ICCJ. Decizia nr. 850/2005. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 850.
Dosar nr. 30710/1/2005
13741/200.
Şedinţa publică din 24 octombrie 2006
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la Tribunalul Satu Mare reclamanţii S.E.A. şi S.N.T., în contradictoriu cu Primăria Municipiului Satu Mare, Ministerul Finanţelor Publice, SC C. SA Satu Mare, N.A. şi N.R. au solicitat să se constate că sunt îndreptăţiţi la restituirea în natură a imobilului înscris în C.F. cu nr. top 1416/II şi 1417/II, să se dispună rectificarea înscrierilor efectuate în C.F. şi să se constate nulitatea absolută a contractului de vânzare cumpărare nr.333/1996 încheiat între pârâţii N.A. şi N.R. cu SC C. SA Satu Mare.
În motivarea acţiunii reclamanţii au arătat că au fost proprietarii imobilului care a fost preluat de Statul Român în baza Decretului 223/1974 cu acordarea de despăgubiri în cuantum de 40.000 lei pentru cota de ½ ce a aparţinut lui S.N.T., iar pentru cota de ½ proprietatea lui S.E.A. trecerea s-a realizat fără plata de despăgubiri.
În dosarul nr. 4504/1997 al Judecătoriei Satu Mare reclamanţii au atacat Decizia Comisiei de aplicare a Legii nr. 112/1995, solicitând în principal restituirea în natură a imobilului, litigiu care în prezent s-a suspendat în temeiul art. 47 din Legea 10/2001 prin încheierea din 3 noiembrie 2003 a Curţii de Apel Oradea în dosarul nr. 2822/2003.
În urma suspendării dosarului au solicitat Comisiei pentru aplicarea Legii 10/2001 soluţionarea notificării pentru restituirea în natură a imobilului.
Prin adresa nr. 15765 din 13 august 2004 Primăria Municipiului Satu Mare comunică reclamanţilor că imobilul nu se poate restitui în natură pe considerentul că pentru cota de ½ , ce a aparţinut lui S.N.T. s-au acordat despăgubiri şi pentru că imobilul a fost înstrăinat foştilor chiriaşi în baza Legii 112/1995.
Tribunalul Satu Mare, prin sentinţa civilă nr. 89 din 14 martie 2003 a respins acţiunea, a admis excepţia prescripţiei dreptului la acţiune şi a respins capătul de cerere privind constatarea nulităţii absolute a contractului de vânzare-cumpărare nr. 333/1996.
În motivarea sentinţei s-a reţinut că excepţiile de prematuritate şi inadmisibilitate a acţiunii invocate de pârâţii Primăria Satu Mare şi Ministerul Finanţelor Publice sunt nefondate cât timp a expirat termenul de soluţionare a notificării înaintate de reclamanţi. Excepţia autorităţii de lucru judecat invocată de pârâţii N.A. şi N.R. a fost respinsă întrucât între cererea ce formează obiectul dosarului nr. 4504/1997 şi prezenta cauză nu există identitate de părţi, obiect şi cauză.
Excepţia care a rămas dedusă judecăţii este doar cea prevăzută de art. 46 alin. (5) din Legea 10/2001, potrivit căreia indiferent de cauza de nulitate, dreptul la acţiune se prescrie în termen de 1 an de la data intrării în vigoare a legii, termen care ulterior a fost prelungit, ori în speţă, deşi reclamanţii aveau cunoştinţă de existenţa contractului de vânzare cumpărare încă din perioada judecării dosarului nr. 4504/1997, nu au solicitat în termen anularea acestuia.
Prin admiterea excepţiei a rămas fără obiect cererea de restituire în natură întrucât nefiind constatată nulitatea contractului de vânzare cumpărare se prezumă că imobilul s-a înstrăinat fostului chiriaş cu respectarea dispoziţiilor Legii 112/1995.
Faţă de soluţia pronunţată a rămas fără obiect şi cererea de chemare în garanţie a Ministerului Finanţelor Publice formulată de pârâţii N.A. şi N.R.
Împotriva sentinţei au formulat apel reclamanţii învederând că în mod greşit s-a reţinut că acţiunea pentru constatarea nulităţii contractului de vânzare cumpărare este prescrisă. Au solicitat de la început restituirea în natură a imobilului, iar hotărârea nr. 44/1996 emisă în baza Legii 112/1996 a fost inacceptabilă, stabilind o valoare mică ce nu corespunde celei a unui apartament, astfel că au contestat-o în dosarul nr. 4504/1997 în care au formulat cerere de răscumpărare a cotei de ½ din imobil şi de restituire a cotei preluate abuziv, iar la fila 38 au depus o cerere de renunţare la evaluare, solicitând restituirea în natură a imobilului.
