ICCJ. Decizia nr. 7412/2005. Civil
| Comentarii |
|
în conformitate cu prevederile art. 27 lit. j) din Legea nr. 92/1992 și art. 330 pct. 2 C. proc. civ., în vigoare la data când hotărârile judecătorești au devenit irevocabile și ale art. II alin. (3) din O.U.G. nr. 58 din 25 iunie 2003, Procurorul General a declarat recurs în anulare împotriva sentinței civile nr. 167 din 13 martie 2003 a Tribunalului Sibiu și a deciziei nr. 1298 din 2 iunie 2003 a Curții de Apel Alba Iulia, considerând că acestea au fost pronunțate cu încălcarea esențială a legii, ceea ce a determinat o soluționare greșită a cauzei pe fond.
Prin sentința nr. 167 din 13 martie 2003 Tribunalul Sibiu a admis acțiunea formulată de reclamantul M.G. împotriva Ministerului Apărării Naționale precum și cererea de chemare în garanție a Ministerului Finanțelor Publice formulată de Ministerul Apărării Naționale și a obligat pe pârât să plătească reclamantului suma de 53.409.423 lei, reprezentând valoarea drepturilor bănești neacordate la data pensionării, actualizată până la data plății efective. Pe cale de consecință chematul în garanție a fost obligat să plătească Ministerului Apărării suma de mai sus actualizată.
Pentru a pronunța această soluție Tribunalul Sibiu a reținut că reclamantul a făcut parte din personalul militar al Ministerului Apărării Naționale fiind trecut în rezervă cu drept de pensie conform deciziei de pensionare din 6 iunie 2000. La pensionare a beneficiat și de ajutoarele prevăzute de art. 31 pct. 1 și 2 din Legea nr. 138/1999 în valoare de 114.016.240 lei.
Potrivit textelor menționate, instanța a concluzionat că deși ajutoarele sunt neimpozabile, cu ocazia efectuării plăților, reclamantului i-a fost reținut impozitul aferent veniturilor salariale în valoare de 38.766.218 lei, achitându-i-se doar suma de 72.250.022 lei.
Instanța a apreciat că reclamantului nu îi sunt incidente dispozițiunile art. 6 lit. f) din O.G. nr. 73/1999 invocate de pârâți, deoarece ajutoarele acordate acestuia nu se încadrează în categoria veniturilor salariale, așa cum acestea sunt definite de art. 22-23 din O.G. nr. 73/1999, care vizează veniturile și celelalte drepturi acordate personalului în activitate în baza unui raport contractual în ființă.
Curtea de Apel Alba Iulia, prin decizia nr. 1298 din 2 iunie 2003 a respins ca nefondate recursurile declarate de Ministerul Apărării Naționale și chematul în garanție Ministerul Finanțelor Publice. Considerând că cele două hotărâri au fost pronunțate cu încălcarea eventuală a legii, procurorul general a declarat recurs în anulare, arătând în esență că la data la care s-a născut dreptul reclamantului la plăți compensatorii și ajutoare, care coincide cu data pensionării, acestea nu mai erau scutite de la impozitare prin actele normative care le reglementau, deoarece art. 86 din O.G. nr. 73/1999 ca lege specială nu exceptează expres de la impozitare ajutoarele calculate în raport de solda brută, acestea urmând regimul juridic de drept comun prevăzut de art. 4 raportat la art. 23 din acest act normativ.
De asemenea, se precizează în recursul declarat de procurorul general că, în cauză nu sunt aplicabile nici dispozițiunile art. 6 lit. j) din O.G. nr. 73/1999, deoarece plățile compensatorii și ajutoarele la care era îndreptățit reclamantul au fost stabilit în raport de solda brută din ultima lună de activitate în conformitate cu art. 31 alin. (1) din Legea nr. 138/1999, ceea ce impunea impozitarea ajutoarelor. în consecință s-a solicitat admiterea recursului în anulare, casarea hotărârilor criticate și pe fond respingerea acțiunii.
Recursul în anulare este întemeiat.
Reclamantul M.G., cadru militar, fiind trecut în rezervă și pensionat, a beneficiat de ajutoarele prevăzute la art. 31 pct. 1 și 2 din Legea nr. 138/1999 în sumă totală de 114.016.240 lei, din care i s-a reținut impozitul aferent veniturilor salariale în sumă de 387.662.218 lei.
Acționând în judecată Ministerul Apărării Naționale, Tribunalul Sibiu prin sentința nr. 167/2003 menținută prin decizia nr. 1248 din 2 iulie 2003 a Curții de Apel Alba Iulia a dispus restituirea sumei actualizată și a impozitului de 53.409.423 lei, considerând că în speță nu sunt incidente dispozițiunile art. 6 lit. f) O.G. nr. 73/1999, deoarece textul se referă la plățile compensatorii și ajutoarele acordate cadrelor trecute în rezervă ca urmare a nevoilor de reducere și restructurare. Mai mult, ajutoarele cuvenite reclamantului nu se încadrează în categoria veniturilor salariale astfel cum acestea sunt definite de art. 22- 23 din O.G. nr. 73/1999, deoarece vizează veniturile și celelalte drepturi acordate personalului în activitate în baza raportului contractual în funcție.
