ICCJ. Decizia nr. 8125/2005. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 8125
Dosar nr. 28069/1/2005
Nr. vechi 11607/2005
Şedinţa publică din 13 octombrie 2006
Asupra recursului civil de faţă, în urma verificării actelor dosarului constată următoarele :
Prin acţiunea introdusă la data de 21 aprilie 2003 pe rolul Tribunalului Brăila, petenţii P.T. şi P.M., în contradictoriu cu pârâta Primăria comunei Tichileşti, au formulat contestaţie împotriva deciziilor cu nr. 131 şi 132 din 19 martie 2003 emise de pârâtă.
În motivarea acţiunii, în esenţă, reclamanţii au arătat că cele două decizii nu sunt legale, pentru că sunt contradictorii în sensul că prin prima dispoziţie se acordă măsuri reparatorii prin echivalent pentru imobilul cu destinaţie de moară iar prin a doua dispoziţie se respinge cererea de restituire în natură a terenului în suprafaţă de 11,69 ha.
Reclamanţii au mai arătat că prin notificarea adresată pârâtei au solicitat restituirea în natură a terenului în suprafaţă de 9,69 ha situat în intravilanul localităţii, teren pe care s-au aflat clădirea morii şi locuinţa bunicilor P.I. şi P.F.
La data de 17 ianuarie 2005 petenţii C.(C.)L.R. şi C.F.A., au formulat cerere de intervenţie în interes propriu prin care au solicitat să se constate că sunt proprietare în cota de 5/8,în calitate de moştenitoare a defunctei P.F., asupra bunurilor solicitate de cei doi reclamanţi.
Prin sentinţa civilă nr. 160 din 16 martie 2005 Tribunalul Brăila a admis contestaţia formulată de reclamanţii P.T. şi P.M. precum şi cererea de intervenţie în interes propriu formulată de C.L.R. şi C.F.A.
Au fost desfiinţate dispoziţiile cu nr. 131 şi 132 din 19 martie 2003 emise de Primarul comunei Tichileşti şi s-a constatat că terenul identificat de expertul J.N., ca fiind proprietatea autorului reclamanţilor şi intervenienţilor este în suprafaţă de 7,0292 ha din care 5,2879 ha este ocupat de alte persoane iar diferenţa de 1,7413 ha a fost atribuit reclamanţilor.
Valoarea de teren ocupată este 1.321.975.000 lei, valoarea utilajelor morii, presei de ulei şi inventarului agricol este de 2.017.720.000 lei, valoarea construcţiei moară cu anexele este de 373.374.000 lei iar a locuinţei este de 139.018.000 lei.
Prin aceeaşi sentinţă s-a constatat că reclamanţii Pârlog au dreptul la despăgubiri băneşti în cotă de 3/8 din valorile arătate iar intervenientele cota de 5/8.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de fond a reţinut că defunctul P.I. a deţinut în comuna Tichileşti ,moară ,casă şi anexe gospodăreşti care au fost naţionalizate, în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989.
P.I. a fost căsătorit cu P.C. şi au avut un fiu, P.P. tatăl reclamanţilor.
P.I. s-a căsătorit a doua oară cu P.F., din căsătoria acesta nerezultând copii, iar la moartea soţiei au rămas moştenitoare intervenientele.
În baza acestei calităţi intervenientele au notificat Primăria Tichileşti.
Din certificatul eliberat de Arhivele Statului, Filiala Brăila a rezultat că P.I. a figurat cu 6,69 şi cu 5 ha teren pe raza comunei Tichileşti.
Din extrasul recensământului agrar din 1945 a reieşit că P.I. figura cu teren agricol în suprafaţă de 11,50 ha.
Deoarece în prezent nu mai există nici o construcţie iar terenul a fost ocupat de alţi cetăţeni, s-au efectuat expertize de evaluare.
Din măsurători a rezultat că fosta proprietate din intravilanul comunei avea suprafaţa de 7,0292 ha din care curţi şi construcţii de 5,2879 ha şi teren arabil neocupat de 1,7413 ha.
S -a mai constat cu ocazia expertizei că valoarea terenului curţii plus construcţii este de 1321975000 lei şi nu poate fi restituită iar suprafaţa de 1,7413 ha face parte din suprafaţa de 9,20 ha atribuită deja prin actul de proprietate nr. 1527-60301 din ianuarie 1992.
Analizând drepturile ce li se cuvin reclamanţilor în calitate de nepoţi şi a intervenienţilor în calitate de legatare testamentare s-a constatat că reclamanţii au cota de 3/8 iar intervenintele de 5/8 din valoarea despăgubirilor băneşti.
