ICCJ. Decizia nr. 926/2005. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 926.
Dosar nr. 27226/1/2005
Nr. vechi 10764/200.
Şedinţa publică din 14 noiembrie 2006
Asupra recursului civil de faţă;
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin dispoziţia nr. 383 din 1 aprilie 2002, Primarul oraşului Luduş a respins cererea de restituire în natură a imobilului (teren în suprafaţă de 2865 mp) situat în Luduş formulată în baza dispoziţiilor Legii nr. 10/2001 de O.F.I. cu motivarea că terenul este ocupat de blocuri de locuinţe, alei de acces şi zonă verde, făcându-se notificatorului o ofertă de restituire prin echivalent sub forma despăgubirilor băneşti, în sumă de 114.600.000 lei.
La 3 mai 2002, O.F.I., a contestat această dispoziţie, solicitând instanţei, în contradictoriu cu Primăria oraşului Luduş, prin Primar, restituirea în natură a părţii din terenul în cauză care este liberă de construcţii şi despăgubiri băneşti, pentru restul suprafeţei ocupate, la valoarea reală de circulaţie a imobilului.
Investit cu soluţionarea litigiului, Tribunalul Mureş, prin sentinţa civilă nr. 454 din 23 aprilie 2004, a admis în parte contestaţia şi a anulat parţial dispoziţia, în sensul eliminării art. 2 şi acordării despăgubirilor către contestator, pentru imobilul teren înscris în C.F. 909, situat în Luduş, în suprafaţă de 2865 mp, despăgubiri ce urmează a fi calculate în raport de valoarea de circulaţie a terenului, astfel cum a fost stabilită prin expertiza efectuată în cauză.
A menţinut celelalte dispoziţii ale actului atacat.
Pentru a se pronunţa astfel, prima instanţă a reţinut în esenţă că intimata i-a făcut contestatorului o ofertă de măsuri reparatorii prin echivalent bănesc care este sub valoarea de circulaţie a imobilului în litigiu, cel în cauză fiind îndreptăţit la despăgubiri calculate potrivit Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001 şi nu în funcţie de prevederile Legii nr. 112/1995.
Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia civilă, prin Decizia nr. 213/A din 6 mai 2005, a admis apelul contestatorului şi schimbând în parte sentinţa a dispus ca acestuia să-i fie acordate despăgubiri pentru terenul în suprafaţă de 1865 mp, ce urmează a fi calculate în raport de valoarea terenului astfel cum a fost stabilită prin expertiza efectuată în cauză, respectiv suma de 1.387.461.056 lei.
A menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei atacate.
Pentru a decide astfel, instanţa de control judiciar a reţinut în esenţă că scopul reparator al legii poate fi atins numai prin raportarea despăgubirilor la valoarea de circulaţie a imobilului preluat abuziv, Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001 stabilind, în art. 36, modalitatea de acordare a acestor despăgubiri.
Cum dispoziţia atacată, se mai reţine, cuprinde o valoare inferioară a imobilului, partea interesată poate contesta această valoare în faţa instanţei care, în baza unei expertize de specialitate, poate stabili cuantumul real al acestor despăgubiri.
În cauză a declarat recurs, intimata pârâtă, Primăria oraşului Luduş care, indicând temeiul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., susţine în esenţă că stabilirea valorii despăgubirilor băneşti nu revine instanţei judecătoreşti, fiind de competenţa unei comisii special constituită la nivelul prefecturii.
Recursul se priveşte ca nefondat, urmând a fi respins, în considerarea argumentelor ce succed.
Modalitatea de restituire prin echivalent este o măsură cu caracter secundar, subsidiar, faţă de regula principală a restituirii în natură reglementată prin dispoziţiile Legii nr. 10/2001, legiuitorul instituind o paletă amplă de măsuri reparatorii în echivalent menită să asigure, pe cât posibil, repararea prejudiciului suferit de persoana îndreptăţită.
Astfel, potrivit art. 24 alin. (1) din lege, în redactarea în vigoare la data pronunţării hotărârii atacate, dacă restituirea în natură nu este aprobată sau nu este posibilă, deţinătorul imobilului este obligat ca, prin decizie sau, după caz, prin dispoziţie motivată, să facă persoanei îndreptăţite o ofertă de restituire prin echivalent, corespunzătoare valorii imobilului.
Şi în ipotezele prevăzute de art. 36 din acelaşi act normativ, în vechea redactare, măsurile reparatorii sub forma despăgubirilor băneşti, trebuiau să facă obiectul unei oferte concrete din partea unităţii deţinătoare.
Potrivit alin. (4) al textului, în cazul când nu s-a efectuat o expertiză pentru stabilirea valorii imobilului, Decizia sau dispoziţia va cuprinde în mod obligatoriu valoarea estimativă a acestuia.
Cum unitatea deţinătoare, prin Decizia atacată, s-a conformat doar parţial acestor obligaţii legale, în mod corect instanţa a stabilit valoarea reală de circulaţie a imobilului în raport cu care, ulterior, se vor acorda despăgubirile.
De altfel, dispoziţiile art. 38-40 din lege, în varianta anterioară republicării, nu înlăturau obligaţiile la care s-a făcut referire mai sus, stabilite în sarcina unităţii deţinătoare, din succesiunea textelor legii, rezultând cu claritate că alcătuirea comisiei interministeriale pentru evaluarea despăgubirilor băneşti, aparţinea unei proceduri ulterioare centralizării notificărilor şi ofertelor de acordare a acestor despăgubiri.
În considerarea celor ce preced, recursul urmează a fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta Primăria Oraşului Luduş, prin primar împotriva deciziei civile nr. 213/A din 6 mai 2005 a Curţii de Apel Târgu Mureş.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 14 noiembrie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 9256/2005. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 8583/2005. Civil → |
|---|
