ICCJ. Decizia nr. 8895/2005. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 8895
Dosar nr. 25596/2/2005
Şedinţa publică din 6 noiembrie 2006
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 487 din 16 mai 2005, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă, a fost admisă contestaţia formulată de contestatorii P.D.D. şi A.P.O., a fost dispusă anularea deciziei nr. 498 din 7 februarie 2005, emisă de intimatul Ministerul Administraţiei şi Internelor, în baza Legii nr. 10/2001 şi a fost obligat acesta să le lase contestatorilor, în deplină proprietate, imobilul situat în comuna Ghimpaţi, judeţul Giurgiu, compus din teren în suprafaţă de 15.600 mp şi construcţie.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că a fost făcută dovada calităţii contestatorilor de succesori ai defuncţilor A.C.P., P.A.I.L. şi P.E., care au avut în proprietate imobilul preluat abuziv de stat şi care este ocupat de Garda de intervenţie nr. 3, din cadrul Grupului de Pompieri „Vlaşca".
Apelul declarat de Ministerul Administraţiei şi Internelor împotriva sentinţei tribunalului a fost respins, ca nefondat, prin Decizia nr. 1653/A din 16 decembrie 2005, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă.
Împotriva susmenţionatei decizii a declarat recurs Ministerul Administraţiei şi Internelor, încadrându-l în prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. şi susţinând, în esenţă că imobilul ce formează obiectul litigiului face parte din moşiile C. şi C., judeţul Giurgiu şi a fost proprietatea defunctului C. Paichide, reprezentând conacul moşiei C.; că nu a fost dovedit dreptul de proprietate al autorilor contestatorilor cu privire la acest imobil; că imobilul a trecut în proprietatea statului cu titlu valabil, în baza Decretului nr. 83/1949; că, în prezent, imobilul constituie sediul unei unităţi de pompieri, care desfăşoară o activitate de interes public, la data soluţionării cauzei fiind aplicabile prevederile art. 16 din Legea nr. 10/2001, foştii proprietari putând beneficia numai de măsuri reparatorii prin echivalent şi că, în mod greşit s-a reţinut că A.G., autoarea contestatorului P.D.D. a fost proprietara imobilului revendicat.
Recursul este fondat, pentru considerentele ce vor urma.
Conform art. 314 C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie hotărăşte asupra fondului pricinii în toate cazurile în care, casează hotărârea atacată numai în scopul aplicării corecte a legii, la împrejurări de fapt ce au fost deplin stabilite.
Or, în prezenta cauză, împrejurările de fapt nu au fost deplin stabilite în ceea ce priveşte dreptul de proprietate asupra imobilului ce formează obiectul litigiului şi întinderea acestui drept.
Prin contestaţia formulată, contestatorii au susţinut că sunt moştenitorii defunctelor P.E., E.P. şi A.G., iar instanţa de fond a reţinut că aceştia sunt succesorii defuncţilor A.C.P., P.A.I.L. şi P.E., în timp ce instanţa de apel a stabilit că aceeaşi contestatori sunt succesorii defunctei A.G.
Pe de altă parte, prin sentinţa civilă nr. 85 din 22 martie 1926, depusă în copie la dosar (filele 32-37), în care nu este menţionată instanţa care a pronunţat-o, numitei A.G. i-a fost atribuit, cu ocazia partajului succesoral, doar un lot din întreaga masă succesorală, iar din extrasul, copie, din tabloul de proprietăţi expropriate prin Decretul MAN din 2 martie 1949 (fila 38) rezultă că exproprierea nu s-a referit doar A.G., căreia i-a fost expropriată suprafaţa de 50 ha, ci şi la E.V.M., ce nu se pretinde a fi autoarea reclamanţilor de la care, au fost expropriate „conace".
Date fiind aceste neconcordanţe se impunea completarea probei cu înscrisuri şi cu expertiză tehnică, pentru a fi individualizat imobilul ce formează obiectul litigiului (vecinătăţi, compunere), în raport de actele de proprietate şi pe baza măsurătorilor ce vor fi efectuate de către expertul tehnic.
În consecinţă, recursul urmează a fi admis, conform art. 313 C. proc. civ., a fi casată Decizia curţii de apel şi a fi trimisă cauza, aceleiaşi instanţe, pentru rejudecarea apelului.
Având în vedere faptul că motivul ce determină casarea deciziei vizează însăşi calitatea procesuală activă a contestatorilor, urmează a fi analizate, cu ocazia rejudecării, celelalte critici formulate de recurenţi.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâtul Ministerul Administraţiei şi Internelor împotriva deciziei nr. 1653 A din 16 decembrie 2005 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă, pe care o casează şi trimite cauza aceleiaşi instanţe pentru rejudecarea apelului.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 6 noiembrie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 903/2005. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 8625/2005. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
