încadrarea în art. 304 C. proc. civ.
Pentru considerentele expuse, va fi respins recursul declarat de D.G.F.P. Olt pentru Ministerul Finanţelor Publice.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de D.G.F.P. Olt pentru Ministerul Finanţelor Publice împotriva deciziei civile nr. 259 din 10 octombrie 2003 a Curţii de Apel Craiova.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 29 septembrie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 739/2005. Civil | ICCJ. Decizia nr. 7314/2005. Civil → |
|---|
