ICCJ. Decizia nr. 8570/2005. Civil
| Comentarii |
|
La 10 martie 2004, reclamanta K.B.I.I. a chemat în judecată pe pârâții Consiliul local al municipiului Timișoara și Municipiul Timișoara, solicitând ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună anularea Dispoziției nr. 1448 din 6 august 2003 emisă de Primarul Municipiului Timișoara și obligarea acestuia la emiterea unei noi dispoziții pentru restituirea în natură a apartamentului nr. 2, situat în imobilul din Timișoara, înscris în C.F. nr. 10369 Timișoara, nr. top 22198.
în motivarea cererii reclamanta a arătat că a notificat Primăria municipiului Timișoara în condițiile Legii nr. 10/2001, pentru restituirea în natură a apartamentului menționat, care este și în prezent în proprietatea statului nefiind înstrăinat, ci doar închiriat, însă notificarea i-a fost respinsă în baza dispozițiilor art. 1.4 lit. b) din Normele metodologice aprobate prin H.G. nr. 498/2003, dispoziții care contravin art. 1 și art. 2 din Legea nr. 10/2001.
Investit cu soluționarea cauzei Tribunalul Timiș, secția civilă, prin sentința civilă nr. 548 din 5 mai 2004 a admis contestația și a anulat dispoziția nr. 1448 din 6 august 2003 emisă de Primarul Municipiului Timișoara, obligându-l pe acesta să emită o nouă dispoziție pentru restituirea în natură a apartamentului nr. 2 din imobilul situat în Timișoara, înscris în C.F. nr. 10369 Timișoara, nr. top 22198, condiționat de restituirea valorii actualizate a sumei de 19.910 lei primită ca despăgubire conform deciziei nr. 1136 din 25 iunie 1981 a Consiliului Popular Județean Timiș.
S-a reținut de tribunal, că dispozițiile pe care primarul și-a întemeiat respingerea notificării respectiv art. 4.1. lit. b) din H.G. nr. 498/2005 sunt în evidentă contradicție cu dispozițiile Legii nr. 10/2001, care este un act normativ cu o forță juridică superioară unei hotărâri de guvern.
Sentința pronunțată de Tribunalul Timiș a fost menținută de Curtea de Apel Timișoara, care, prin decizia civilă nr. 1649 A din 1 iulie 2004 a respins apelul declarat de Primarul Municipiului Timișoara.
împotriva acestei decizii, Consiliul local al municipiului Timișoara și Municipiul Timișoara au declarat recurs, invocând motivele prevăzute de art. 304 pct. 9 și 10 C. proc. civ. în acest sens au susținut că instanța a reținut în mod greșit nelegalitatea dispozițiilor art. 1.4. lit. b) din H.G. nr. 498/2003 de aprobare a normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001 pe care s-a întemeiat respingerea notificării, întrucât în speță, reclamanta nu plecase fraudulos din țară, ci a făcut cerere de plecare definitivă și a înstrăinat locuința către stat, primind despăgubiri, situație în care trecerea în proprietatea statului a fost făcută cu titlu și nu abuziv și deci, cererea acesteia de retrocedare a imobilului nu este întemeiată.
Recursul nu este fondat.
Decizia pronunțată de Curtea de Apel Timișoara prin care s-a menținut soluția instanței de fond este temeinică și legală.
Este de menționat, în primul rând, că în mod corect instanțele au înlăturat aplicarea dispozițiilor art. 1.4 lit. b) din H.G. nr. 498/2003, pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, întrucât acestea sunt în contradicție cu prevederile art. 1 și art. 2 din lege.
Restituirea în natură a apartamentului ce formează obiectul litigiului, care în prezent este închiriat de pârâte, a fost corect dispusă prin sentința instanței de fond, menținută în apel.
Potrivit art. 2 lit. g) din Legea nr. 10/2001, text menținut prin Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, prin imobile preluate în mod abuziv se înțelege "orice alte imobile preluate de stat cu titlu valabil, astfel cum este definit la art. 6 alin. (1) din Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publică și regimul juridic al acesteia, cu modificările și completările ulterioare".
Cum imobilul în litigiu se încadrează în textul menționat și, având în vedere și dispozițiile art. 7 și art. 9 din Legea nr. 10/2001, soluția de restituire în natură a acestui imobil se impunea în mod evident.
în consecință, pentru considerentele menționate, recursul declarat de pârâții Consiliul local al municipiului Timișoara și Municipiul Timișoara a fost respins.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6615/2005. Civil | ICCJ. Decizia nr. 8068/2005. Civil → |
|---|