Împotriva hotărârii pronunţate de instanţa de fond au declarat apel reclamanţii şi pârâtul Primarul comunei Mărăşeşti.
Reclamanţii au susţinut că în mod greşit s-a considerat că terenul liber în suprafaţă de 1,7413 ha, din suprafaţa de 9,20 ha le-a fost restituit prin titlul de proprietate nr. 1527-60301/1992 deoarece din actele depuse la dosar şi din declaraţiile martorilor reieşea fără dubii că autorul lor a deţinut teren atât în intravilanul cât şi extravilanul localităţii.
Au mai arătat că s-a greşit şi atunci când s-a atribuit intervenienţilor cota parte de despăgubiri din terenul agricol deoarece aceştia au notificat doar moara şi instalaţiile, arătând în final că au fost calculate greşit şi cotele succesorale ale părţilor, revenindu-le lor ¾ şi intervenienţilor ¼.
În apelul declarat Primarul comunei Tichileşti a arătat că s-a făcut o apreciere greşită a obiectului dedus judecăţii atunci când s-au acordat despăgubiri băneşti pentru moară, teren şi utilaje care nu pot fi restituite în natură, deoarece pentru acestea trebuiau acordate măsuri reparatorii prin echivalent, conform art. 9 alin. (2) şi a art. 27 din Legea 10/2001, invocând în final şi excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Primăriei comunei Tichileşti, deoarece deciziile contestate au fost emise de primar.
Prin Decizia civilă nr. 754 din 30 iunie 2005 Curtea de Apel Galaţi a admis apelul pârâtului a schimbat în parte sentinţa atacată şi a constatat că pentru suprafaţa ocupată de 5,2879 ha, utilajele morii, presa de ulei şi inventarul agricol, moara şi anexele, reclamanţii şi intervenientele beneficiază de măsuri reparatorii prin echivalent conform art. 9 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 în funcţie de opţiunea acestora, înlăturând despăgubirile băneşti acordate.
Prin aceeaşi hotărâre s-a menţinut măsura reparatorie sub formă de despăgubiri băneşti doar pentru locuinţă, în valoare de 139.018.000 lei, a menţinut restul dispoziţiilor sentinţei şi a respins ca nefondat apelul declarat de reclamanţi.
În motivarea hotărârii instanţa de apel a reţinut cu privire la apelul reclamanţilor că este nefondat.
Astfel analizând pe rând fiecare critică formulată de reclamanţi s-a arătat cu privire la primul motiv că în mod corect prima instanţă a reţinut că suprafaţa de 1,7413 ha din suprafaţa de 9,20 ha de pe raza comunei Tichileşti a fost restituită părţilor prin titlul de proprietate nr. 1527-60301 din 10 ianuarie 1992 emis în baza Legii 18/1991.
Atât din certificatul cu nr. 32049 din 27 mai 1992 eliberat de Arhivele Statului cât şi din extrasul recensământului agricol din 1945 ,reiese că autorul lor a deţinut teren în suprafaţă de 11,50 ha pe raza comunei Tichileşti.
Cu privire la susţinerea potrivit căreia bunicul lor a avut teren atât în intravilan cât şi în intravilanul localităţii, s-a arătat că instanţa a fost sesizată cu cererea de restituire a trenului din jurul morii şi în mod corect a fost stabilită situaţia juridică a acestuia. S-a mai arătat că pentru acest teren s-a reconstituit dreptul de proprietate în baza Legii 18/1991.
Cu privire la al doilea motiv s-a reţinut că din notificarea formulată la data de 13 martie 2003 de interveinente, rezultă că acestea nu au renunţat la cererea de restituire a terenului pur şi simplu ci cu motivarea că terenul li s-a reconstituit în baza Legii 18/1991, dar cum tribunalul a constatat că terenul în suprafaţă de 5,2879 ha fosta proprietate a autorului părţilor este ocupat de alte persoane şi nu poate fi restituit în natură, acordându-le măsuri reparatorii ,fără discuţie şi intervenientele beneficiază de acestea, potrivit cotei.
În ceea ce priveşte ultimul motiv s-a arătat cu privire la cotele moştenite, că nici o probă din dosar nu vine în susţinerea reclamanţilor că autorul lor a deţinut cota de 1/5 din imobil cu titlu de bun propriu, astfel că, în lipsa unor astfel de dovezi Tribunalul a apreciat că toate bunurile au calitatea de bun comun, aplicându-se dispoziţiile art. 1 alin. (1) din Decretul nr 32/1954 raportat la art. 49 din acelaşi decret şi a certificatului de moştenitor cu nr. 24/1963 emis la dezbaterea succesiunii defunctului P.I.
