ICCJ. Decizia nr. 7421/2005. Civil
| Comentarii |
|
Prin sentința civilă nr. 1029 din 30 octombrie 2002 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr. 7015/C/2002 s-a respins ca prematur introdusă acțiunea reclamanților S.N. și S.V., în contradictoriu cu Primăria orașului Sânnicolaul Mare și M.O. pentru restituirea în natură a cotei de 0,75/6, pentru fiecare, din imobilele înscrise în C.F. Sânnicolaul Mare.
Tribunalul a reținut că în speță nu s-a emis decizia prevăzută la art. 24 din Legea nr. 10/2001, astfel încât cererea este prematur introdusă, părțile având calea unei acțiuni separate pentru obligația de a face, prin care să solicite obligarea pârâtei la emiterea deciziei.
Prin sentința civilă nr. 306 din 10 aprilie 2003 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr. 213/C/2003 și prin sentința civilă nr. 307 din 10 aprilie 2003 a aceluiași tribunal pronunțată în dosarul nr. 214/C/2003 s-au respins contestațiile formulate de S.V. și, respectiv S.N. prin care au solicitat anularea dispozițiilor nr. 211 din 15 noiembrie 2002 și nr. 210 din 15 noiembrie 2002 emise de Primarul orașului Sânnicolaul Mare și restituirea în natură a cotei de 0,75/6 din imobil situat în Sânnicolaul Mare, înscris în C.F.
Pentru a pronunța aceste două sentințe tribunalul a reținut că imobilul în litigiu a trecut în proprietatea statului cu titlu, respectiv sentința civilă nr. 1275 din 21 iunie 1956 pronunțată de Tribunalul Popular al Raionului Sânnicolaul Mare.
S-a mai reținut că cei doi contestatori pot beneficia doar de măsuri reparatorii prin echivalent în condițiile art. 16 alin. (1) și (2) din Legea nr. 10/2001 întrucât o parte din imobil se află în domeniul public de intens național al statului conform hotărârii nr. 1326/2001, anexa 10 poziția 37655 și adresei nr. 4650 din 6 iunie 2002 în care funcționează Clubul Elevilor și Preșcolarilor, iar cealaltă parte din imobil este cuprinsă în domeniul public de interes local al statului potrivit H.G. nr. 977/2002 anexa 8, poziția 11, în aceasta funcționând Casa de Cultură și Arhiva orașului Sânnicolaul Mare.
De asemenea, imobilul figurează pe lista monumentelor istorice de arhitectură clasat pe lista definitivă a Academiei Române prin efectul HCM nr. 1160/1955.
împotriva sentinței civile nr. 1029 din 30 octombrie 2002 au declarat apel reclamanții arătând că în mod greșit prima instanță a respins cererea ca prematur introdusă, întrucât din interpretarea dispozițiilor art. 23,art. 25 alin. (3), art. 28-31 și art. 41 din Legea nr. 10/2001 se poate trage concluzia că este posibilă promovarea unei contestații chiar dacă decizia de restituire nu a fost emisă.
împotriva sentințelor civile nr. 306 și 307 din 10 aprilie 2003 au declarat apel, separat, contestatorii arătând că imobilul a trecut fără titlu în proprietatea statului, titlul neexistând în materialitatea sa, situație în care este posibilă restituirea în natură conform art. 16 alin. (4) din Legea nr. 10/2001. Au mai arătat că refuzul restituirii în natură nu este justificat în lipsa unei hotărâri de guvern care să stabilească imobilele ce vor fi restituite în natură și cele pentru care se vor acorda măsuri prin echivalent conform art. 16 alin. (1) și (2) din Legea nr. 10/2001. De asemenea, sunt lipsite de bază legală susținerile conform cărora imobilul ar fi monument istoric și ar face parte din domeniul public de interes local al statului.
Curtea de Apel Timișoara, la termenul din 14 iulie 2003, pentru identitatea obiectului cauzelor, a dispus conexarea dosarelor și prin decizia civilă nr. 136 din 13 octombrie 2003 a respins apelurile declarate de reclamanți împotriva sentințelor civile nr. 307,306 din 10 aprilie 2003 și nr. 1029 din 30 octombrie 2002.
în motivarea deciziei s-a reținut că în mod justificat prima instanță a respins acțiunea reclamanților ca prematur introdusă deoarece conform art. 24 alin. (7) din Legea nr. 10/2001 contestația la instanța judecătorească se poate promova numai după emiterea deciziei motivate a deținătorului imobilului.
Avându-se în vedere caracterul devolutiv al apelului, precum și faptul că pe parcursul judecării apelului au fost emise de către pârâta dispozițiile art. 107 și art. 108 din 1 septembrie 2003, instanța de apel a apreciat că este neîntemeiată, în raport de dispozițiile art. 16 alin. (1) și (2) din Legea nr. 10/2001 cererea de restituire în natură a cotei de 0,75/6 din imobilul teren intravilan înscris în C.F. Sânnicolaul Mare, cerere care a fost precizată în apel pentru parcelele de câte 122 mp pentru fiecare contestator, conform suplimentului de expertiză, întrucât pe acest teren a fost edificat Teatrul de Vară, iar imobilul face parte din domeniul public al orașului Sânnicolaul Mare.
