ICCJ. Decizia nr. 7999/2005. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 7999
Dosar nr. 30805/1/2005
Nr. vechi 13580/200.
Şedinţa publică din 10 octombrie 2006
Deliberând asupra recursului de faţă în condiţiile art. 256 C. proc. civ. constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Timiş, la 29 noiembrie 2002 reclamanta A.V.N. a formulat o contestaţie împotriva dispoziţiei nr. 1174 din 17 octombrie 2002 prin care Primarul oraşului Timişoara a respins notificarea acesteia de restituire în natură a terenului şi construcţiilor situate la km 6 în Timişoara.
Reclamanta a arătat în motivarea contestaţiei că în mod greşit Primăria sesizată cu notificarea a dispus prin dispoziţia atacată trimiterea notificării la A.P.A.P.S. Bucureşti deşi în cauză nu sunt întrunite dispoziţiile art. 27 din Legea nr. 10/2001.
Tribunalul Timiş prin sentinţa civilă nr. 484 din 3 iunie 2003 a respins contestaţia ca nefondată.
În considerentele hotărârii s-a reţinut că reclamanta în calitate de moştenitoare legală a fostei proprietare tabulare a solicitat restituirea în natură a terenului şi clădirii înscrise în C.F. Timişoara şi C.F. nr. 12271 preluate de Statul Român.
Primăria municipiului Timişoara prin dispoziţia nr. 1174 din 17 octombrie 2002 a dispus înaintarea notificării spre competentă soluţionare către A.P.A.P.S. constatând că imobilele revendicate se află în administrarea SC A. km 6 Timişoara iar pentru imobilele evidenţiate în patrimoniul unei societăţi comerciale privatizate notificarea urmează procedura prevăzută de art. 27 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 10/2001.
S-a mai observat că reclamanta, care nu a dovedit că imobilul a fost preluat ilegal de către stat, nu a investit instanţa decât cu cererea de anulare a dispoziţiei Primăriei nu şi cu constatarea nevalabilităţii titlului de preluare a imobilelor în patrimoniul Statului.
S-a plecat de la premiza că imobilele au fost preluate de către stat în mod valabil şi ca atare, ele fiind în patrimoniul unei societăţi comerciale privatizate măsura de a se trimite notificarea la A.P.A.P.S. a fost corectă în raport de dispoziţiile art. 27 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 10/2001.
Curtea de Apel Timişoara prin Decizia civilă nr. 1842 A din 4 noiembrie 2005 a admis apelul reclamantei a schimbat sentinţa civilă nr. 484 din 3 iunie 2003 în sensul că a constatat trecerea abuzivă în proprietatea Statului a imobilului înscris în C.F. Timişoara nr.top. 23795, compus din teren 6157 mp cu valoarea de circulaţie de 108.609 dolari SUA conform expertizei întocmite de B.C. şi construcţii corp 1 în valoare de 363.486.497 lei şi Corp 2 în valoare de 618.535.239 conform expertizei întocmite de C.I.
A fost obligată A.V.A.S. să emită Decizia motivată la notificarea reclamantei conform prevederilor art. 27 din Legea nr. 10/2001 republicată.
În motivarea acestei hotărâri Curtea a reţinut că imobilele au fost trecute în proprietatea statului prin Decretul nr. 218/1960 şi Decretul nr. 712/1966, în mod abuziv şi fără un titlu valabil conform art. 2 din Legea nr. 10/2001.
După preluare imobilul a suferit modificări fiind destinat drept locuinţă de serviciu pentru personalul fostei firme, dar şi pentru birouri şi conducere.
În corpurile de clădire nr. 1 şi 2 s-au aflat apartamente vândute chiriaşilor cu contracte a căror valabilitate nu a fost contestată de reclamantă.
Corpurile 3 şi 4 existente pe teren au fost edificate după preluarea imobilului de la fostul proprietar.
S-a constatat că pârâta A.P.A.P.S., devenită pe parcursul procesului A.V.A.S., deşi a primit notificarea nu a răspuns corespunzător dispoziţiilor Legii nr. 10/2001 prin emiterea unei decizii şi ca urmare a fost obligată să emită o asemenea decizie motivată.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs în termen legal Primarul municipiului Timişoara şi reclamanta A.V.N.
Reclamanta a criticat Decizia Curţii de apel în temeiul dispoziţiilor art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ.
În fapt s-a arătat că instanţa a ignorat încheierea din 2 octombrie 2003 prin care s-au admis cererile de suspendare a cauzei pentru emiterea deciziei de rezolvare a notificării făcută către SC A. km 6 SA Timişoara. S-a arătat că s-a făcut o greşită interpretare a demersului său judiciar, şi în mod greşit nu s-a desfiinţat dispoziţia Primarului care în mod greşit a trimis notificarea la A.V.A.S. câtă vreme s-a constatat că imobilul a fost preluat de către stat. S-a criticat de asemenea împrejurarea că nu s-a analizat apărarea formulată de A.V.A.S. în sensul că între fostul FPS (astăzi A.V.A.S.) şi Ministerul Agriculturii şi Alimentaţiei s-au încheiat un protocol şi un proces verbal de predare-primire în anul 2000, prin care acţiunile de 68,05% deţinute de fostul FPS din capitalul societăţii A. km 6 SA Timişoara au fost transferate din gestiunea FPS în gestiunea Ministerului Agriculturii şi Alimentaţiei şi ca atare în cauză nu se aplică art. 27 din Legea nr. 10/2001 ci art. 20 din aceeaşi lege.
