ICCJ. Decizia nr. 757/2005. Civil

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ

Decizia nr. 757

Dosar nr. 9809/200.

Şedinţa publică din 3 februarie 2005

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acţiunea înregistrată la Judecătoria Târgovişte sub nr. 2662 din 28 mai 2003, reclamantul L.I. a solicitat în contradictoriu cu Consiliul Local şi Primăria Aninoasa, să se constate că este unicul moştenitor al defunctei S.I., iar în această calitate este proprietar al tuturor bunurilor mobile şi imobile şi titular al acţiunilor din patrimoniul defunctei.

A mai solicitat punerea în posesie cu terenurile situate în extravilan, conform titlului de proprietate nr. 125683/2002, şi a unui număr de 40 de acţiuni, cu numărul de ordine 104317–104356 şi să se constate că este proprietar al mai multor bunuri dobândite prin moştenire de la defuncţii săi părinţi, prin beneficiul uzucapiunii de lungă durată, asupra cărora a exercitat o posesie utilă şi neîntreruptă, în mod public şi sub nume de proprietar asupra terenurilor situate în extravilan, respectiv: 1123,47 mp în pct. CR-U, 276,79 mp în pct. CR; 973 mp în pct. C, şi suprafaţa de 1161,97 mp din str. M.E., pct. A.

În motivarea cererii, reclamantul a arătat că defuncta nu a fost căsătorită, nu a avut copii, ci numai doi fraţi, ambii decedaţi, care la rândul lor au avut un singur moştenitor.

Reclamantul şi-a precizat acţiunea în sensul constatării dreptului său de proprietate asupra bunurilor mobile şi imobile provenite de la defunctă, renunţând la celelalte capete de cerere.

Judecătoria Târgovişte, prin sentinţa civilă nr. 3993 din 26 noiembrie 2003, a admis în parte acţiunea formulată de reclamant, a luat act că reclamantul a renunţat la judecată cu privire la capetele de cerere referitoare la deschiderea succesiunii defunctei S.I., la constatarea faptului că este unic moştenitor al acesteia şi că masa succesorală se compune din 40 de acţiuni şi terenurile în suprafaţă de 1200 mp; 337 mp şi 1123 mp, precum şi la punerea în posesie a bunurilor ce fac parte din masa succesorală.

S-a constatat că reclamantul este proprietarul casei de locuit compusă din 4 camere şi prispă, magazie şi bucătărie, situate în comuna Aninoasa, judeţ Dâmboviţa, astfel cum au fost identificate prin raportul de expertiză G.L., precum şi al terenului situat în intravilanul comunei Aninoasa, în suprafaţa de 1162 mp, din care 714 mp teren categoria curţi, construcţii şi 448 mp teren arabil, astfel cum a fost identificat prin raportul de expertiză topo întocmit de expert A.S.

Au fost respinse capetele de cerere cu privire la constatarea dreptului de proprietate asupra terenului în suprafaţă de 1399,79 mp, situat în pct. CR T6 – P6 şi asupra terenului în suprafaţă de 973 mp din pct. C. P4 – T6/1.

Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa de fond a reţinut că reclamantul în calitate de unic moştenitor al defunctei S.I., este proprietarul casei de locuit şi a terenului în suprafaţă de 1162 mp, prin joncţiunea posesiilor, posesia fiind exercitată de mai bine de 50 de ani, de defuncta S.I. şi apoi de către reclamant.

Referitor la terenul situat în pct. C. s-a reţinut că s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru 0,27 ha teren, fiind eliberat titlul de proprietate nr. 125683 din 20 martie 2003, pe numele defunctei, deci a făcut obiectul Legii nr. 18/1991, motiv pentru care nu se poate reţine îndeplinirea condiţiilor prevăzute de art. 1890 cod civil, pentru a uzucapa, posesia exercitată de autoarea reclamantului a fost viciată, fiind deţinător precar.

