ICCJ. Decizia nr. 7971/2005. Civil. Revendicare imobiliară. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 7971
Dosar nr. 30797/1/2005
Nr. vechi 13723/2005
Şedinţa publică din 10 octombrie 2006
Asupra recursului civil de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la data de 30 mai 1999 pe rolul Judecătoriei Craiova, reclamanta R.P.P. a chemat în judecată pârâtul Inspectoratul Şcolar Judeţean Dolj solicitând să se dispună obligarea acestuia de a-i lăsa în deplină proprietate şi posesie o suprafaţă de teren de 200 mp, situată în Craiova, ocupată fără drept.
În motivarea acţiunii a arătat că prin construirea în vecinătate a Şcolii generale nr. 18 i-a fost încălcat proprietatea moştenită de la părinţi.
Prin sentinţa civilă nr. 5514 din 30 martie 2000 Judecătoria Craiova a admis acţiunea, dispunând obligarea pârâtei să lase reclamantei în deplină proprietate şi liniştită posesie terenul în suprafaţă de 258,24 mp, cu vecinătăţile menţionate în raportul de expertiză tehnică.
După mai multe cicluri procesuale, în cursul cărora au dobândit calitatea de părţi pârâţii Consiliul Local Craiova şi Şcoala generală nr. 18 Craiova, Tribunalul Dolj, rejudecând în fond după casare, a pronunţat sentinţa civilă nr. 528 din 5 decembrie 2003 prin care a admis, în acelaşi sens, acţiunea precizată, pentru suprafaţa de 528,50 mp.
S-a reţinut în esenţă că titlul statului nu poate fi considerat valabil în condiţiile în care decretul de expropriere nu are număr şi nu cuprinde data adoptării şi a publicării, astfel încât includerea terenului în domeniul public de interes local nu îi este opozabilă reclamantei proprietare.
S-a mai stabilit că suprafaţa de teren menţionată a fost ocupată fără drept iar această împrejurare o împiedică pe reclamantă în normala folosire a terenului pe care îl stăpâneşte.
În fine, s-a mai arătat că terenul aferent şcolii, după admiterea prezentei acţiuni în revendicare, are o suprafaţă de 3225 mp, suficientă pentru nevoile funcţionării corespunzătoare ca unitate de învăţământ.
Apelul declarat de pârâtul Consiliul Local Craiova împotriva acestei sentinţe a fost respins ca nefondat, cu o motivare asemănătoare celei a instanţei de fond, prin Decizia civilă nr. 1695 din 10 iunie 2004 a Curţii de Apel Craiova.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs Consiliul Local al municipiului Craiova, criticând-o în sensul prevederilor art. 304 pct. 9 şi 10 C. proc. civ. (în vigoare la momentul respectiv).
S-a arătat în esenţă că terenul în litigiu a fost expropriat în vederea construirii unei şcoli, ceea ce s-a şi realizat, iar suprafaţa de cca. 258 m revendicată constituie curtea acelei unităţi de învăţământ şi este absolut necesară pentru normala folosire a clădirii.
Intimata reclamantă a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat.
Examinând actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte reţine că recursul este întemeiat în sensul consideraţiilor ce succed.
În acţiunea în revendicare de drept comun, cu care a investit instanţa, anterior intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001, reclamanta şi-a dovedit calitatea procesuală activă, ceea ce îi conferă, în viitor, vocaţia de a beneficia de prevederile unor acte normative speciale de reparaţie în această materie. Cererea sa vizând obligarea pârâtului de a-i elibera o suprafaţă de teren nu poate fi însă primită, aşa cum în mod greşit au procedat instanţele, pentru că această măsură ar pune practic unitatea de învăţământ în imposibilitatea de a funcţiona normal. Aşa cum rezultă din expertizele tehnice şi schiţele anexe, inclusiv cea de la fila 69 dosar nr. 792/2001 al Judecătoriei Craiova, terenul revendicat înconjoară clădirea şcolii, pe mai multe laturi, la o distanţă de numai 1,30 m de ziduri, ceea ce împiedică o minimă folosinţă normală a acesteia.
Se constată de asemenea că nici prin acţiunea introductivă şi nici ulterior reclamanta nu a invocat nevalabilitatea titlului statului şi nu a cerut ca instanţele să procedeze la o comparare de titluri, ceea ce conduce la concluzia că au fost încălcate dispoziţiile art. 7 şi art. 8 din Legea nr. 213/1998.
În consecinţă, constatând că recursul este întemeiat, Înalta Curte îl va admite, va casa Decizia şi sentinţa, conform prevederilor art. 312 şi art. 314 C. proc. civ., rejudecând în fond, va respinge acţiunea formulată de reclamantă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâtul Consiliul local Craiova împotriva deciziei civile nr. 1695 din 10 iunie 2004 a Curţii de Apel Craiova.
Casează Decizia menţionată, precum şi sentinţa civilă nr. 528 din 5 decembrie 2003 a Tribunalului Dolj şi, în fond, respinge acţiunea formulată de reclamanta R.P.P.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 10 octombrie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 804/2005. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 7997/2005. Civil. încetare activitate marca.... → |
|---|
