ICCJ. Decizia nr. 7406/2005. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 7406
Dosar nr. 3979/1/2005
nr.vechi 891/200.
Şedinţa publică din 25 septembrie 2006
Asupra recursului civil de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 285 din 19 mai 2004, Tribunalul Buzău a admis contestaţia formulată de contestatoarea C.A., a anulat dispoziţia nr. 173 din 17 noiembrie 2003, emisă de Primarul oraşului Pogoanele şi pe cale de consecinţă a obligat intimata să restituie în natură contestatoarei suprafaţa de 648 mp, teren identificat prin schiţa anexă la completarea raportului de expertiză, întocmit de expertul B.E.ca fiind parcela A3003, expertiză ce face parte integrantă din hotărâre, urmând ca pentru diferenţa de teren de 852 mp, contestatoarea să primească despăgubiri.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut că, în urma notificării adresată de către contestatoarea C.A. Primăriei oraşului Pogoanele a fost emisă dispoziţia nr. 173/2003, prin care s-a respins notificarea, cu motivarea că nu s-a făcut dovada dreptului de proprietate asupra terenului solicitat.
Prin contestaţia formulată de către contestatoare s-a solicitat restituirea în natură a terenului în suprafaţă de 1500 mp, ce a trecut în proprietatea statului prin sentinţa civilă nr. 450/1955, pronunţată de Tribunalul Popular Raional Pogoanele, fiind considerat imobil părăsit.
Deşi, ulterior, prin sentinţa civilă nr. 774 din 30 noiembrie 1956 a aceluiaşi tribunal a fost respinsă acţiunea formulată de Secţia Financiară, în temeiul Decretului nr. 111/1951, cu motivarea că, imobilul nu a fost părăsit şi că autoarea Z.E.I. a rămas în continuare proprietara lui, în realitate, această persoană nu a intrat niciodată în posesia imobilului, preluarea fiind făcută de stat în mod abuziv.
Actul ce a stat la baza preluării îl constituie Decizia nr. 292 din 5 decembrie 1955, emisă de fostul Sfat Popular, Secţia Financiară, şi priveşte o casă de locuit şi teren în suprafaţă de 1500 mp.
Pe parcurs, imobilul casă de locuit a fost demolat şi în locul lui s-a edificat Complexul Cooperaţiei de Consum, (Frizerie şi Croitorie).
Prin notificare, contestatoarea a solicitat să i se restituie în natură numai terenul.
Din expertiza întocmită în cauză de către expert B.E. s-a concluzionat că, terenul în suprafaţă de 1500 mp a aparţinut numitei Z.E.I. şi din întreaga suprafaţă parcela de 936 mp reprezintă curţi, construcţii, fiind liber numai terenul în suprafaţă de 648 mp, astfel că cererea pentru restituire în natură este întemeiată numai în ceea ce priveşte această suprafaţă. .
Curtea de Apel Ploieşti, prin Decizia civilă nr. 2787 din 4 noiembrie 2004 a respins ca nefondat apelul pârâtei Primăria oraşului Pogoanele împotriva sentinţei civile nr. 285 din 19 mai 2004 a Tribunalului Buzău în contradictoriu cu intimata reclamantă C.A..
Pentru soluţionarea apelului, Curtea a considerat necesară completarea probatoriilor cu acte, pentru a clarifica regimul juridic al terenului în suprafaţă de 648 mp cu privire la care s-a dispus restituirea în natură.
Susţinerile apelantei, în sensul că, terenul în suprafaţă de 648 mp ce a fost restituit în natură contestatoarei ar fi deţinut cu titlu valabil de către alte persoane şi că expertiza prin care s-a identificat terenul nu a avut în vedere situaţia reală s-au considerat nedovedite, ce a condus la concluzia că instanţa de fond a pronunţat o hotărâre legală şi temeinică, împrejurare completată prin adresa nr. 3923 din 5 mai 2004 emisă de pârâtă, prin care nu critică raportul de expertiză, ci susţine concluzia iniţială a expertului cu privire la imposibilitatea restituirii în natură a întregii suprafeţe de teren solicitate de contestatoare.
În plus, s-a mai avut în vedere că, pârâta prezentă la efectuarea lucrărilor pentru completarea raportului de expertiză nu a adus lămuriri certe cu privire la situaţia juridică a terenului, în sensul criticilor din apel, neputând preciza proprietarii actuali ai terenului şi actele de proprietate deţinute de pretinşii proprietari.
S-a concluzionat de către instanţa de apel că, potrivit dispoziţiilor Legii nr. 10/2001, astfel cum a fost completată şi modificată, unitatea deţinătoare este aceea care a preluat cu acte imobilul solicitat de contestatoare şi este singura în măsură al prezinte o evidenţă în actele sale cu privire la deţinătorii terenurilor din raza unităţii administrativ-teritoriale respective.
Împotriva acestei hotărâri, a declarat recurs pârâta Primăria oraşului Pogoanele, care fără să indice în drept vreunul din motivele de recurs prev. de art. 304 C. proc. civ., formulează următoarele critici:
Susţine că greşit s-a reţinut prin hotărârea recurată că nu a dovedit a fi proprietara imobilului şi că nu a arătat deţinătorii acestuia, în condiţiile în care a precizat că 364 mp sunt deţinuţi de numitul C.M. şi diferenţa, de către Cooperativa de Consum Pogoanele.
