ICCJ. Decizia nr. 7420/2005. Civil
| Comentarii |
|
Prin acțiunea înregistrată la 13 noiembrie 2002 și modificată ulterior pe rolul Tribunalului Vâlcea, reclamanții C.G., C.A., M.I. au chemat în judecată Municipiul Râmnicu Vâlcea prin primar și Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, pentru ca, în urma anulării dispoziției nr. 781 din 14 octombrie 2001 emisă de primul pârât, să li se acorde măsuri compensatorii pentru terenul de 550 mp expropriat pentru utilitate publică în anul 1987 și ocupat de blocuri de locuințe.
în urmă administrării probei cu înscrisuri și expertiză tehnică, Tribunalul Vâlcea a pronunțat sentința civilă nr. 371 din 24 iunie 2003 prin care a admis contestația, a anulat în parte dispoziția emisă de primar și a stabilit dreptul contestatorilor la echivalentul terenului ce nu poate fi restituit în natură, în cuantum de 1.032.879.628 lei. Aceștia au fost totodată obligați să restituie suma de 2.318.000 lei, reprezentând despăgubirea actualizată, primită în anul 1987.
Pentru a pronunța această sentință, instanța a avut în vedere dispozițiile Legii nr. 10/2001, precum și normele de aplicare, adoptate prin H.G. nr. 498/2003, urmând ca reclamanții să-și exprime opțiunea pentru forma de dezdăunare aleasă, potrivit prevederilor legale incidente, fiind indubitabil că terenul nu poate fi retrocedat în natură.
A fost respinsă excepția ridicată de Ministerul Finanțelor Publice privind lipsa calității procesual pasive, în raport cu dispozițiile art. 24 pct. 7 din Legea nr. 10/2001 și ale Normelor de aplicare a acestei legi.
Curtea de Apel Pitești, prin decizia civilă nr. 138 din 29 septembrie 2003 a respins ca nefondat apelul declarat de Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice.
S-a reținut în esență că introducerea acestei părți în proces la cererea reclamanților s-a făcut pentru opozabilitate, în eventualitatea exprimării de către persoanele îndreptățite a unei opțiuni ce ar presupune emiterea unor titluri nominative de valoare, de atributul Ministerului Finanțelor Publice.
împotriva acestei decizii în termen legal același pârât a formulat recurs, prin care a invocat incidența motivelor de casare prevăzute de art. 304 pct. 6, 7, 9 C. proc. civ.
S-a susținut în esență că s-a acordat de către instanțe mai mult decât au cerut reclamanții, că hotărârea este contradictorie, nerezultând cu claritate dacă aceștia au primit sau nu despăgubiri și, în fine, că s-a făcut o greșită aplicare în cauză a H.G. nr. 498/2003.
Reclamanții-intimați și pârâtul Consiliul local au formulat întâmpinări prin care au solicitat respingerea recursului, acest din urmă intimat învederând că subsecvent deciziei definitorie a fost emisă o nouă dispoziție a primarului, nr. 154 din 23 februarie 2004, cu avizul reprezentantului teritorial al recurentului, prin care s-au acordat la cererea persoanelor îndreptățite, titluri de valoare nominală folosite exclusiv în procesul de privatizare, în limita sumei de 1.032.879.628 lei.
Recursul nu este fondat.
Dispozitivul sentinței de fond, menționat în apel a corespuns cererii modificate de către reclamanți, persoane îndreptățite în sensul art. 3 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 10/2001, de a li se stabili prin echivalent dreptul încălcat prin exproprierea de către stat a bunului lor imobil și pentru care nu primiseră o dezdăunare echitabilă.
Ca atare, nu s-a acordat mai mult decât s-a cerut.
Hotărârile nu sunt contradictorii, în sensul art. 304 pct. 7 C. proc. civ., întrucât, constatând calitatea de persoane îndreptățite și faptul că bunul nu poate fi retrocedat în natură, s-a dispus asupra valorii acestuia, ce urmează a fi avută în vedere la acordarea măsurilor compensatorii.
în felul acesta s-a respectat atât litera, cât spiritul Legii nr. 10/2001, nefiind identificată nici o încălcare a acesteia sau a normelor de aplicare.
Astfel fiind văzând că nici unul dintre motivele de recurs invocate nu este întemeiat, recursul a fost respins.
| ← ICCJ. Decizia nr. 7426/2005. Civil | ICCJ. Decizia nr. 7421/2005. Civil → |
|---|