Curtea de Apel Oradea, prin Decizia nr. 551 A din 8 noiembrie 2005 a respins apelul ca nefondat reţinând că din actele dosarului 4504/1997, ataşat, rezultă fără dubiu că cererea privind restituirea în natură a fost soluţionată irevocabil prin sentinţa nr. 9709/2001.
Potrivit art. 46 alin. (5) din Legea nr. 10/2001 dreptul la acţiune în vederea anulării actelor juridice de înstrăinare se prescrie în termen de 1 an de la data intrării în vigoare a legii, termen ce a fost prelungit până la 14 august 2002, iar în speţă acţiunea s-a depus la 13 septembrie 2004. Acţiunea ce formează obiectul dosarului nr. 4504/1997 nu poate întrerupe cursul prescripţiei, întrucât aceasta priveşte restituirea în natură a imobilului.
Faţă de aceste considerente, nefiind posibilă restituirea în natură a imobilului conform art. 18 lit. d) din Legea 10/2001 întrucât a fost înstrăinat în baza Legii 112/1995, în mod corect prima instanţă a dispus respingerea cererii.
Împotriva deciziei instanţei de apel au declarat recurs reclamanţii S.E. şi S.N.T., în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ., reiterând motivele de apel.
Recursul este fondat pentru considerentele ce succed.
In mod greşit instanţa de apel a reţinut că cererea de restituire în natură a imobilului a fost soluţionată irevocabil prin sentinţa 9709/2001.
Astfel, prin acţiunea ce formează obiectul dosarului nr. 4504/1997, în care s-a pronunţat sentinţa menţionată, au solicitat anularea hotărârii nr. 44/1996, restituirea în natură a cotei de ½ preluată abuziv şi, în subsidiar, să se acorde despăgubiri la valoarea reală a imobilului.
În considerentele acestei sentinţe existente la fila 65 a dosarului de fond, s-a reţinut că la fila 82 a dosarului 4504/1997 contestatorii au depus o precizare a acţiunii potrivit căreia solicită doar acordarea de despăgubiri la valoarea reală a imobilului. Faţă de această precizare instanţa a respins capetele de cerere privind anularea hotărârii 44/1996 şi restituirea în natură a cotei de ½ şi a declinat competenţa de soluţionare a capătului de cerere privind acordarea despăgubirilor în favoarea Tribunalului Satu Mare.
În urma regulatorului de competenţă, acest capăt de cerere a fost soluţionat prin sentinţa civilă nr. 6942/2002 de Tribunalul Satu care a obligat Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice la plata sumei de 250.070.372 lei despăgubiri actualizate.
Împotriva acestei sentinţe s-a declarat apel şi recurs. Recursul formează obiectul dosarului nr. 2822/2003 al Curţii de Apel Oradea, suspendat prin încheierea de şedinţă din 3 noiembrie 2003 până la soluţionarea notificării formulate de contestatori la data de 3 august 2001.
În consecinţă, fondul prezentei cauze a fost soluţionat pe baza unor probe administrate într-o altă cauză în care instanţele nu s-au pronunţat irevocabil.
De asemenea, instanţa de apel nu a analizat nici susţinerea reclamanţilor, cuprinsă în motivarea cererii de chemare în judecată, potrivit căreia ar fi luat cunoştinţă despre existenţa contractului de vânzare cumpărare nr. 333/1996 abia în cursul anului 2004, după ce le-a fost comunicată adresa nr. 15765 din 13 august 2004 emisă de Primăria Municipiului Satu Mare.
Cu ocazia rejudecării se va avea în vedere şi faptul că recurentul S.N.T. a decedat, aspect ce nu a putut fi analizat în recurs întrucât a fost adus la cunoştinţa Înaltei Curţi după pronunţarea prezentei decizii, prin faxul depus la fila nr. 58 a dosarului de recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamanţii S.E. şi S.N.T. împotriva deciziei civile nr. 551 A din 8 noiembrie 2005 pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia civilă, pe care o casează.
Admite apelul formulat de reclamanţi împotriva sentinţei civile nr. 89 din 14 martie 2005 a Tribunalului Satu Mare pe care o desfiinţează şi trimite cauza spre rejudecare primei instanţe.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţa publică, astăzi 24 octombrie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 852/2005. Civil. LEGEA NR.373/2004. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 8226/2005. Civil → |
|---|