Cu privire la apelul declarat de pârâtul Primarul comunei Tichineşti s-a apreciat ca fondat doar pe criticile referitoare la acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent şi nu sub forma de despăgubiri băneşti, fiind astfel aplicabile dispoziţiile art. 9 alin. (2) din Legea 10/2001, reclamanţii fiind îndreptăţiţi la măsuri reparatorii sub această formă doar pentru locuinţă.
Cât priveşte excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Primăriei comunei Tichineşti motivat de faptul că deciziile au fost emise de primar, s-a apreciat ca nefondată din moment ce judecata s-a făcut la termenul din 10 martie 2005 în contradictoriu cu primarul şi că din eroare în cauză a mai fost citată şi primăria pentru care s-a prezentat consilierul juridic al instituţiei şi care nu a formulat o astfel de excepţie.
Împotriva deciziei pronunţate de instanţa de apel, au declarat recurs reclamanţii P.M. şi P.T. precum şi intervenienţii C.F.A. şi C.(C.)L.R.
Reclamanţii au susţinut în motivarea recursului, în esenţă, că terenul liber în suprafaţă de 1,7413 ha trebuie restituit în natură, că pentru terenul ocupat şi imobilele de pe acesta trebuiau să se acorde măsuri reparatorii sub forma de despăgubiri băneşti şi că bunicul lor a avut o cotă de 1/5 din averea străbunicului lor, astfel că au fost stabilite greşit cotele succesorale.
La rândul lor, intervenientele au susţinut că sunt îndreptăţite la despăgubiri băneşti şi pentru terenul pe care se afla moara şi utilajele aferente şi că pentru terenul în suprafaţă de de 5289 mp ocupat în prezent de alte persoane, beneficiau tot de măsuri reparatorii sub formă de despăgubiri băneşti.
Ambele recursuri vor fi admise dar numai cu privire la criticile ce vizează cotele succesorale.
Potrivit dispoziţiilor art. 4 alin. (1) din Legea 10/2001 în cazul în care restituirea este cerută de mai multe persoane îndreptăţite, dreptul de proprietate se constată sau se stabileşte în cote-părţi ideale, potrivit dreptului comun.
Astfel în cadrul unui acţiuni întemeiate pe dispoziţiile Legii nr. 10/2001, care are ca obiect restituirea unui imobil sau stabilirea de măsuri reparatorii pentru un imobil preluat abuziv , dacă există între părţi discuţii cu privire la întinderea cotelor succesorale precum şi a calităţilor acestora, acestea nu pot fi analizate în cadrul acestui proces. Părţile putând sa-şi valorifice aceste drepturi pe calea dreptului comun.
Cât priveşte celelalte critici formulate atât de reclamanţi cât şi de interveniente acestea sunt nefondate şi vor fi respinse ca atare.
Prin acordarea de măsuri reparatorii sub formă de echivalent pentru terenul în suprafaţă de 5,289 mp ocupată în prezent de alte persoane, instanţa de apel a procedat corect, în raport de dispoziţiile art. 9 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, în forma nemodificată, iar în ceea ce priveşte întinderea dreptului intervenientelor de a beneficia de măsuri reparatorii şi pentru teren ,acestea sunt îndreptăţite, deoarece au solicitat acordarea acestora în cota de 5/8 din bunurile solicitate de reclamanţi deci şi din teren.
Separat de faptul că prin notificarea adresată pârâtei(fila 29 din dosar) acestea au solicitat restituirea imobilului format din casă şi moară cu utilaje precum şi terenul aferent în suprafaţă de 24.200 mp.
Faţă de cele arătate mai sus, în raport de dispoziţiile art. 312 C. proc. civ. recursurile vor fi admise, se vor casa în parte Decizia pronunţată în apel precum şi sentinţa pronunţată de instanţa de fond numai cu privire la cotele succesorale.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursurile declarate de reclamanţii P.M. şi P.T., precum şi de intervenienţii C.F.A. şi C.C.L.R. împotriva deciziei nr. 764 din 30 iunie 2005 a Curţii de Apel Galaţi.
Casează în parte Decizia, cât şi sentinţa civilă nr. 150 din 16 martie 2005 a Tribunalului Brăila numai cu privire la cotele succesorale.
Menţine restul dispoziţiilor deciziei.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 13 octombrie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 8382/2005. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 8034/2005. Civil → |
|---|
