ICCJ. Decizia nr. 8625/2005. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 8625
Dosar nr. 19109/2/2005
Şedinţa publică din 27 octombrie 2006
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 11 octombrie 2004, reclamanta R.S. a chemat în judecată pe pârâta Agenţia Domeniilor Statului, solicitând instanţei să se dispună anularea deciziei nr. 18000 din 25 august 2004 emisă de pârâtă şi obligarea acesteia la restituirea în natură a imobilului casă şi teren în suprafaţă de 184 mp situat în Rodna-Veche, judeţul Bistriţa-Năsăud sau obligarea pârâtei la plata de despăgubiri.
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că a fost proprietara imobilului sus menţionat, care a fost preluat abuziv de către Statul Român în anul 1946.
S-a mai precizat că în mod nelegal pârâta a respins notificarea sa înregistrată sub nr. 103 din 8 noiembrie 2001, cu motivarea că nu ar fi făcut dovada calităţii de proprietar asupra imobilului revendicat, deşi, cu evidenţele de carte funciară înregistrată sub nr. 2149, face dovada proprietăţii asupra imobilului solicitat.
Prin sentinţa civilă nr. 1027 din 14 decembrie 2004 a Tribunalului Bucureşti a fost respinsă ca neîntemeiată excepţia inadmisibilităţii acţiunii şi, ca neîntemeiată acţiunea introductivă.
S-a reţinut, în esenţă, că din actele dosarului rezultă îndeplinirea procedurii prealabile a notificării prevăzute de art. 21 din Legea nr. 10/2001, astfel încât, din această perspectivă, excepţia inadmisibilităţii acţiunii apare ca neîntemeiată.
Cât priveşte fondul cauzei s-a reţinut că există într-adevăr o neconcordanţă în ceea ce priveşte identificarea imobilului revendicat, astfel încât temeinic a fost respinsă rectificarea reclamantei, în cauză nefiind dovedită identitatea între imobilul revendicat şi cel ce figurează în patrimoniul pârâtei.
Apelul declarat de reclamantă împotriva acestei hotărâri şi continuat de moştenitorul acesteia, R.S., a fost admis prin Decizia civilă nr. 160-A din 30 august 2006 a Curţii de Apel Bucureşti. A fost schimbată în parte sentinţa apelată şi admisă contestaţia. A fost anulată Decizia nr. 18.000 din 25 august 2004 emisă de pârâtă şi obligată pârâta să restituie contestatorului imobilul situat în Rodna-Veche, judeţul Bistriţa-Năsăud, compus din casă cu nr. 652+192 mp teren, corp de proprietate înscris în C.F., cu nr. top 849/2 şi casă nr. 627 + 184 mp, teren, corp de proprietate înscris în C.F, nr. top 844.
A fost menţinută dispoziţia primei instanţe de respingere a excepţiei inadmisibilităţii acţiunii.
Instanţa de apel a reţinut, în esenţă că, în cauză s-a dovedit identitatea între imobilul solicitat la restituire şi cel deţinut de pârâtă, situaţie ce rezultă cu evidenţă din actele dosarului şi succesiunea operaţiunilor de carte funciară privind imobilul în litigiu.
Întrucât terenul a fost preluat abuziv în sensul art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 10/2001, iar reclamanta a făcut dovada calităţii de persoană îndreptăţită, fiind dovedită întrunirea tuturor condiţiilor prevăzute de lege, pentru admisibilitatea acţiunii în temeiul art. 1 şi art. 9 din Legea nr. 10/2001 a fost admisă acţiunea reclamantei şi restituit în natură imobilul solicitat.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs Agenţia Domeniilor Statului, criticând-o pentru nelegalitate, motivele căii de atac fiind încadrate în prevederile art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ.
În dezvoltarea motivelor de recurs s-a arătat că între imobilul solicitat prin notificare, înscris în C.F. cu nr. top 849 şi cel solicitat prin cerere de chemare în judecată, înscris în C.F. cu nr. top 844, nu există identitate, pentru acest ultim imobil lipsind procedura prealabilă a notificării, aspect ce nu a fost sesizat şi analizat de instanţă.
S-a arătat că imobilul solicitat prin notificare înscris în C.F. cu nr. top 849 compus din casă şi teren în suprafaţă de 378 mp este diferit de cel solicitat şi identificat prin cerere de chemare în judecată şi căruia îi corespunde parcela 744, constând în casă cu nr. 627 cu suprafaţa de 184 mp şi înscris în C.F., ceea ce denotă imposibilitatea petentei de a identifica cu certitudine imobilul revendicat, situaţie ce determină neîndeplinirea condiţiilor cerute de Legea nr. 10/2001.
Recursul este fondat, pentru considerentele ce succed.
Prin notificarea înregistrată sub nr. 103 din 8 noiembrie 2001 formulată prin mandatar, reclamanta R.S. a solicitat restituirea în natură (sau despăgubiri) în temeiul Legii nr. 10/2001 pentru imobilul situat în Rodna.
Iniţial, notificarea a fost soluţionată prin dispoziţia nr. 209 din 29 august 2003 a Primăriei comunei Rodna, prin care a fost respinsă cererea reclamantei justificat de faptul că aceasta nu a făcut dovada calităţii de persoană îndreptăţită şi nu a depus actele doveditoare ale dreptului de proprietate în termenul prevăzut de art. 22 din Legea nr. 10/2001.