În ceea ce priveşte terenul situat în pct. CR instanţa de fond a reţinut că autoarei reclamantului i-a fost reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafaţa de 1500 mp, motiv pentru care nu se poate reţine uzucapiunea, terenul făcând obiectul Legii nr. 18/1991.

Împotriva acestor hotărâri a declarat apel reclamantul, susţinând că în mod greşit instanţa de fond a respins capetele de cerere pentru constatarea dreptului de proprietate asupra terenurilor situate în pct. C. şi CR.

Apelul declarat de reclamant împotriva sentinţei judecătoriei a fost respins ca nefondat, prin Decizia nr. 546 din 1 martie 2004, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia civilă.

Analizând critica apelantului, instanţa de apel a reţinut că terenurile pentru care a solicitat să se constate dreptul de proprietate prin efectul uzucapiunii, sunt situate într-o zonă supusă Legii fondului funciar, iar potrivit art. 8 din Legea nr. 18/1991 republicată, stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor care se găsesc în patrimoniul cooperativelor agricole de producţie se face în condiţiile acestei legi, prin reconstituirea dreptului de proprietate sau constituirea acestui drept.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul L.I.

În motivarea recursului întemeiat pe art. 304, pct. 8, 9 şi 10 C. proc. civ. s-a arătat că terenurile situate în pct. CR şi C. au fost stăpânite de autoarea acestuia în mod public şi sub nume de proprietar, fapt confirmat prin dispoziţiile martorilor audiaţi în cauză, cât şi prin întâmpinarea depusă de intimata-pârâtă Primăria comunei Aninoasa, din care rezultă că terenurile în litigiu nu au format obiectul Legii nr. 18/1991.

Recursul nu este fondat.

Pentru dobândirea dreptului de proprietate imobiliară prin uzucapiunea de 30 de ani, astfel cum este reglementată în art. 1890 C. civ., este necesar să fie îndeplinite cumulativ, două condiţii: posesia propriu-zisă să fie utilă, adică neviciată, şi să fie exercitată neîntrerupt timp de 30 de ani indiferent dacă posesorul este de bună-credinţă sau de rea-credinţă;

În conformitate cu prevederile art. 1847 C. civ., „ca să se poată prescrie se cere o posesiune continuă, neîntreruptă, netulburată, publică şi sub nume de proprietar".

Prin art. 1853 C. civ. se prevede că „actele ce exercităm asupra unui lucru al altuia, sub nume precar, adică în calitate de locatari, depozitari, uzufructuari etc. sau asupra unui lucru comun, împotriva destinaţiei legale a aceluia, nu constituie o posesiune sub nume de proprietar".

Precaritatea, deşi echivalează cu o lipsă a posesiei însăşi, prin Codul civil este reglementată însă şi intervenirea precarităţii sau a titlului posesiei, admiţându-se că în anumite cazuri prevăzute de art. 1858 C. civ., diferenţa precară se poate transforma în posesie propriu-zisă.

În speţă, recurentul nu a făcut dovada transformării detenţiei precare în destinaţie propriu-zisă, astfel că acesta nu poate dobândi proprietatea prin uzucapiune, aşa cum corect a reţinut şi instanţa de fond.

Pe de altă parte, terenurile pentru care reclamantul a solicitat să se constate dreptul de proprietate prin efectul uzucapiunii, sunt situate într-o zonă supusă Legii fondului funciar.

Autoarei reclamantului reconstituindu-i-se dreptul de proprietate pentru o parte din aceste terenuri.

În aceste condiţii, ştiut fiind că terenurile au fost scoase din circuitul civil, uzucapiunea nu putea să producă efecte, iar procedura de urmat nu era prevăzută de art. 51–65 din Legea nr. 18/1991.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul L.I. împotriva deciziei civile nr. 546 din 1 martie 2004 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia civilă.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 3 februarie 2005.

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 757/2005. Civil