ICCJ. Decizia nr. 7269/2005. Civil
| Comentarii |
|
La data de 3 aprilie 2002, reclamanta M.S. prin mandatar P.T. a solicitat în contradictoriu cu pârâții L.C. în calitate de director al SC V.C. SA și SC V.C. SA, SC P.C. SA prin reprezentanți legali să fie obligați să-i restituie în natură imobilul ce constituie sediul F.B.
Reclamanta a indicat temeiul juridic al cererii, respectiv dispozițiile Legii nr. 10/2001, privind regimul juridic al unor imobile preluate abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989.
1. Prin sentința civilă nr. 836 din 9 octombrie 2002 pronunțată de Tribunalul Iași a fost respinsă excepția calității procesuale active invocată de pârâta SC P.C. SA și în fond a fost admisă acțiunea reclamantei M.S.
S-a dispus anularea hotărârii nr. 2 din 23 martie 2002 emisă de pârâta SC V.C.SA prin care s-a respins cererea de restituire în natură a imobilului din Iași, pentru lipsa calității procesuale active a reclamantei și drept consecință a fost trimisă cauza la unitatea emitentă pentru a se pronunța pe fondul cererii.
Acțiunea reclamantei față de pârâtul L.C., în calitate de director al SC V.C.SA, a fost respinsă pentru lipsa calității procesuale pasive a acestuia.
Totodată a fost respinsă cererea reclamantei pentru acordarea cheltuielilor de judecată.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că la data de 10 august 2001, reclamanta i-a notificat pe pârâți solicitând restituirea în natură a imobilului compus din teren și construcție situat în Iași, ce a aparținut unchiului său D.B. a cărei unică moștenitoare este conform certificatului de moștenitor nr. 53 din 23 martie 1998 eliberat de Biroul Notarial C.M.P.
Potrivit art. 22 din Legea nr. 10/2001 "actele doveditoare ale dreptului de proprietate, precum și, în cazul moștenitorilor, cele care atestă această calitate vor fi depuse ca anexe la notificare o dată cu aceasta sau în termen de cel mult 18 luni de la data intrării în vigoare a prezentei legi".
în cauză, deși la momentul depunerii notificării reclamanta M.S. pierduse calitatea de persoană îndreptățită deoarece prin contractul de cesiune de drepturi succesorale autentificat sub nr. 1228 din 23 martie 1998 a transmis copiilor săi G.D.A. și G.M.D. drepturile ce decurg din calitatea de moștenitor al unchiului său B.D. totuși și-a redobândit aceste drepturi prin faptul că descendenții săi i-au cesionat drepturile succesorale prin contractul autentificat sub nr. 2109 din 4 iunie 2002.
Instanța de fond a considerat că prin acest ultim contract de cesiune a drepturilor succesorale reclamanta și-a recâștigat calitatea de persoană îndreptățită și a făcut această dovadă în termenul de 18 luni defipt de art. 22 din Legea nr. 10/2001, așa încât a respins ca neîntemeiată excepția lipsei calității procesuale active invocată de pârâta SC P.C. SA.
Constatând că prin hotărârea nr. 2 din 23 martie 2002 emisă de pârâta SC V.C. SA s-a respins cererea de restituire în natură a imobilului în litigiu pe motiv că reclamanta nu are calitatea de persoană îndreptățită și reținând că prin contractul de cesiune autentificat la data de 4 iunie 2002 aceasta și-a redobândit calitatea de moștenitoare a unchiului său B.D., decedat la data de 2 iulie 1968, tribunalul a admis acțiunea reclamantei și a anulat hotărârea emisă de societatea deținătoare a imobilului.
Totodată, a trimis cauza societății pârâte SC V.C. SA pentru a se pronunța pe fondul notificării conform art. 23 și art. 24 din Legea nr. 10/2001.
Acțiunea reclamantei față de pârâtul L.C., ce are calitate de director al SC V.C. SA, a fost respinsă pentru lipsa calității procesuale pasive cu motivarea că potrivit art. 21 din Legea nr. 10/2001, persoana îndreptățită va solicita restituirea în natură de la persoana juridică deținătoare a imobilului și ca urmare nu poate fi antrenată răspunderea directorului persoanei juridice.
Pârâtele SC V.C. SA și SC P.C. SA Iași au declarat apel împotriva sentinței tribunalului criticând-o ca fiind nelegală și netemeinică.
2. Curtea de Apel Iași, secția civilă, prin decizia nr. 11 din 11 februarie 2003 a admis apelurile pârâtelor, a schimbat în parte sentința tribunalului în sensul că a respins acțiunea formulată de reclamanta M.S.
Au fost păstrate celelalte dispoziții ale sentinței.
în pronunțarea acestei decizii, instanța de apel aplicând și interpretând dispozițiile Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, a reținut că sintagma de "persoană îndreptățită" se referă la titularul dreptului de reconstituire, proprietar al imobilului ce face obiectul de aplicare al legii ori succesor al titularului dreptului.
Că, această calitate trebuie să existe la momentul valorificării dreptului conferit de lege, în schimb dovada dreptului de proprietate ori a calității de moștenitor al persoanei îndreptățite putând fi realizată într-un termen de 18 luni de la intrarea în vigoare a legii.
