ICCJ. Decizia nr. 7347/2005. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 7347
Dosar nr. 10458/200.
Şedinţa de la 29 septembrie 2005
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea civilă din 13 februarie 2004 reclamanţii C.M. şi C.A. au chemat în judecată pe pârâta O.B.I. solicitând a se constata nulitatea absolută a actului de adjudecare din 17 decembrie 2003 întocmit de Corpul executorilor bancari ai B.B. SA, prin care pârâta a adjudecat la preţul de 100 milioane lei două corpuri de clădire proprietatea reclamanţilor.
În drept, reclamanţii au invocat prevederile art. 968 şi art. 1303 C. civ.
Cauza a fost soluţionată în primă instanţă prin sentinţa civilă nr. 952 din 2 iunie 2004 pronunţată de Judecătoria Târgu Neamţ.
Hotărârea a fost atacată cu apel de către reclamanţi, care a fost înregistrat la data de 12 octombrie 2004 pe rolul Curţii de Apel Bacău.
Prin Decizia civilă nr. 1516 din 19 noiembrie 2004, Curtea de Apel Bacău, secţia civilă, a declinat în favoarea Tribunalului Neamţ competenţa soluţionării cauzei, statuând că, în calitatea sa de instanţă imediat superioară, tribunalul este competent să judece calea de atac exercitată de reclamanţi, potrivit dispoziţiilor art. 2821 alin. (1) C. proc. civ. cu referire la art. 299 alin. (3) C. proc. civ.
La rândul său, Tribunalul Neamţ a declinat competenţa soluţionării apelului în favoarea Curţii de Apel Bacău, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a dispus înaintarea dosarului la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pentru rezolvarea acestuia, sens în care a pronunţat Decizia civilă nr. 114/RC din 10 martie 2005.
Tribunalul a calificat acţiunea soluţionată în primă instanţă de judecătorie ca fiind o acţiune în constatarea nulităţii absolute a unui act juridic, aparţinând astfel dreptului comun, iar nu domeniului executării silite, având un obiect neevaluabil băneşte, hotărârea dată în primă instanţă fiind supusă căii de atac a apelului din competenţa de soluţionare a curţilor de apel potrivit dispoziţiilor art. 3 pct. 2 C. proc. civ.
Asupra conflictului supus rezolvării sale, Înalta Curte constată cele ce succed.
Reclamanţii, judecătoria care a soluţionat cauza în primă instanţă, precum şi instanţele de control judiciar intrate în conflict, au calificat cererea dedusă judecăţii ca aparţinând dreptului comun, având ca obiect constatarea nulităţii absolute a unui act de adjudecare, iar nu materiei executării silite.
Conflictul ivit este consecinţa aprecierilor diferite ale instanţelor de control judiciar asupra obiectului pricinii, curtea de apel, prima învestită, statuând că acesta are valoarea de 100 milioane lei prevăzută în actul de adjudecare atacat, hotărârea primei instanţe fiind supusă numai recursului din competenţa tribunalului ca instanţă imediat superioară, în timp ce tribunalul a definit aceeaşi acţiune civilă ca nefiind evaluabilă băneşte, fiind deci supusă apelului din competenţa curţii de apel potrivit dispoziţiilor legale în materie la acea dată.
Instanţa supremă constată că acţiunea civilă având ca obiect nulitatea absolută a unui act de adjudecare introdusă pe calea dreptului comun vizează însuşi actul translativ de proprietate, tinzând astfel la repunerea părţilor în situaţia anterioară, ceea ce înseamnă că are un obiect evaluabil băneşte.
În ceea ce priveşte valoarea obiectului litigiului este de reţinut că reclamanţii au invocat drept izvor al procesului cauza nelicită a actului de adjudecare (art. 968 C. civ.) constând în preţul neserios la care au fost adjudecate imobilele scoase la vânzare (art. 1303 C. civ.), susţinând că valoarea reală a acestora este de peste 2 miliarde lei, iar nu de 100 milioane lei care a constituit preţul la care au fost adjudecate.
În aceste condiţii, valoarea obiectului litigiului este cea arătată de reclamanţi, nicidecum cea cuprinsă în actul atacat, din moment ce tocmai diferenţa de valoare este invocată ca temei al acţiunii.
Or, faţă de valoarea obiectului litigiului de peste un miliard lei, hotărârea dată de prima instanţă este supusă căii de atac a apelului din competenţa de soluţionare a tribunalului în raport cu dispoziţiile art. 2 pct. 2, art. 282 alin. (1) şi art. 2821 alin. (1) C. proc. civ. aşa cum au fost modificate prin Legea nr. 219/2005, adică în forma în vigoare la data soluţionării acestui conflict negativ de competenţă.
În consecinţă, se va stabili competenţa Tribunalului Neamţ ca instanţă de apel.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Stabileşte în favoarea Tribunalului Neamţ competenţa soluţionării apelului declarat de reclamanţii C.M. şi C.A. împotriva sentinţei civile nr. 952 din 2 iunie 2004 formulată de Judecătoria Târgu Neamţ.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţa publică, astăzi 29 septembrie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 7402/2005. Civil. Conflict negativ de... | ICCJ. Decizia nr. 7348/2005. Civil → |
|---|
