ICCJ. Decizia nr. 7380/2005. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 7380
Dosar nr. 30505/1/2005
Nr. vechi 13474/2005
Şedinţa publică din 22 septembrie 2006
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Vrancea la data de 6 decembrie 2002, reclamanţii R.M. şi M.R. au chemat în judecată pe pârâţii C.S. şi Primăria Municipiului Focşani, solicitând pronunţarea unei hotărâri prin care să se dispună anularea dispoziţiei nr. 234 din 12 iunie 2002 privind restituirea în natură a imobilului teren în suprafaţă de 584,28 mp situat în Focşani, jud. Vrancea, emisă în temeiul Legii nr. 10/2001.
Cererea a fost justificată pe dispoziţiile Legii nr. 29/1990 a contenciosului administrativ.
Prin sentinţa civilă nr. 35 din 25 martie 2003 pronunţată de Tribunalul Vrancea, secţia comercială şi de contencios administrativ, s-a admis excepţia de necompetenţă materială invocată de către pârâta Primăria municipiului Focşani şi s-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea secţiei civile a Tribunalului Vrancea.
Prin Decizia civilă nr. 634 R din 27 iunie 2003 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia comercială şi de contencios administrativ, s-a admis recursul reclamanţilor împotriva sentinţei civile nr. 35 din 25 martie 2003 pronunţată de Tribunalul Vrancea, s-a casat sentinţa şi s-a trimis cauza la aceeaşi instanţă în vederea continuării judecăţii.
În Decizia de recurs s-a reţinut că în mod greşit s-a apelat la instituţia declinării de competenţă, întrucât competenţa este un atribut al instanţei şi nu al secţiilor din cadrul aceleiaşi instanţe.
Prin sentinţa civilă nr. 330 din 20 decembrie 2004 pronunţată de Tribunalul Vrancea, secţia civilă, s-a respins excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantului invocată de Primăria municipiului Focşani, ca neîntemeiată. S-a respins ca neîntemeiată acţiunea formulată, cu obligarea reclamantului M.R. la 1.500.000 lei cheltuieli de judecată către pârâta C.S.
Apelul formulat de reclamant a fost respins ca nefondat prin Decizia civilă nr. 601/A din 20 mai 2005 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia civilă.
Împotriva deciziei de apel a formulat recurs motivat reclamantul R.M.
Asupra competenţei de soluţionare a litigiului, avându-se în vedere şi valoarea obiectului precizată de părţi în sensul că aceasta este sub 5 miliarde lei, Înalta Curte constată:
Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată şi soluţionată de Tribunalul Vrancea, s-a solicitat anularea unei dispoziţii emisă în baza Legii nr. 10/2001 de către pârâta Primăria municipiului Focşani în favoarea pârâtei C.S.
Cererea nu a fost formulată de către beneficiarul acestei dispoziţii ci de către altă persoană care este un terţ şi care a invocat că terenul în cauză, care i-a fost luat în anul 1987, nu a fost inclus în Decretul de expropriere nr. 146/1986.
Prin Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al imobilelor preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989 s-a reglementat o procedură derogatorie, specială în materia cererilor de restituire a imobilelor preluate de stat în perioada de referinţă.
Prin art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 republicată [fost art. 24 alin. (7) şi (8)] se prevede competenţa de soluţionare a acţiunilor prin care se contestă dispoziţia motivată de respingere a notificării sau a cererii de restituire în natură, emisă în baza acestei legi, formulate de către persoanele care se consideră îndreptăţit, în favoarea secţiei civile a tribunalului în a cărui circumscripţie se află sediul unităţii deţinătoare.
Fostul art. 24 alin. (7) şi (8) din Legea nr. 10/2001 prevedea că dacă oferta era refuzată, persoana îndreptăţită putea ataca în justiţie Decizia iar competenţa de soluţionare aparţine secţiei civile a tribunalului în a cărui circumscripţie teritorială se află sediul unităţii deţinătoare.
Legea nr. 10/2001, fiind o lege specială, derogatorie sub aspectul subiectelor de drept şi competenţei materiale a instanţei de judecată, este de strictă interpretare şi nu poate fi aplicată şi altor categorii de litigii.
În raport de această normă specială, reclamantul din cauza de faţă este un terţ, nu este o persoană îndreptăţită în sensul art. 3 din Legea nr. 10/2001 care să fi fost beneficiarul dispoziţiei emisă în temeiul acestei legi, dispoziţie care poate fi contestată în faţa tribunalului, secţia civilă.
Neîncadrându-se astfel litigiul în norma specială, derogatorie, prevăzută de Legea nr. 10/2001, reclamantul nu poate apela la aceste dispoziţii legale pentru anularea unei dispoziţii care i-ar vătăma drepturile, ci la dispoziţiile dreptului comun în materia acţiunilor în constatarea nulităţilor.
Potrivit dreptului comun, codul de procedură civilă, şi ţinând cont şi de valoarea obiectului litigiului, competenţa de soluţionare aparţine judecătoriei, art. 1 şi art. 2 pct. 1 lit. b) C. proc. civ.
Urmare a excepţiei de ordine publică, invocată din oficiu, urmează a se admite (formal) recursul formulat de reclamantul M.R. şi a se dispune casarea deciziei de apel, admiterea (formală) a apelului formulat de aceeaşi parte împotriva sentinţei, anularea sentinţei şi trimiterea cauzei spre rejudecare la Judecătoria Focşani.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamantul M.R. împotriva deciziei nr. 601/A din 20 mai 2005 a Curţii de Apel Galaţi, secţia civilă.
Casează Decizia.
Admite apelul declarat de reclamant împotriva deciziei civile nr. 330 din 20 decembrie 2004 a Tribunalului Vrancea, secţia civilă.
Anulează sentinţa şi trimite cauza spre rejudecare la Judecătoria Focşani.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 22 septembrie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 7371/2005. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 7436/2005. Civil. Revendicare imobiliară.... → |
|---|
