ICCJ. Decizia nr. 7228/2005. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 7228
Dosar nr. 10377/2005
Şedinţa din camera de consiliu de la 26 septembrie 2005
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă:
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin încheierea civilă nr. 3354 din 5 octombrie 2004 pronunţată de Judecătoria Mediaş s-a încuviinţat executarea silită împotriva debitoarei SC U. SRL Mediaş, la cererea creditoarei M.L.D.
Împotriva acestei încheieri a formulat apel debitoarea, care a solicitat schimbarea ei în sensul respingerii cererii.
Prin Decizia civilă nr. 305/A/2005 Curtea de Apel Alba Iulia a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Sibiu.
In motivarea acestei soluţii s-a reţinut că în soluţionarea apelurilor împotriva încheierilor pronunţate în procedura necontencioasă, competenţa revine tribunalului, în baza art. 339 alin. (3) C. proc. civ.
La Tribunalul Sibiu cauza a fost înregistrată sub nr. 2707/2005, iar prind Decizia civilă nr. 235 din 22 iunie 2005 această instanţă a declinat competenţa de soluţionare a apelului în favoarea Curţii de Apel Alba Iulia.
În motivarea acestei soluţii, tribunalul a reţinut că în cauză sunt aplicabile dispoziţiile art. 3 pct. 2 C. proc. civ. (în varianta în vigoare la data pronunţării deciziei) care stabilesc competenţa instanţei de drept comun în ceea ce priveşte soluţionarea apelurilor. Tribunalul a mai reţinut că dispoziţia de la art. 339 alin. (2) C. proc. civ. nu este aplicabilă în speţă, pentru că ea vizează apelul împotriva încheierilor date de preşedintele judecătoriei, când el ia unele măsuri sau rezolvă unele cereri în calitate de preşedinte al judecătoriei şi nu când acţionează ca un complet de judecată.
Ivindu-se un conflict negativ de competenţă în sensul prevederilor art. 20 pct. 2 C. proc. civ., cauza a fost înaintată Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru a se pronunţa asupra conflictului.
Pentru stabilirea competenţei de soluţionare a căii de atac din prezenta cauză se au în vedere obiectul pricinii şi prevederile legale aplicabile.
Instanţa a fost investită cu o cerere de încuviinţare a executării silite, în baza dispoziţiilor art. 373 alin. (1) C. proc. civ.
Încheierea primei instanţe s-a dat în camera de consiliu, fără citarea părţilor, în conformitate cu dispoziţiile art. 3731 C. proc. civ., în vigoare la data pronunţării.
Procedura în materia încuviinţării executării silite este, fără echivoc, necontencioasă, fiind vorba despre o etapă ulterioară soluţionării irevocabile a litigiului, instanţa de executare nu este sesizată pentru a stabili un drept potrivnic faţă de o altă persoană, atribuţiile ei în această etapă limitându-se la verificările strict formale ale titlului executoriu, impuse de art. 374 şi art. 379 C. proc. civ.
O astfel de cerere se soluţionează fără citarea părţilor, într-un cadru lipsit de contradictorialitate, specific procedurii necontencioase.
Ca atare, norma din art. 3731 se interpretează în condiţiile art. 331-339 C. proc. civ. privitoare la procedura necontencioasă, cuprinse în Cartea a III-a din C. proc. civ.
Potrivit art. 339 alin. (3) C. proc. civ., „apelul împotriva încheierii date de preşedintele judecătoriei se judecă de tribunal..." iar dispoziţiile art. 373 alin. (2) C. proc. civ. prevăd că „instanţa de executare este judecătoria...", care încuviinţează executarea silită prin încheierea dată în camera de consiliu, fără citarea părţilor.
Norma imperativă relativă la compunerea instanţei de executare, de judecător unic, este prevăzută în art. 22 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 privind Statutul magistraţilor, astfel cum a fost modificată şi completată prin încheierea nr. 247/2005 privind reforma în domeniul proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente.
Art. 22 alin. (5) din actul normativ menţionat atribuie şi judecătorului stagiar competenţa soluţionării cererii de încuviinţare a executării silite şi a celei de investire cu formulă executorie.
Ambele proceduri intermediare, între faza judiciară a procesului şi faza executării silite, sunt necontencioase şi caracterizate printr-o examinare sumară a titlului, nu printr-o judecată, limitându-se la controlul formal de legalitate al acestuia.
Prin urmare, soluţionarea cererii de către judecător (chiar şi stagiar) nu poate atrage competenţa judecării apelului de către curtea de apel, iar când cererea este soluţionată de preşedintele instanţei să se rămână în competenţa tribunalului [art. 339 alin. (3) C. proc. civ.].
O asemenea divizare a competenţei judecării apelului în aceeaşi cerere nu poate fi primită, fiind în contradicţie cu principiul unicităţii căilor de atac, astfel că formularea din art. 339 alin. (3) C. proc. civ. trebuie interpretată nu exclusivist literal, ci în primul rând sistematic şi teleologic.
Faţă de considerentele expuse, Curtea urmează a stabili în favoarea Tribunalului Sibiu competenţa de soluţionare a apelului formulat împotriva încheierii respective.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Stabileşte în favoarea Tribunalului Sibiu competenţa de soluţionare a apelului împotriva încheierii civile nr. 3354/2004 a Judecătoriei Mediaş pronunţată în dosarul nr. 4231/2004.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 26 septembrie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 7229/2005. Civil. Stabilirea competenţei | ICCJ. Decizia nr. 7223/2005. Civil. Conflict negativ de... → |
|---|
