ICCJ. Decizia nr. 8048/2005. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 8048
Dosar nr. 3657/200.
Şedinţa publică din 17 octombrie 2005
Asupra cererii de suspendare a executării şi contestaţiei în anulare de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Contestatorul O.I. a formulat contestaţie în anulare împotriva deciziei nr. 1439 din 24 februarie 2005 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală, invocându-se motivele prevăzute de art. 317 alin. (1) şi art. 318 C. proc. civ.
În susţinerea cererii s-a invocat că procesul s-a judecat în lipsa sa şi că instanţa nu s-a pronunţat asupra cererii apărătorului său privind luarea dosarului în anumite condiţii. Instanţa a judecat cauza fără ca partea sau apărătorul să fie prezenţi, neţinând cont de cererea depusă în pricina anterioară termenului de judecată în care se menţionau expres orele în care să se soluţioneze dosarul 1030 – 1100, motivat de faptul că la prima oră apărătorul era la Judecătoria Buftea într-un dosar penal.
Contestatorul a formulat în cauză şi cerere de suspendare a executării, în condiţiile art. 3191 C. proc. civ.
Având în vedere că, potrivit textului legal precizat, se poate dispune suspendarea executării hotărârii a cărei anulare se cere, dacă până la soluţionarea contestaţiei în anulare, precum şi faptul că la acelaşi termen se judecă şi cererea de contestaţie în anulare, urmează a se dispune respingerea cererii de suspendare a executării.
Asupra cererii de contestaţie în anulare Curtea constată următoarele:
Potrivit art. 317 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., hotărârile irevocabile pot fi atacate cu contestaţie în anulare când procedura de chemare a părţii, pentru ziua când s-a judecat pricina, nu a fost îndeplinită potrivit cu cerinţele legii.
Art. 318 C. proc. civ., prevede că hotărârile instanţelor de recurs mai pot fi atacate cu contestaţie, când dezlegarea dată este rezultatul unor greşeli materiale, sau când instanţa, respingând recursul sau admiţându-l numai în parte, a omis din greşeală să cerceteze vreunul din motivele de modificare sau de casare.
Prin Decizia civilă nr. 1439 din 24 februarie 2005 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală, s-a respins ca nefondat recursul în anulare declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie împotriva sentinţei civile nr. 4730 din 19 decembrie 2001 a Judecătoriei Buftea, deciziei civile nr. 1300 A din 18 iunie 2002 a Tribunalului Bucureşti, secţia a III–a civilă, şi deciziei civile nr. 637 din 18 martie 2003 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV–a civilă.
La termenul anterior judecării cauzei, respectiv termenul din data de 9 decembrie 2004, contestatorul O.I. a fost prezent personal, fiind asistat de apărătorul său.
În aceste condiţii, în raport de prevederile art. 153 C. proc. civ., contestatorul avea în cunoştinţă termenul de judecată a cauzei, fiind astfel aplicabil art. 317 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.
Motivele invocate în cadrul contestaţiei în anulare nu justifică susţinerea cererii, din perspectiva textelor legale invocate şi incidente, al căror conţinut a fost redat mai sus.
Prin urmare, văzând prevederile art. 317 alin. (1) pct. 1 şi art. 318 C. proc. civ., Curtea va dispune respingerea contestaţiei în anulare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge cererea de suspendare a executării.
Respinge contestaţia în anulare formulată de contestatorul O.I. împotriva deciziei nr. 1439 din 24 februarie 2005 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 17 octombrie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 804/2005. Civil | ICCJ. Decizia nr. 7861/2005. Civil → |
|---|