Criticile de nelegalitate ale hotărârilor pronunțate în cauză, formulate în recursul în anulare sunt întemeiate deoarece ajutoarele acordate reclamantului calculate în raport de solda brută nu sunt exceptate de art. 86 din O.G. nr. 73/1999 de la impozitare, ci urmarea regimului juridic de drept comun, în sensul că sunt venituri impozabile în condițiile art. 4 raportat la art. 23 din același act normativ.
Instanța a aplicat greșit dispozițiunile H.G. nr. 1066/29 decembrie 1999 privind aprobarea normelor metodologice pentru aplicarea art. 5 din O.G. nr. 73/1999, considerând că nu se impozitează veniturile prevăzute la poziția 8, ajutorul social acordat potrivit legii și de la poziția 2, ajutoarele sociale acordate în baza legislației de pensie. Coroborând aceste dispoziții cu art. 31 din Legea nr. 138/1999 instanța a stabilit că, reținerea impozitului din ajutorul neimpozabil în temeiul art. 23 lit. b) din O.G. nr. 73/1999 sau calcularea acestuia în funcție de solda lunară sunt nelegale, deși în discuție erau ajutoarele calculate pe baza soldei brute.
Potrivit art. 4 alin. 1 lit. b) din O.G. nr. 73/1999 valorile sunt supuse impozitului pe venit, iar potrivit art. 23 lit. b) din același act normativ, sunt asimilate salariilor în vederea impunerii, drepturile la soldă lunară, indemnizații, prime, ajutoare și alte drepturi ale cadrelor militare, acordate potrivit legii.
Așadar, și plățile compensatorii acordate potrivit legii cadrelor militare în rezervă sunt asimilate de legiuitor veniturilor din salarii, care se impozitează.
Veniturile ce au făcut obiectul cauzei deduse judecății nu sunt prevăzute în categoria scutirilor expres prevăzute de art. 5 lit. a) din Ordonanța nr. 73/1999 și care sunt enumerate în normele metodologice aprobate prin H.G. nr. 1066/1999.
Nu își au incidență în cauză nici dispozițiile art. 6 lit. f) din O.G. nr. 73/1999, plățile compensatorii și ajutoarele de care a beneficiat reclamantul fiind stabilite în raport de solda din ultima lună de activitate în conformitate cu art. 31 alin. (1) din Legea nr. 138/1999.
Din economia dispozițiunilor legale rezultă că sunt scutite de impozit pe venit sumele reprezentând plățile compensatorii calculate pe baza soldelor lunare nete, acordate cadrelor militare trecute în rezervă ca urmare a nevoilor de reducere și restructurare, precum și ajutoarelor stabilite în raport de soldele lunare "nete" acordate la trecerea în rezervă sau direct în retrageri. Aceasta înseamnă că nu sunt scutite de impozit plățile compensatorii calculate în raport de solda lunară brută, așa cum s-a procedat în speță și că instanțele au făcut confuzie între venitul net din salarii și solda netă. Solda netă rezultă din cuantumul deducerilor personale însumate, cu ceea ce a rămas după aplicarea impozitului asupra bazei de calcul prevăzut de art. 8 din O.G. nr. 73/1999, spre deosebire de venitul net din salarii definit de art. 24 alin. (2) din O.G. nr. 73/1999, care rezultă prin deducerea din venitul brut, a cheltuielilor prevăzute la lit. a) și b) al aceluiași alineat.
Cum ajutoarele prevăzute de art. 31 alin. (1) din Legea nr. 138/1999 au fost stabilite în raport de solda brută și nu netă, conform art. 6 lit. f) din O.G. nr. 73/1999, acestea nu sunt scutite de impozit pe venit.
Ajutoarele prevăzute de Legea nr. 138/1999 nu se identifică cu cele prevăzute de art. 5 lit. a O.G. nr. 73/1999, întrucât ajutoarele militarilor sunt venituri asimilate salariului, iar nu indemnizației cu destinație specială, ce reprezintă forme de sprijin acordate celor aflați în nevoie, de natura acelora enumerate în normele metodologice de punere în aplicare a O.G. nr. 73/1999 aprobate prin H.G. nr. 1066/1999.
Pentru aceste considerente recursul în anulare a fost admis și în temeiul art. 314 C. proc. civ. cele două hotărâri, sentința nr. 167/2003 a Tribunalului Sibiu și decizia nr. 1298/2003 a Curții de Apel Alba Iulia au fost casate, iar pe fond acțiunea și cererea de chemare în garanție au fost respinse.
întrucât Ministerul Apărării Naționale a pus în executare hotărârile judecătorești atacate, așa cum rezultă din actele dosarului și întrucât Ministerul Apărării Naționale a solicitat aplicarea în cauză a dispozițiilor art. 4042C. proc. civ. s-a dispus și întoarcerea executării, obligând pe M.G. la restituirea sumei de 38.766.218 lei.
| ← ICCJ. Decizia nr. 7421/2005. Civil | ICCJ. Decizia nr. 7419/2005. Civil → |
|---|
