ICCJ. Decizia nr. 8706/2005. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 8706
Dosar nr. 22.908/2/2005
Şedinţa publică din 30 octombrie 2006
Asupra recursului civil de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Tribunalul Giurgiu prin sentinţa civilă nr. 128 din 14 martie 2005, a admis în parte cererea formulată de reclamanţii P.N. şi P.P. în contradictoriu cu pârâţii SC R. SA Giurgiu, A.V.A.S. Bucureşti şi Ministerul Finanţelor Publice şi pe cale de consecinţă: a dispus anularea deciziei nr. 50 din 30 august 2004 emisă de A.V.A.S. Bucureşti; a obligat pe A.V.A.S. să emită o decizie motivată care să cuprindă acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent, convenite pe bază de negociere, pentru imobilul naţionalizat, moară de mălai, situat în comuna Schitu, judeţ Giurgiu, corespunzător valorii imobilului.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că prin Decizia nr. 50 din 30 august 2004 emisă de A.V.A.S., ulterior chemării în judecată de reclamanţi, s-a respins notificarea formulată de reclamanţi la data de 1 iunie 2001 pe considerentul că aceştia nu au depus acte doveditoare cu privire la imobilul în litigiu revendicat. Că, reclamanţii pe baza probelor administrate în cauză sunt persoane îndreptăţite să primească despăgubiri prin echivalent corespunzător valorii imobilului.
Curtea de Apel Bucureşti, prin Decizia civilă nr. 395 din 17 noiembrie 2005, a respins ca nefondat apelul declarat de apelanta-pârâtă A.V.A.S., împotriva sentinţei civile nr. 128 din 14 martie 2005 pronunţată de Tribunalul Giurgiu, în contradictoriu cu intimaţii-reclamanţi P.N. şi P.P. şi intimaţii-pârâţi SC R. SA Giurgiu şi Ministerul Finanţelor Publice.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de apel a reţin ut că, reclamanţii au depus actele necesare dovedirii dreptului de proprietate cu privire la imobil, moară de mălai, revendicat, precum şi actele de stare civilă cu care au dovedit că sunt descendenţii autoarei P.C. decedată la 5 februarie 1989. Că reclamanţii sunt persoane îndreptăţite la măsuri reparatorii în calitate de moştenitori ai defunctului proprietar conform art. 3-4 din Legea nr. 10/2001 republicată.
Împotriva deciziei civile mai sus menţionată a declarat recurs A.V.A.S., criticând-o ca fiind nelegală, invocând art. 304 pct. 9 C. proc. civ., deoarece:
- În mod greşit instanţele au anulat Decizia nr. 50 din 30 august 2004 emisă de A.V.A.S. Bucureşti, fără a exista o notificare din partea reclamanţilor şi fără a se depune de către recurenţi actele necesare dovedirii dreptului de proprietate cu privire la imobilul, moară de mălai, în litigiu revendicat.
- A.V.A.S. nu mai are competenţa legală de a acorda măsuri reparatorii în echivalent, ci doar propune acordarea despăgubirilor în condiţiile legii speciale privind regimul de stabilire şi plată despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, instituţiei competente, Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor.
- Cu privire la competenţa Tribunalului Giurgiu de a soluţiona contestaţia, în mod eronat instanţa de apel a apreciat că excepţia invocată de A.V.A.S. la fond este relativă, şi că a fost formulată tardiv, deoarece asupra decăderii din dreptul de a invoca excepţia necompetenţei teritoriale se putea pronunţa doar instanţa de fond.
Recursul nu este fondat.
Autoarea P.C., decedată la 5 februarie 1989, mama reclamanţilor P.N. şi P.P. a fost proprietarul morii ţărăneşti situată în comuna Schitu, judeţul Giurgiu până în anul 1948 când imobilul a fost naţionalizat, Tabloul de mori Ţărăneşti naţionalizate f.16 dosar fond; certificat moştenitor nr. 160 din 30 septembrie 2004, f. 67 dosar fond.
