ICCJ. Decizia nr. 8662/2005. Civil
| Comentarii |
|
La data de 24 iulie 2002, Primăria comunei Pomârla, județul Botoșani, Consiliul Local al comunei Pomârla, Liceul Teoretic "Anastasie Bașotă", și Fundația "Anastasie Bașotă", au chemat în judecată Consiliul Județean Botoșani, cerând anularea dispoziției nr. 13902/7/2002 emisă de pârât, prin care a fost respinsă notificarea de restituire în natură, în baza Legii nr. 10/2001, compus din clădiri și terenuri, situat în comuna Pomârla, județul Botoșani și administrat de Centrul de Plasament "Speranța" Pomârla, aflat în subordinea Direcției pentru Protecția Copilului de pe lângă Consiliul Județean Botoșani. Totodată, au cerut obligarea pârâților să le restituie în natură, primilor trei reclamanți, imobilul solicitat.
Tribunalul Botoșani, secția civilă, prin sentința nr. 260 din 22 mai 2003, a respins, ca nefondată,acțiunea.
Curtea de Apel Suceava, secția civilă, prin decizia nr. 84 din 14 octombrie 2002, a respins, ca nefondat, apelul reclamanților, cu motivarea că în cauză, sunt incidente dispozițiile art. 3 alin. (2) din Legea nr. 10/2001. Totodată, reclamanta Fundația "Anastasie Bașotă", urmărind protejarea dreptului afirmat de ceilalți reclamanți, nu justifică vreun drept și interes propriu, personal și direct.
împotriva acestei decizii reclamanții au introdus recurs, bazat pe motivul de casare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în dezvoltarea căruia au arătat că instanțele, ignorând împrejurarea că bunurile din litigiu au regimul juridic prescris proprietății private, au făcut o greșită aplicare a legii, respectiv a dispozițiilor legale privind neretroactivitatea legii civile, a prevederilor art. 3 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 și a normelor procedurale privind condițiile cerute pentru exercițiul acțiunii civile.
Recursul este nefondat.
Potrivit art. 3 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, text introdus prin O.U.G.nr.184/2002, publicată în M. Of. partea I, nr. 929 din 18 decembrie 2002, "ministerele, celelalte instituții publice ale statului sau ale unităților administrativ-teritoriale, inclusiv cele autonome sau independente, regiunile autonome, companiile/societățile naționale, societățile comerciale cu capital de stat, precum și cele privatizate, potrivit legii, nu au calitatea de persoane îndreptățite și nu fac obiectul prezentei legi (n.n., a Legii nr. 10/2001)".
Textul se aplică și entităților (arătate supra) care au emis notificări sau au formulat cereri introductive de instanță înainte de 18 decembrie 2002, adică anterior datei când, potrivit Constituției din 1991, textul a fost publicat în "Monitorul Oficial al României". Această concluzie se impune indiferent dacă textul menționat este privit ca o normă interpretativă sau caracterizat ca o dispoziție a legii noi. în primul caz, textul fiind rezultatul unei interpretări oficiale autentice, se integrează Legii nr. 10/2001 și, în condițiile generale ale puterii obligatorii a normelor juridice, au aplicabilitate de la data intrării în vigoare a legii interpretative. în al doilea, apare indubitabil că vizând satisfacerea unor interese de ordine publică, textul dă efecte de viitor (facta futura) unor raporturi juridice trecute (stări de fapt durabile în timp) ceea ce înseamnă că, pentru unitate și obligativitate generală (pentru toți), este de imediată aplicare. Ca atare, împotriva ordinii publice nu poate prevala ideea că accesul la procedura prevăzută de Legea nr. 10/2001 ar fi condiționat de momentul notificării deținătorului bunului sau al sesizării instanței de judecată. Un asemenea criteriu legea nu-l prevede, iar prin consecințe, ar fi discriminatoriu și ca atare, inadmisibil. De altfel, pct. 3.3. din Norme, dezvoltând rațiunea excepțiilor instituite prin art. 3 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, fundamentează inadmisibilitatea pe existența altor căi și mijloace de reglementare a problemelor de proprietate ale persoanelor privind excepțiile.
Ca atare, în speță, nefiind încălcat principiul neretroactivității legii civile, cu temei instanțele de fond au respins acțiunea având ca titulari pe primii trei reclamanți, ca persoane juridice exceptate de la beneficiul Legii nr. 10/2001.
Nu mai puțin, în mod just a fost respinsă acțiunea și față de reclamanta Fundația "Anastasie Bașotă", de vreme ce, acțiunea sa, fiind până la urmă o intervenție accesorie, nu invocă protecția unui drept propriu, ci tinde, prin apărările invocate, ca soluția din proces să fie dată în favoarea celorlalți reclamanți.
Așa fiind și întrucât soluția recurată, se verifică a fi legală și temeinică, recursul a fost respins, ca nefondat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 8661/2005. Civil | ICCJ. Decizia nr. 8678/2005. Civil → |
|---|