în această cauză, la data formulării notificării (10 august 2001) intimata-reclamantă nu mai avea calitatea de succesoare a unchiului său deoarece la data de 23 martie 1998 cesionase drepturile succesorale către copiii săi G.D.A. și G.M.D.
S-a considerat că, în mod greșit, instanța de fond a reținut că prin al doilea contract de cesiune a drepturilor succesorale din data de 4 iunie 2002, reclamanta și-a recâștigat calitatea de persoană îndreptățită, dovadă ce ar fi făcut-o în termenul prevăzut de art. 22 din Legea nr. 10/2001, deoarece acest text de lege se referă doar la actele ce fac dovada dreptului de proprietate ori a calității de moștenitor a persoanei îndreptățite și nu a dreptului subiectiv.
în consecință, s-a stabilit că hotărârea nr. 2 din 23 martie 2002 emisă de SC V.C. SA este în conformitate cu dispozițiile Legii nr. 10/2001.
împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta M.S. prin mandatar P.T., invocând motivele de casare prevăzute de art. 304 pct. 8, 9 și 10 C. proc. civ.
Dezvoltând motivele de recurs, reclamanta susține că instanța de apel a interpretat greșit succesiunea contractelor de cesiune a drepturilor succesorale și data de la care produc efecte juridice, contravenind astfel scopului reparațiilor reglementate prin Legea nr. 10/2001.
Se menționează că cesiunea de creanță în sistemul dreptului civil, este un contract consensual care se încheie prin simplul acord de voință fără ca acesta să îmbrace o anume formă. Or, recurenta văzând că i se contestă calitatea de persoană îndreptățită de către intimate a perfecta cu fiul său cel de-al doilea contract de cesiune cu scopul de a îndeplini condițiile ad validitatem și ad probationem.
Se mai precizează că pe parcursul procesului intimatele-pârâte au fost privatizate iar imobilul nu a fost inclus în activele preluate de Administrația Domeniilor Statului.
Recursul este nefondat.
în cauza de față, recurenta-reclamantă M.S. a solicitat prin notificarea din data de 10 august 2001 ca intimatele-pârâte să-i restituie în natură imobilul din Iași, denumit F.B.
Prin hotărârea nr. 2 din 23 martie 2002 emisă de intimata SC V.C. SA a fost respinsă cererea reclamantei cu motivarea că aceasta nu are calitatea de persoană îndreptățită în înțelesul Legii nr. 10/2001 deoarece prin contractul de cesiune autentificat sub nr.1228 din 23 martie 1998 a transmis drepturile succesorale dobândite de pe urma unchiului său B.D. către copii săi G.D.A. și G.M.D.
Art. 3 alin. (1) lit. a) și art. 4 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 prevăd că sunt îndreptățite la măsuri reparatorii constând în restituirea în natură sau prin echivalent "peroane fizice, proprietari ai imobilelor la data preluării în mod abuziv a acestora" precum și "moștenitorii persoanelor fizice îndreptățite".
în continuare art. 20-21 reglementează procedura administrativă obligatorie pentru restituirea imobilelor preluate abuziv care se declanșează prin adresarea notificării de către persoana îndreptățită de lege să-și valorifice dreptul la măsuri reparatorii (în natură sau prin echivalent).
Potrivit art. 22 din Legea nr. 10/2001 "actele doveditoare ale dreptului de proprietate și, în cazul moștenitorilor, cele care atestă această calitate vor fi depuse ca anexe la notificare, o dată cu aceasta, sau în termen de cel mult 18 luni de la intrarea în vigoare a acestei legi".
Analizând aceste dispoziții legale rezultă că "persoana îndreptățită" trebuie să aibă calitatea de titular al dreptului de proprietate sau de moștenitor al proprietarului la data valorificării dreptului subiectiv prin adresarea notificări către entitatea deținătoare.
Prin art. 22 din actul normativ, legiuitorul a înțeles să stabilească un termen limită până la care titularul dreptului subiectiv să-și procure "actele doveditoare" în situația în care nu le mai deține și nu le poate anexa la data depunerii notificării.
Revenind la speță, la data depunerii notificării, 10 august 2001, recurenta-reclamantă nu mai era titulara dreptului subiectiv pe care îl cesionase încă din 23 martie 1998 copiilor săi.
împrejurare că după introducerea acțiunii de față la tribunal, recurentei-reclamante i-au fost cesionate drepturile succesorale prin contractul autentificat din data de 4 iunie 2002, nu îi conferă acesteia calitatea de persoană îndreptățită (moștenitor) retroactiv, câtă vreme la data depunerii notificării recurenta înstrăinase drepturile sale succesorale dobândite de pe urma defunctului B.D.
Sub acest aspect, se constată că în mod judicios instanța de apel a aplicat și interpretat dispozițiile Legii nr. 10/2001 când a considerat că recurenta nu are calitatea de persoană îndreptățită în înțelesul dat acestei noțiuni de lege.
Urmează a fi respinsă și apărarea recurentei în sensul că intimatele-pârâte, privatizându-se pe parcursul procesului, nu mai au calitate câtă vreme aceste afirmații nu au suport probator.
Față de cele ce preced și în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Curtea a respins ca nefondat recursul declarat de reclamanta M.S. prin mandatar P.T.
| ← ICCJ. Decizia nr. 7249/2005. Civil | ICCJ. Decizia nr. 7235/2005. Civil → |
|---|