întrucât prin cererea introductivă reclamanții au solicitat restituirea în natură a cotei de 075/6 din imobil, cererea formulată în apel de acordare de despăgubiri conform raportului de expertiză este o nouă cerere, făcând inadmisibilă în raport de art. 294 alin. (1) C. proc. civ.
S-au apreciat ca fiind nefondate și apelurile formulate împotriva sentințelor civile nr. 306 și 307 din 10 aprilie 2003 deoarece art. 16 alin. (1) exceptează de la restituirea în natură imobilele ocupate de unități bugetare din învățământ.
De asemenea, instanța de apel a considerat că sentința civilă nr. 127/1956 constituie un titlu valabil pentru stat în raport de prezumția instituită de art. 32 din Decretul-lege nr. 115/1938 chiar dacă această hotărâre judecătorească nu mai există materialmente.
împotriva deciziei au declarat recurs reclamanții, în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ. pentru următoarele motive:
- contestațiile nu au fost formulate prematur, pentru restituirea în natură a cotei părți de 0,75/6 din imobilul, castel situat în Sânnicolaul Mare, înscris în C.F. s-au emis dispozițiile art. 210 și art. 211 din 15 noiembrie 2002 atacate în termenul prevăzut de art. 24 alin. (7) din Legea nr. 10/2001 iar în ce privește cererea de restituire în natură a imobilului teren aferent castelului pe parcursul judecării apelului s-au emis dispozițiile 107 și 108 din 1 septembrie 2003, iar în baza efectului devolutiv al apelului instanța este obligată să examineze cauza sub toate aspectele, inclusiv sub aspectul situațiilor nou apărute.
- susținerea instanței de apel că imobilul în litigiu nu poate fi restituit în natură întrucât adăpostește Clubul Elevilor și Preșcolarilor și Casa de Cultură încalcă dispozițiile art. 16 din Legea nr. 10/2001, în realitate este ocupat în cea mai mare parte de societăți comerciale, fapt ce permite restituirea în natură a cotei de 0,75/6.
- expertiza topo efectuată în cauză stabilește că o suprafață de 122 mp pentru fiecare reclamant, din imobilul teren, se poate restitui în natură întrucât nu este afectată de detalii de sistematizare sau utilități subterane.
Recursul este fondat.
Din analiza actelor și lucrărilor dosarului s-a constatat că recurenții reclamanți au solicitat restituirea în natură a cotei de 0,75/6, pentru fiecare, din imobilul fost castel situat în Sânnicolaul Mare, înscris în C.F. și din imobilul teren aferent castelului în suprafață de 1367 mp.
în imobilul fost castel, în prezent, funcționează Clubul Elevilor și Preșcolarilor, Arhiva orașului Sânnicolaul Mare și Casa de Cultură, iar pe terenul aferent fostului castel s-a construit Teatrul de Vară. Suplimentul la raportul de expertiză existent la dosarul de apel concluzionează că din terenul aferent fostului castel este posibilă restituirea în natură a suprafeței de 122 mp, pentru fiecare reclamant, suprafață ce nu a putut fi identificată întrucât pârâta Primăria orașului Sânnicolaul Mare nu a depus documentația justificativă.
Prin dispozițiile nr. 210, 211 din 15 noiembrie 2002 actualul deținător a respins cererile de restituire în natură a cotei de 0,75/6 pentru fiecare reclamant din imobilul fost castel și a propus acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent constând în despăgubiri bănești conform art. 16 din Legea nr. 10/2001. Despăgubirile bănești au fost stabilite și pentru imobilul teren aferent castelului, conform dispozițiilor nr. 107 și 108 din 1 septembrie 2003 emise de Primarul orașului Sânnicolaul Mare.
întrucât la data soluționării recursului este posibilă restituirea în natură a imobilelor destinate activităților de interes public, învățământ, sănătate ori social culturale conform art. 16 din Legea nr. 10/2001 astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 247/2005, Curtea a dispus admiterea recursului, a casat decizia nr. 136 din 31 octombrie 2003 și sentințele civile nr. 306, 307 din 10 aprilie 2003 și 1029 din 30 octombrie 2002 și a trimis cauza spre rejudecare la Tribunalul Timiș.
Instanța de trimitere va verifica dacă sunt întrunite condițiile pentru restituirea în natură a cotei de 0,75/6, pentru fiecare recurent-reclamant din imobilul fost castel.
De asemenea, va administra probe pentru identificarea suprafeței de 122 mp pentru fiecare reclamant ce se poate restitui în natură conform concluziilor suplimentului la raportul de expertiză din imobilul teren aferent fostului castel.
| ← ICCJ. Decizia nr. 7420/2005. Civil | ICCJ. Decizia nr. 7412/2005. Civil → |
|---|
