ICCJ. Decizia nr. 8633/2005. Civil
| Comentarii |
|
Prin acțiunea înregistrată la data de 2 februarie 2004 la Tribunalul Argeș reclamanții I.I. și I.C. au chemat în judecată pe pârâții Prefectura județului Argeș și Prefectul județului Argeș solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constate că sunt îndreptățiți să primească despăgubiri bănești în temeiul Legii nr. 10/ 2001 și obligarea pârâților să stabilească cuantumul despăgubirilor sub sancțiunea daunelor cominatorii, de la momentul rămânerii definitive și irevocabile a hotărârii în valoare de 100.000 lei pentru fiecare zi de întârziere.
în motivarea acțiunii au arătat că, în temeiul Legii nr. 10/2001, s-au adresat cu notificare la Prefectura județului Argeș pentru a fi despăgubiți pentru proprietatea autoarei lor.
Fără a fi convocați și fără a se emite o decizie, Prefectura a trimis dosarul la Primăria Pitești.
Prin sentința civilă nr. 50 din 25 februarie 2004 Tribunalul Argeș a respins acțiunea ca inadmisibilă.
Pentru a hotărî astfel instanța a reținut, în esență, că în situația imobilelor pentru care urmează să se stabilească măsuri reparatorii prin echivalent, notificarea se îndreaptă către primăria în a cărei rază administrativ teritorială s-a aflat imobilul astfel că Prefectura Argeș a procedat corect înaintând notificarea către Primăria Pitești, conform dispozițiilor art. 33 din Legea nr. 10/2001. Excepția a fost apreciată ca întemeiată și sub aspectul dispozițiilor art. 111 C. proc. civ., având în vedere că reclamanții își pot realiza dreptul pretins prin promovarea contestației în temeiul art. 24 alin. (7).
împotriva acestei sentințe reclamanții au declarat apel.
Reclamanții critică hotărârea pentru greșita respingere a acțiunii ca inadmisibilă. Trimiterea notificării către Primărie este nelegală în raport de dispozițiile art. 36.1 și art. 36.2 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001 aprobate prin H.G. nr. 498/2001. Mai este criticată hotărârea pentru greșita reținere a faptului că nu sunt întrunite condițiile art. 111 C. proc. civ. și că reclamanții au la îndemână acțiunea în realizarea dreptului.
Prin decizia nr. 1270A din 3 iunie 2004 Curtea de Apel Pitești a respins apelul ca nefondat.
Pentru a hotărî astfel instanța a reținut că imobilul nu intră în categoria celor pentru care se acordă despăgubiri bănești deoarece avea destinație comercială, iar notificarea trebuia adresată primăriei.
împotriva acestei decizii reclamanții au declarat recurs invocând dispozițiile art. 304 pct. 9 și 10 C. proc. civ.
Hotărârea este criticată deoarece nu a reținut că din actele de la dosar rezultă împrejurarea că imobilul avea și destinația de locuit, nu doar pe cea comercială.
Mai este criticată hotărârea pentru că s-a pronunțat cu privire la apărarea reclamanților privind faptul că noțiunea de bunuri trebuie privită în concordanță cu jurisprudența CEDO care clasifică și banii ca bunuri.
Recursul este fondat.
în soluționarea cauzei și pentru a răspunde motivelor de recurs redate este necesară clarificarea unor probleme de drept în aplicarea corectă a unor prevederi cuprinse în Legea nr. 10/2001.
Legea nr. 10/2001 dispune în art. 1 alin. (2) că "în cazurile în care restituirea în natură nu este posibilă se vor stabili măsuri reparatorii prin echivalent.
Măsurile reparatorii prin echivalent vor consta în compensare cu alte bunuri ori servicii oferite în echivalent de deținător, cu acordul persoanei îndreptățite, în acordarea de acțiuni la societăți comerciale tranzacționate pe piața de capital, de titluri de valoare nominală folosite exclusiv în procesul de privatizare sau de despăgubiri bănești".
Art. 24 din lege statuează cu privire la situația în care restituirea în natură nu este aprobată sau nu este posibilă, fiind evidențiat la pct. 2 că "Persoana îndreptățită poate opta pentru celelalte forme de restituire prin echivalent corespunzătoare valorii imobilului".
în fine, art. 36 și urm. din Legea nr. 10/2001 reglementează obligațiile ce revin prefecturilor în situația despăgubirilor bănești, împrejurare în care notificările se depun la prefecturi.
Reclamanții s-au adresat cu notificare la data de 14 august 2001 la Prefectura județului Argeș pentru a fi despăgubiți pentru proprietatea autoarei lor, iar notificarea a fost trimisă de către prefectură fără convocarea reclamanților, primăriei, la data de 2 septembrie 2003.
Se reține încălcarea obligației legale conform art. 27 și art. 28 din Legea nr. 10/2001 de a se emite decizie sau dispoziție în termen de 60 de zile, termen imperativ.
Se constată de asemenea că instanța de fond nu a verificat calitatea de proprietar a autoarei reclamanților, și nici dacă aceștia sunt persoane îndreptățite în sensul Legii nr. 10/2001.
Cu toate că în faza apelului reclamanții au depus o serie de înscrisuri, instanța nu le-a analizat în scopul stabilirii situației de fapt și a verificării incidenței dispozițiilor legale.
Așa fiind, criticile recurenților reclamanții sunt întemeiate, conform art. 313 C. proc. civ. impunându-se rejudecarea cauzei în vederea clarificării tuturor aspectelor de fapt și pentru a se da o corectă interpretare prevederilor Legii nr. 10/2001.
| ← ICCJ. Decizia nr. 8636/2005. Civil | ICCJ. Decizia nr. 8629/2005. Civil → |
|---|
