ICCJ. Decizia nr. 852/2005. Civil. LEGEA NR.373/2004. Recurs
Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 852
Dosar nr. 10356/1/2005
Nr. vechi 2493/2005
Şedinţa publică din 26 ianuarie 2006
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 5 din 19 ianuarie 2005, Curtea de Apel Iaşi a respins acţiunea formulată de P.R.M., organizaţia municipală Paşcani, în contradictoriu cu T.R.D.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, că acţiunea este inadmisibilă, deoarece Legea nr. 373/2004 pentru alegerea Camerei Deputaţilor şi Senatului stabileşte cadrul juridic general pentru organizarea şi desfăşurarea alegerilor, competenţe, răspunderi, dreptul de contestaţie cu privire la modul de formare şi componenţa birourilor electorale, precum şi autoritatea competentă să le soluţioneze. Hotărârea pronunţată de biroul electoral de circumscripţie, în temeiul art. 41 alin. (2) din lege, este definitivă, iar prin lege nu este dată în competenţa curţilor de apel sau a altor instanţe judecătoreşti soluţionarea acţiunilor cu obiectul arătat în cererea formulată de reclamant.
Legea nu prevede dreptul persoanei nemulţumite de a formula acţiune în justiţie pentru sancţionarea preşedintelui tribunalului sau a magistratului desemnat de acesta, pentru modul în care s-a făcut tragerea la sorţi conform art. 37 alin. (2) din Legea nr. 373/2004.
Reţine instanţa de fond, că aspectele relevate de reclamant în cererea de chemare în judecată sunt de competenţa biroului electoral de circumscripţie, care le soluţionează printr-o hotărâre ce nu este supusă controlului judiciar şi că pricina fiind soluţionată pe excepţia inadmisibilităţii, nu se mai analizează celelalte excepţii invocate, privind calitatea procesuală activă şi nulitatea cererii de chemare în judecată pentru neîndeplinirea condiţiilor cerute de art. 112 C. proc. civ.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs P.P.R.M., organizaţia municipală Paşcani.
Recurentul, invocând art. 299-316 C. proc. civ., expune situaţia care a determinat chemarea în judecată a pârâtului şi susţine că instanţa care a pronunţat hotărârea atacată avea competenţa să soluţioneze acţiunea, în raport de prevederile art. 28 C. proc. pen., care în alin. (4), stabileşte competenţa curţii de apel de a judeca în primă instanţă infracţiunile săvârşite de judecătorii de la tribunale şi judecătorii.
Se mai susţine, că excepţia nu a fost pusă în discuţia părţilor, pentru că pârâtul nu a fost prezent în instanţă la termenul la care s-a soluţionat procesul, iar dacă excepţia a fost admisă, curtea de apel era obligată să decline competenţa în favoarea instanţei competente sau a organului cu activitate jurisdicţională competent potrivit legii.
Analizând recursul, în limita criticilor formulate, care fac posibilă încadrarea în art. 304 pct. 9 C. proc. civ., se constată că nu este întemeiat.
În declaraţia de recurs se susţine că instanţa trebuia să soluţioneze acţiunea, în raport cu prevederile art. 28 C. proc. pen., susţinere care nu este întemeiată, pentru că, în prezenta cauză, curtea de apel nu a fost învestită cu soluţionarea unui proces penal.
Recurentul-reclamant a formulat, la data de 3 ianuarie 2005, acţiunea întemeiată numai pe dispoziţiile art. 37 alin. (2) din Legea nr. 373/2004, prin care a cerut „sancţionarea vicepreşedintelui Tribunalului Iaşi", deoarece tragerea la sorţi pentru alegerile Camerei Deputaţilor şi Senatului nu a fost făcută cu respectarea textului invocat, iar instanţa de fond a analizat cererea în raport cu acest obiect.
Or, aşa cum corect s-a reţinut prin hotărârea atacată, art. 37 alin. (2) din Legea nr. 373/2004 stabileşte doar modul în care trebuiau desemnaţi preşedinţii şi locţiitorii birourilor electorale ale secţiilor de votare.
Conform art. 41 alin. (1) din lege, modul de formare şi componenţa birourilor şi oficiilor electorale au putut fi contestate în termen de 48 ore de la expirarea termenului de constituire sau completare a acestora, iar dreptul la contestaţie aparţinea partidelor politice, alianţelor politice şi alianţelor electorale care au participat la alegeri, precum şi candidaţilor independenţi. Competenţa soluţionării contestaţiilor aparţinea biroului electoral de circumscripţie, Biroului Electoral Central sau, după caz, Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Potrivit textului citat, verificarea modului în care s-a făcut tragerea la sorţi pentru desemnarea preşedinţilor şi locţiitorilor birourilor electorale ale secţiilor de votare s-a putut realiza numai pe calea contestaţiei.
De aceea, susţinerea recurentului că instanţa era datorare să trimită cauza instanţei competente sau organului cu activitate jurisdicţională competent potrivit legii, nu este întemeiată.
Prin hotărârea atacată s-a reţinut că acţiunea este inadmisibilă, deoarece aspectele evidenţiate de reclamant puteau fi invocate pe calea contestaţiei şi intrau în competenţa exclusivă a biroului electoral de circumscripţie.
De altfel, prin acţiune, reclamantul a cerut ca pârâtul să fie sancţionat conform art. 37 alin. (2) din lege, fără alte precizări privind sancţiunea care, în opinia sa, trebuia aplicată.
Legea nr. 373/2004 nu cuprinde însă prevederi privind răspunderea persoanei care a făcut tragerea la sorţi, pentru modul în care s-a realizat această operaţiune.
Neîntemeiată este şi susţinerea că excepţia nu a fost pusă în discuţia părţilor.
Potrivit consemnărilor din încheierea de dezbateri, la termenul din 19 ianuarie 2005, excepţiile inadmisibilităţii şi necompetenţei au fost puse în discuţie, iar reclamantul, prezent în instanţă prin reprezentant, a pus concluzii. Pârâtul a lipsit la acest termen, însă nu sunt incidente prevederile art. 105 alin. (2) C. proc. civ., deoarece, prin invocarea excepţiilor în lipsa pârâtului legal citat, nu s-a pricinuit reclamantului vreo vătămare.
Pentru considerentele expuse, recursul declarat de reclamant va fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamantul P.P.R.M., organizaţia municipală Paşcani împotriva sentinţei civile nr. 5 din 19 ianuarie 2005 a Curţii de Apel Iaşi.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 26 ianuarie 2006.
← ICCJ. Decizia nr. 856/2005. Civil | ICCJ. Decizia nr. 850/2005. Civil → |
---|