După anul 1989 moara în litigiu a intrat în patrimoniul SC R. SA Giurgiu, societatea privatizată în condiţiile art. 27 din Legea nr. 10/2001.
Din punct de vedere juridic situaţia reclamanţilor se încadrează în dispoziţiile art. 2 alin. (1) lit. g) din Legea 10/2001 „orice alte imobile preluate de stat cu titlu valabil", aceştia fiind persoane îndreptăţite la măsuri reparatorii în sensul art. 3-4 din acelaşi act normativ.
Din petitul acţiunii introductive rezultă că reclamanţii au chemat în judecată pe pârâta SC R. SA Giurgiu şi A.V.A.S. pentru ca aceştia să fie obligaţi în solidar să le restituie imobilul, moară de mălai, situat pe raza comunei Schitu judeţ Giurgiu.
Faptul că pârâta A.V.A.S. Bucureşti a emis Decizia nr. 50 din 30 august 2004 după ce a fost chemată în judecată de reclamanţi, aceştia nu au nici o culpă în acest sens.
Reclamanţii şi-au modificat acţiunea introductivă solicitând anularea deciziei respective şi acordarea de despăgubiri prin echivalent.
Pârâta A.V.A.S. Bucureşti în mod nelegal se prevalează de neîndeplinirea procedurii prealabile prevăzută de art. 21-23 din Legea 10/2001 republicată, de către reclamanţi, deoarece procedura respectivă nu a putut fi înfăptuită din culpa sa, fapt ce a deschis reclamanţilor accesul la justiţie pentru realizarea intereselor legitime.
Potrivit art. 31 alin. (6) din Legea nr. 10/2001 republicată, în termen de 60 zile de la data primirii cererii persoanei îndreptăţite, organele de conducere ale instituţiei publice implicate în privatizare, prevăzută de art. 27 alin. (2), respectiv ale organizaţiei cooperatiste prevăzute de art. 27 alin. (4) vor stabili prin decizie sau, după caz, prin dispoziţie motivată valoarea şi modalitatea măsurilor reparatorii corespunzătoare cuvenite prin negociere.
În raport de dispoziţiile textului de lege mai sus enunţat, pârâta A.V.A.S. are competenţă în a stabili prin dispoziţie/decizie motivată valoarea şi modalitatea măsurilor reparatorii corespunzătoare convenite prin negociere, reclamanţilor.
În conformitate cu art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 republicată, Decizia sau după caz dispoziţia motivată de respingere a notificării sau a cererii de restituire în natură poate fi atacată de persoana îndreptăţită la secţia civilă a tribunalului în a cărei circumscripţie se află sediul unităţii deţinătoare sau, după caz, al entităţii investite cu soluţionarea notificării.
În speţă, sediul unităţii deţinătoare a imobilului în litigiu se află în raza teritorială a Tribunalului Giurgiu, iar sediul entităţii investite cu soluţionarea notificării se află în raza teritorială a Tribunalului Bucureşti şi prin urmare, faţă de obiectul cererii de chemare în judecată astfel cum a fost precizat, oricare din instanţele menţionate anterior este competentă să soluţioneze cauza, fie în sensul restituirii în natură a imobilului de către unitatea deţinătoare, fie în sensul obligării entităţii care a soluţionat notificarea să se conformeze solicitării reclamanţilor.
Prin urmare, instanţa de apel în mod corect a statuat că în cauză nu se poate reţine competenţa teritorială exclusivă a Tribunalului Bucureşti şi că în mod judicios Tribunalul Giurgiu a respins excepţia invocată de pârâta A.V.A.S. Bucureşti, cu privire la competenţa teritorială - de soluţionare a cauzei de Tribunalul Giurgiu.
Pentru toate cele reţinute, Înalta Curte constată că motivele de recurs invocate nu se circumscriu temeiurilor de drept prevăzute de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. şi pe cale de consecinţă se va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâta A.V.A.S. împotriva deciziei nr. 395 A din 17 noiembrie 2005 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX a civilă şi pentru cauze privind proprietatea intelectuală, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 30 octombrie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 9003/2005. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 8976/2005. Civil → |
|---|
