ICCJ. Decizia nr. 7932/2005. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 7932
Dosar nr. 17920/1/2005
nr. vechi 4581/2005
Şedinţa publică din 9 octombrie 2006
Asupra recursurilor civile de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 164 din 17 februarie 2004, pronunţată de Tribunalul Cluj, secţia civilă, au fost admise excepţiile lipsei calităţii procesuale active a reclamanţilor B.F. şi B.Z., a lipsei calităţii procesuale pasive a pârâţilor Prefectura judeţului Cluj şi Consiliul judeţean Cluj şi a inadmisibilităţii cererii privind lăsarea în deplină proprietate a cotei de 1115/7332, au fost respinse excepţiile privitoare la inadmisibilitatea acţiunii pentru neparcurgerea fazei administrative, pentru lipsa notificării, pentru incidenţa legii fondului funciar şi a lipsei calităţii procesuale pasive a Statului Român, a fost admisă, în parte, acţiunea formulată de reclamanta R.M., împotriva pârâtelor SC T. SA Cluj-Napoca şi Universitatea Babeş Bolyai, a fost constatată preluarea abuzivă de către stat a cotei de 1115/7332 ce a aparţinut defunctului B.F. din imobilul înscris în C.F. Cluj, nr. top 21432/10, teren în suprafaţă de 4 iugh şi 932 stj.p., au fost obligate aceste pârâte să stabilească măsuri reparatorii prin echivalent pentru partea de imobil pe care o deţin, în favoarea reclamantei R.M., au fost respinse acţiunea formulată de reclamanţii B.F. şi B.Z., pentru lipsa calităţii procesuale active, acţiunea promovată de reclamanta R.M. împotriva pârâţilor Prefectura judeţului Cluj, Consiliul judeţean Cluj şi Municipiul Cluj-Napoca, pentru lipsa calităţii procesuale pasive, capetele de cerere formulate de aceeaşi reclamantă împotriva pârâţilor Primarul municipiului Cluj Napoca, Consiliul local al municipiului Cluj-Napoca, Universitatea Babeş Bolyai, G.L. şi K.V., privind lăsarea în deplină proprietate a cotei de 1115/7332 din imobil, ca inadmisibil, privind restituirea în natură a acestei cote şi constatarea nulităţii absolute a dispoziţiei nr. 140/1980 emisă de fostul Consiliu popular al judeţului Cluj, precum şi constatarea dreptului de proprietate, ca nefondate şi au fost obligate pârâtele SC T. SA şi Universitatea Babeş Bolyai să-i plătească reclamantei R.M. câte 2.000.000 lei cheltuieli de judecată.
Apelul declarat de Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice împotriva sentinţei tribunalului a fost respins, prin Decizia civilă nr. 1558 din 12 octombrie 2004, pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, în urma strămutării judecării cauzei de la Curtea de Apel Cluj, prin încheierea nr. 4804 din 24 iunie 2004 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă.
Prin aceeaşi decizie a fost admis apelul declarat de reclamanţii B.F. şi B.Z., a fost anulată, în parte, sentinţa tribunalului, a fost respinsă excepţia lipsei calităţii procesuale active a acestora şi a fost reţinută cauza pentru rejudecare.
Rejudecând cauza, Curtea de Apel Iaşi a pronunţat Decizia civilă nr. 1826 din 14 decembrie 2004, prin care a fost admisă, în parte şi acţiunea formulată de reclamanţii B.F. şi B.Z., au fost obligate pârâtele SC T. SA Cluj-Napoca şi Universitatea Babeş Bolyai să le stabilească şi acestora măsuri reparatorii prin echivalent, alături de reclamanta R.M., respectiv, fiecare dintre pârâte, pentru partea de imobil pe care o deţine şi au fost păstrate celelalte dispoziţii ale sentinţei.
Totodată au fost respinse apelurile formulate de reclamanta R.M. şi pârâtele SC T. SA Cluj-Napoca şi Universitatea Babeş Bolyai împotriva aceleiaşi sentinţe şi au fost obligate aceste pârâte la plata sumei de câte 500.000 lei, faţă de reclamanţii B.F. şi B.Z..
Împotriva susmenţionatei decizii au declarat recurs reclamanţii R.M., B.F. şi B.Z., precum şi pârâţii Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice şi SC T. SA Cluj-Napoca.
Reclamanţii au susţinut, în esenţă, prin recursul declarat, că se impunea admiterea în totalitate a apelului pe care l-au formulat împotriva sentinţei, care trebuia modificată în sensul constatării nulităţii absolute a deciziei nr. 140/1980 şi restituirii în natură a cotei de 1115/7332 din imobil, iar, în subsidiar, au solicitat casarea deciziei curţii de apel şi trimiterea cauzei, spre rejudecare, aceleiaşi instanţe.
Prin recursul său, pârâtul Statul Român, prin Ministerul Finanţelor Publice a invocat lipsa calităţii sale procesuale pasive.
Pârâta SC T. SA Cluj-Napoca, motivându-şi recursul a susţinut, în esenţă, că instanţa de fond şi-a depăşit limitele investirii sale prin acţiunea precizată, că a fost încălcat principiul contradictorialităţii părţilor, întrucât dreptul la măsuri reparatorii nu a fost pus în dezbaterea acestora şi că au fost greşit aplicate prevederile Legii nr. 10/2001.
Recursurile sunt fondate, pentru motivul de casare de ordine publică, pus din oficiu în dezbaterea părţilor, conform art. 306 alin. (2) C. proc. civ.
Atât sentinţa tribunalului, cât şi Decizia curţii de apel au fost pronunţate în contradictoriu şi cu pârâtul G.L., care era decedat de la data de 4 noiembrie 1971, conform copiei certificatului de deces depus, ca înscris nou în recurs (fila 38), împrejurare ce nu a fost adusă la cunoştinţa instanţelor de fond şi de apel.
Printre condiţiile pe care trebuie să le îndeplinească o persoană fizică pentru a putea fi parte într-un proces este şi aceea de a avea capacitate procesuală de folosinţă, care începe de la naşterea ei şi încetează odată cu moartea acesteia, conform art. 7 alin. (1) din Decretul nr. 31/1954.
Or, procesul s-a purtat, atât la instanţa de fond, cât şi la cea de apel în contradictoriu cu o persoană lipsită de capacitate procesuală de folosinţă, ceea ce atrage nulitatea hotărârilor pronunţate.
În consecinţă, recursurile urmează a fi admise, conform art. 313 C. proc. civ., a fi casate Decizia curţii de apel, sentinţa primei instanţe şi a fi trimisă cauza, spre rejudecare, Tribunalului Iaşi, devenit instanţă de fond competentă, în urma strămutării dosarului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursurile declarate de reclamanţii B.F., B.Z. şi R.M., de pârâţii Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice şi SC T. SA Cluj Napoca.
Casează Decizia civilă nr. 1826 din 14 decembrie 2004 a Curţii de Apel Iaşi, precum şi sentinţa civilă nr. 164 din 17 februarie 2004 a Tribunalului Cluj, secţia civilă.
Trimite cauza spre rejudecare Tribunalului Iaşi.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 9 octombrie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 8048/2005. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 792/2005. Civil → |
|---|