În recursul său, Primarul municipiului Timişoara a invocat acelaşi temei de drept art. 304 pct. 8 şi 9 şi în fapt a arătat că în mod greşit s-a admite apelul reclamantei, imobilul trecând cu titlu în proprietatea Statului, Decretele nr. 218/1960 şi respectiv 712/1966 au fost date cu respectarea Constituţiei. Ca urmare imobilul a intrat cu titlu în proprietatea Statului conform art. 6 din Legea nr. 213/1998.
S-a mai arătat că în cauză sunt aplicabile dispoziţiile art. 27 alin. (1) şi (2), notificarea fiind corect trimisă la A.P.A.P.S.
În recursul său, A.V.A.S. a criticat soluţia în temeiul art. 304 pct. 5, 8 şi 9 C. proc. civ.
În fapt s-a arătat că în cauză A.V.A.S. nu este instituţie publică care a făcut privatizarea ci Agenţia Domeniilor Statului, unitate în subordinea Ministerului Agriculturii, Alimentaţiei şi Pădurilor şi că s-a dovedit că SC A. km 6 SA Timiş nu s-a aflat în portofoliul A.V.A.S., fost FPS, acţionar în numele statului la această societate fiind Ministerul Agriculturii, Alimentaţiei şi Pădurilor. În acest sens sunt şi dispoziţiile Legii nr. 268/2001 privind privatizarea societăţilor comerciale ce deţin în administrare terenuri proprietate publică şi privată a statului cu destinaţie agricolă şi înfiinţarea Agenţiei Domeniilor Statului.
S-a mai arătat că s-au nesocotit dispoziţiile OUG nr. 23/2004 în care sunt înscrise atribuţiile A.V.A.S.
Acest recurent a mai criticat soluţia curţii de apel pentru că nu s-a pronunţat asupra cererii de apel formulată de acesta.
S-au adus şi critici pe fondul cauzei referitor la valorile stabilite prin expertizele administrate în cauză, în sensul că s-a constatat de către expertul B.C. că terenul în litigiu este situat în extravilanul municipiului Timişoara ceea ce atrage aplicarea art. 8 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 această lege nefiind incidentă în cauză.
Analizând recursurile declarate în raport de măsurile dispuse prin Decizia atacată, se vor admite toate trei recursurile pentru considerentele ce urmează.
Sentinţa de fond a Tribunalului a fost atacată cu apel de reclamantă (fila 12).
Printr-o cerere din 27 ianuarie 2005 aflată în dosarul nr. 6439/2003 al Curţii de Apel Timiş pârâta A.V.A.S. a formulat o aderare la apelul reclamantei, criticând sentinţa de fond pentru neobservarea competenţelor A.V.A.S., aceasta nefiind o instituţie implicată în privatizarea SC A. km 6 SA Timişoara.
Prin Decizia nr. 1842 A din 4 noiembrie 2005 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara în dosarul nr. 6439/2003 s-a luat în examinare numai apelul reclamantei fără ca instanţa să se pronunţe şi cu privire la cererea de aderare la apel formulată de pârâta A.V.A.S.
Se constată că instanţa omiţând a se pronunţa asupra unei cereri de apel a încălcat dispoziţiile art. 295 C. proc. civ. şi ca urmare a pronunţat o hotărâre cu încălcarea dispoziţiilor art. 105 alin. (2) C. proc. civ., motiv pentru care aceste critici se înscriu în art. 304 pct. 5 C. proc. civ.
Pe cale de consecinţă în temeiul art. 312 C. proc. civ. Decizia nr. 1842/2005 a Curţii de Apel Timişoara se va casa şi se va trimite cauza spre rejudecarea apelurilor aceleiaşi instanţe.
Cu ocazia rejudecării instanţa va avea în vedere şi criticile formulate de recurenţi în sensul dispoziţiilor aplicabile şi incidente în cauză după stabilirea situaţiei juridice a imobilului revendicat, eventual prin completarea probelor, şi prin analizarea motivelor invocate prin apelurile formulate de pârâţi în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursurile declarate de reclamantă şi pârâţii Primarul municipiului Timişoara şi respectiv A.V.A.S. împotriva deciziei nr. 1842/A din 4 noiembrie 2005 a Curţii de Apel Timişoara pe care o casează.
Trimite cauza spre rejudecarea apelurilor aceleiaşi instanţe.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 10 octombrie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 7997/2005. Civil. încetare activitate marca.... | ICCJ. Decizia nr. 8005/2005. Civil → |
|---|
