ICCJ. Decizia nr. 7516/2005. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 7516
Dosar nr. 7699/44/2005
Şedinţa publică din 28 septembrie 2006
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Urmare notificării formulate de către C.A. în temeiul Legii nr. 10/2001, Primarul municipiului Galaţi a emis dispoziţia nr. 954/SR din 3 noiembrie 2004, prin care a dispus restituirea în natură către solicitantă a cotei indivize de Ľ din imobilul teren situat în Galaţi, şi a respins cererea acesteia privind acordarea de despăgubiri în echivalentul construcţiei care s-a aflat pe teren cu motivarea că nu s-a făcut dovada deposedării.
C.A. a formulat contestaţie solicitând restituirea terenului în cotă de 1/1 şi acordarea de despăgubiri pentru construcţia demolată.
Tribunalul Galaţi, secţia civilă, a pronunţat sentinţa civilă nr. 873 din 16 mai 2005, îndreptată material prin încheierea din 30 septembrie 2005, prin care a admis în parte contestaţia şi a modificat parţial dispoziţia contestată în sensul că „acordă despăgubiri reclamantei în sumă de 195.455.778 lei ROL, reprezentând contravaloarea imobilului (construcţie) demolat din Galaţi, conform raportului de expertiză ce face parte integrantă din prezenta sentinţă".
Apelul declarat de Primăria municipiului Galaţi a fost respins ca nefondat prin Decizia civilă nr. 1/A din 10 ianuarie 2006 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia civilă.
Consiliul Local al municipiului Galaţi a declarat recurs, prin care, invocând motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., a susţinut următoarele:
- deşi dispoziţia atacată prin contestaţie de către C.A. a fost emisă de Primarul municipiului Galaţi, procesul s-a judecat în contradictoriu cu Primăria municipiului Galaţi şi Consiliul Local al municipiului Galaţi, cu toate că aceste instituţii nu au calitate procesuală pasivă;
- contrar notificării prin care C.A. a cerut despăgubiri prin echivalent pentru imobilul construcţie, instanţele i-au acordat despăgubiri băneşti, încălcând astfel prevederile art. 13 din Titlul VII al Legii nr. 247/2005, procedând greşit şi la stabilirea cuantumului acestora, ceea ce semnifică depăşirea atribuţiilor instanţelor judecătoreşti, întrucât asemenea atribuţie aparţine exclusiv Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor.
Pentru considerentele expuse, recurentul a cerut casarea deciziei atacate şi, pe fond, respingerea contestaţiei.
Recursul nu este întemeiat.
Procedura judiciară în cazul de faţă a început la data de 30 noiembrie 2004 prin investirea primei instanţe de către C.A. pe calea contestaţiei reglementată de art. 24 alin. (7) şi (8) din forma de la acea vreme a Legii nr. 10/2001.
Din reglementările art. 19 şi art. 67 alin. (1) din Legea nr. 215/2001 coroborate cu dispoziţiile art. 87 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., comunele, oraşele, municipiile şi judeţele, adică unităţile administrativ-teritoriale, sunt persoane juridice de drept public care pot sta în justiţie prin reprezentanţii lor legali, anume primarii ori prefecţii.
Potrivit art. 20 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 în forma în vigoare în timpul judecării cauzei în primă instanţă „în cazul primăriilor, restituirea în natură sau prin echivalent se face prin dispoziţia motivată a primarilor".
Ca urmare, în sarcina primarilor emitenţi ai dispoziţiilor motivate legea nu a stabilit o obligaţie în nume propriu, ci în calitatea lor de reprezentanţi ai unităţii administrativ teritoriale, iar primăriile notificate nu au fost avute în vedere ca simple structuri funcţionale ci prin ele legiuitorul a desemnat persoana juridică de drept public deţinătoare a imobilului.
În acest sens a şi fost modificat ulterior, în timp ce cauza de faţă se afla în apel, prin Legea nr. 247/2005, conţinutul art. 20 alin. (3) mai sus indicat, devenit art. 21 alin. (4) după republicarea Legii nr. 10/2001 modificate, potrivit căruia „în cazul imobilelor deţinute de unităţile administrativ-teritoriale restituirea în natură sau prin echivalent către persoana îndreptăţită se face prin dispoziţia motivată a primarilor".
Văzând şi prevederile art. 21 alin. (1) din Legea nr. 215/2001, conform cu care autonomia locală în comune şi oraşe se realizează prin consiliile locale ca autorităţi deliberative şi prin primari ca autorităţi executive, instanţa supremă constată că, soluţionând pricina de faţă în contradictoriu cu Primăria municipiului Galaţi şi Consiliul Local al municipiului Galaţi, în condiţiile în care au modificat parţial dispoziţia supusă controlului judecătoresc, instanţele nu au încălcat sau aplicat greşit legea, nelegalitate care să constituie motiv de recurs în sensul reglementat prin art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Nu se poate reţine nici critica încadrată în acelaşi motiv de recurs referitoare la încălcarea dispoziţiilor art. 13 din Titlul VII al Legii nr. 247/2005, deoarece acest text reglementează înfiinţarea, atribuţiile şi funcţionarea Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor.
Asemenea critică poate fi încadrată în cazul de casare prevăzut de art. 304 pct. 6 C. proc. civ., recurentul susţinând că, stabilind dreptul contestatoarei la despăgubiri băneşti, instanţele au dat ceea ce contestatoarea nu a cerut.
Şi sub acest aspect critica nu este întemeiată, întrucât, deşi contestatoarea a pretins generic măsuri reparatorii prin echivalent, este de observat că, prin Legea nr. 247/2005, acestea au fost convertite de drept în titluri de despăgubire, sens în care trebuie înţeles dispozitivul hotărârii de primă instanţă păstrată în apel.
În fine, nu se poate reţine nici faptul că, hotărând asupra cuantumului despăgubirilor, instanţele au depăşit atribuţiile puterii judecătoreşti.
Aceasta pentru că, la data soluţionării cauzei în primă instanţă, anterioară intrării în vigoare a Legii nr. 247/2005, controlul judecătoresc exercitat de instanţe permitea acestora să stabilească valoarea imobilului nerestituibil în natură şi, implicit, cuantumul măsurilor reparatorii prin echivalent.
În aceste condiţii, sunt incidente prevederile art. 16 alin. (1) din Legea nr. 247/2005, potrivit cărora deciziile/dispoziţiile emise de entităţile învestite cu soluţionarea notificărilor şi în care s-au consemnat sume care urmează a se acorda ca despăgubire se predau Secretariatului Comisiei Centrale, care se va proceda potrivit art. 16 alin. (6)-(9) din lege.
În înţelesul textului de mai sus, se va proceda asemănător şi cu deciziile/dispoziţiile modificate în acelaşi sens prin hotărâri judecătoreşti date în urma exercitării controlului judiciar.
Consecinţă tuturor celor arătate, recursul de faţă va fi respins ca nefondat în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul Consiliul local al Municipiului Galaţi împotriva deciziei nr. 1/A din 10 ianuarie 2006 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 28 septembrie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 7603/2005. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 7522/2005. Civil → |
|---|
