ICCJ. Decizia nr. 7348/2005. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 7348
Dosar nr. 10490/200.
Şedinţa de la 29 septembrie 2005
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La data de 20 februarie 2004, reclamanţii V.C. şi C.V. l-au chemat în judecată pe pârâtul B.N., pentru ca prin sentinţa ce instanţa o va pronunţa să se constate „inexistenţa dreptului pârâtului de a cere restituirea de către reclamanţi a unui împrumut de 7.410 dolari SUA şi constatarea nulităţii absolute a convenţiei din 15 iulie 1996, pentru lipsa totală a consimţământului reclamantului".
În drept au fost invocate dispoziţiile art. 111 C. proc. civ., art. 948, art. 953 şi urm. C. civ.
Prin sentinţa civilă nr. 2014 din 19 martie 2004, Judecătoria sectorului 2 şi-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei sectorului 3 Bucureşti.
Astfel, a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale invocată de pârâtul B.N., apreciind că domiciliul acestuia se află pe raza teritorială a sectorului 3 Bucureşti şi că sunt incidente prevederile art. 5 C. proc. civ., potrivit cu care „cererea se face la instanţa domiciliului pârâtului".
Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei sectorului 3 Bucureşti sub nr. 5717/2004, iar prin sentinţa civilă nr. 7688 pronunţată la 6 octombrie 2004 a fost respinsă ca neîntemeiată acţiunea şi obligaţi reclamanţii la 8.000.000 lei, cheltuieli de judecată către pârâtul B.N.
Împotriva acestei sentinţe au declarat apel reclamanţii V.C. şi C.V., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Prin Decizia nr. 514 de la 25 martie 2005, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, şi-a declinat competenţa în favoarea Tribunalului Bucureşti.
Pentru a se dezinvesti, a reţinut în considerentele deciziei, că hotărârea instanţei de fond nu este susceptibilă de apel, ci de recurs, iar acesta trebuie soluţionat în temeiul art. 299 alin. (3) C. proc. civ. de instanţa imediat superioară celei care a pronunţat hotărârea de fond.
Înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a III-a civilă, în dosarul nr. 1821/2005, la rându-i, şi această instanţă şi-a declinat competenţa materială, prin Decizia nr. 1094/R de la 20 iunie 2005.
Pentru a decide astfel asupra dezinvestirii sale, tribunalul a apreciat că sentinţa judecătoriei este susceptibilă de apel, nefiind incidente în cauza dedusă judecăţii, prevederile art. 2821 C. proc. civ., astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 195/2004, dar instanţa competentă a soluţiona apelul este Curtea de Apel Bucureşti şi constatând ivit conflictul negativ de competenţă a trimis cauza Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Astfel învestită, pe calea regulatorului de competenţă, Înalta Curte va stabili în favoarea Tribunalului Bucureşti competenţa soluţionării apelului pentru considerentele ce succed.
Judecătoria, în primă instanţă a fost învestită de către reclamanţi la data de 20 februarie 2004 cu soluţionarea unei acţiuni prin care s-a solicitat a se constata: inexistenţa dreptului pârâtului de a cere restituirea unui împrumut de 7.410 dolari SUA şi nulitatea absolută pentru lipsa consimţământului a convenţiei intervenită între părţi la 15 iulie 1996.
Este de precizat că operaţiunea de calificare a cererii de chemare în judecată, în privinţa obiectului şi a cauzei juridice revine reclamantului şi că, potrivit art. 129 alin. (6) C. proc. civ. „în toate cazurile, judecătorii hotărăsc numai asupra obiectului cererii deduse judecăţii", cu respectarea principiului disponibilităţii ce caracterizează procesul civil şi sunt ţinuţi a se pronunţa numai în limitele învestirii circumscrisă cadrului procesual fixat de reclamanţi.
Reclamanţii şi-au întemeiat în drept acţiunea pe dispoziţiile art. 111 C. proc. civ., potrivit cu care „partea care are interes poată să facă cerere pentru constatarea existenţei sau neexistenţei unui drept. Cererea nu poate fi primită dacă partea poate cere realizarea dreptului".
În acest cadru procesual, în care nu se tinde la realizarea dreptului, ci numai la „constatarea inexistenţei unui drept", acţiunea nu poate fi valorificată sub aspect patrimonial, ea neavând acest caracter şi, pe cale de consecinţă, nu sunt aplicabile în cauză prevederile art. 2821 C. proc. civ.
Ca atare, calea de atac este apelul care se judecă de tribunal şi potrivit dispoziţiilor Legii nr. 219/2005 de imediată aplicare, în raport de prevederile art. 2 pct. 2 C. proc. civ., tribunalele judecă, ca instanţe de apel, apelurile declarate împotriva hotărârilor pronunţate de judecătorii în primă instanţă.
În consecinţă, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va stabili în favoarea Tribunalului Bucureşti, competenţa soluţionării apelului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Stabileşte în favoarea Tribunalului Bucureşti, competenţa soluţionării apelului declarat de reclamanţii V.C. şi C.V. împotriva sentinţei civile nr. 7688 din 6 octombrie 2004 pronunţată de Judecătoria sectorului 3 Bucureşti.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţa publică, astăzi 29 septembrie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 7347/2005. Civil | ICCJ. Decizia nr. 7307/2005. Civil → |
|---|