Se mai arată că, în mod greşit instanţa nu a ţinut cont de expertiza efectuată în cauză de expert B.E., prin care s-a identificat situaţia actuală a terenului, proprietarii acestuia, respectiv C.M. şi Cooperativa de Consum Pogoanele. În acest sens, recurenta a depus contractul de vânzare-cumpărare din care rezultă că numitul E.Ş. a vândut lui C.M. Iulian suprafaţa de 364 mp, ce reprezintă parcela cu nr. A3003, ce face obiectul cauzei.
Analizând recursul, în limita criticilor formulate care fac posibilă încadrarea în art. 304 pct. 9 C. proc. civ. se constată că este fondat, pentru considerentele ce urmează:
Prin notificarea nr. 45 A/2001, contestatoarea C.A. a solicitat în baza Legii nr. 10/2001 restituirea în natură a terenului în suprafaţă de 1500 mp, pe care s-a aflat o casă de locuit, compusă din patru camere şi o cameră prăvălie, trecută în proprietatea statului, în baza Decretului nr. 115/1951 prin confiscare.
Contestatoarea a arătat că mama sa I.Z. a fost condamnată la doi ani închisoare pentru neachitarea cotelor de produse către stat, perioadă în care fostul Sfat Popular al comunei Pogoanele i-a confiscat bunurile arătate anterior.
Prin Decizia nr. 292 din 5 decembrie 1955 s-a trecut în folosinţa statului o casă de locuit şi suprafaţa de 1500 mp teren, loc de casă.
Prin sentinţa civilă nr. 744 din 1956, pronunţată de Tribunalul Raional Popular Pogoanele s-a respins acţiunea formulată de Secţia Financiară a Raionului Pogoanele, în temeiul Decretului nr. 111/1951, cu motivarea că Z.I. nu a părăsit locuinţa, ci s-a aflat în Penitenciar, iar prin adresa nr. 574/1955 s-a adus la cunoştinţă Secţiei Financiare să lase la dispoziţia numitei Z.I. imobilul ce s-a pretins a fi părăsit de către aceasta.
Pe Decizia nr. 292 din 5 decembrie 1955 se află menţiunea că imobilul a fost demolat şi pe acest teren s-a construit Complexul Cooperativei de Consum Pogoanele (Frizerie şi Croitorie).
Contestatoarea este moştenitoarea proprietarului iniţial al imobilului.
În cauză s-a efectuat o expertiză de către expert B.E. pentru identificarea terenului în suprafaţă de 1500 mp, expropriat prin Decretul nr.l 11/1951 şi revendicat în baza Legii nr. 10/2001, de către contestatoarea C.A.. Prin expertiză s-a concluzionat că terenul în discuţie a aparţinut numitei Z.I., din care în prezent 198 mp aparţin domeniului public şi 1302 mp Federalcoop Pogoanele şi că nu poate fi restituit în natură.
Prin completarea raportului de expertiză, acelaşi expert a precizat că din totalul suprafeţei de teren aflat în litigiu, 648 mp reprezintă teren arabil, în parcela A3003, iar restul de 936 mp constituie curţi şi construcţii ce formează parcela 3004.
În recurs, pârâta Primăria oraşului Pogoanele a învederat că terenul în discuţie este deţinut de către numitul C.M., dobândit prin cumpărare de la numitul E.Ş. şi de către Cooperativa de Consum Pogoanele, sens în care a depus contractul de vânzare-cumpărare, anexat la fila 3 şi sentinţa civilă nr. 141 din 15 aprilie 2002 a Judecătoriei Pogoanele.
Faţă de aceste aspecte, instanţa de recurs reţine că, prin hotărârea recurată nu a fost stabilită situaţia reală din teren, în sensul identificării imobilului revendicat în suprafaţă - vecinătăţi, nu s-au identificat adevăraţii deţinători şi nici dacă acesta este liber integral sau parţial.
Neprocedând în acest mod, instanţa nu a manifestat rol activ pentru lămurirea situaţiei de fapt în raport de actele prezentate de părţi, nu a stabilit persoanele deţinătoare ale terenului, suprafaţa şi vecinătăţile acestuia, cât şi împrejurarea, dacă acesta este liber sau ocupat de construcţii, pentru a se putea aprecia cu privire la cererea de restituire formulată de contestatoare, aspecte ce echivalează cu o necercetare a fondului.
Pentru toate aceste considerente, Înalta Curte va admite recursul formulat de Primăria oraşului Pogoanele, va casa Decizia recurată şi va trimite cauza aceleiaşi instanţe pentru rejudecarea apelului, care urmează să răspundă tuturor criticilor formulate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de Primăria oraşului Pogoanele împotriva deciziei nr. 2787 din 4 noiembrie 2004 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia civilă, pe care o casează şi trimite cauza aceleiaşi instanţe pentru rejudecarea apelului.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 25 septembrie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 7482/2005. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 626/2005. Civil → |
|---|