Dispoziţiile actului sus menţionat au fost desfiinţate prin sentinţa civilă nr. 731/2003/F din 22 decembrie 2003 a Tribunalului Bistriţa-Năsăud, hotărâre prin care s-a dispus totodată, obligarea primăriei să trimită notificarea petentei actualului deţinător al imobilului, respectiv Agenţia Domeniilor Statului.
În procesul de soluţionare a notificării, urmare a învestirii în modalitatea menţionată, prin Decizia nr. 18.000 din 25 august 2004 a fost respinsă cererea reclamantei, justificat de faptul că aceasta nu face dovada calităţii de proprietar asupra imobilului revendicat şi nici a identităţii între acesta şi cel aflat în administrarea sa.
Prin cererea de chemare în judecată, ce constituie obiectul litigiului dedus judecăţii, reclamanta a solicitat anularea deciziei menţionate şi obligarea pârâtei să-i restituie în natură imobilul casă şi teren în suprafaţă de 184 mp, situată în Rodna Veche, judeţul Bistriţa-Năsăud.
Acesta este obiectul cererii cu judecata căruia a fost învestită instanţa şi asupra căruia, în lipsa unor alte precizări, justificări, în condiţiile impuse de lege, în conformitate cu cerinţele art. 129 alin. (6) C. proc. civ., judecătorii sunt datori să hotărască.
În cursul procedurii judiciare s-a administrat proba cu înscrisuri, din care a rezultat, cum temeinic au reţinut instanţele, că reclamanta a făcut dovada calităţii de persoană îndreptăţită pentru a solicita restituirea bunurilor preluate de stat.
Temeinic s-a reţinut totodată şi împrejurarea că din aceleaşi înscrisuri a rezultat şi dreptul notificatoarei asupra imobilului solicitat, situat în localitatea Rodna, zonă în care este aplicabil sistemul de publicitate prin cărţi funciare şi potrivit cu care dovada înscrierii dreptului de proprietate în cartea funciară constituie dovada însăşi a proprietăţii.
Aşadar, cu referire la aspectele analizate, instanţele au reţinut îndeplinirea cerinţei privind calitatea de persoană îndreptăţită în persoana reclamantei, cât şi a dreptului de proprietate invocat, dovedit cu înscrisurile menţionate şi care, astfel cum temeinic s-a reţinut în apel, se încadrează în categoria „actelor doveditoare" ale dreptului de proprietate, astfel cum sunt enumerate prin dispoziţiile pct. 22.1 din normele metodologice de aplicare a legii.
Cât priveşte însă identitatea imobilului solicitat şi identificat, în modalitatea sus descrisă şi reţinută în dispoziţiunile deciziei, se constată următoarele:
Potrivit art. 21 alin. (2) [devenit art. 22 alin. (2)] din Legea nr. 10/2001, republicată, notificarea, ca act de sesizare în procedura legii speciale, va cuprinde, între altele, elementele de identificare a bunului solicitat, iar potrivit art. 112 alin. (3) C. proc. civ., cererea de chemare în judecată, ca act de investire a instanţei de judecată, va cuprinde obiectul cererii. În scopul identificării imobilelor, textul procedural evocat impune cerinţa de a se arăta „comuna şi judeţul, strada şi numărul, iar, în lipsă, vecinătăţi...sau, când imobilul este înscris în cartea funciară, numărul de carte funciară şi numărul topografic".
Cerinţa legii, în ipotezele analizate fiind imperativă, rezultă că nesatisfacerea sa atrage imposibilitatea soluţionării notificării cererii în raport de obiectul său dedus judecăţii, situaţie ce face imposibilă aflarea adevărului.
Corelativ cerinţei legale menţionate, revine judecătorului cauzei obligaţia ca, în aplicarea art. 129 alin. (5) C. proc. civ., să stăruie prin toate mijloacele legale pentru atingerea acestui deziderat al procesului civil şi, în final, justa soluţionare a cauzei.
Or, din probele administrate până în prezenta fază procesuală rezultă că prin deciziile nr. 521/1964 şi nr. 1042/1964 emise în temeiul Decretului nr. 478/1954 a fost trecut în proprietatea statului imobilul reclamantei, situat în comuna Rodna, înscris în C.F. nr. top 844,casă cu 184 mp teren şi cel înscris în C.F. nr. top 849 cu suprafaţa de 378 mp.
Este de asemenea, de necontestat şi dovedit că în decursul anilor imobilul sus menţionat a suferit transformări, atât în ceea ce priveşte istoricul de rol administrativ, cât şi situaţia sa faptică şi juridică, fără însă ca probele administrate până în prezent să lămurească datele speţei sub aspectele analizate.
Este astfel necesar să se stabilească dacă imobilul solicitat prin notificare, situat la nr. 652 este unul şi acelaşi cu cel având nr. 959 la data preluării de stat şi, în prezent nr. administrativ 1199; dacă bunul solicitat constituie, astfel cum s-a arătat în adeverinţa nr. 162/1964 o singură gospodărie, structura şi configuraţia actuală, precum şi deţinătorii actuali ai terenului şi titlul cu care ocupă imobilul.
Stabilirea împrejurărilor menţionate este de natură să lămurească aspectele privind identificarea bunului, obiect al procedurii demarate în temeiul legii de reparaţii, cu consecinţe asupra justei soluţionări a cauzei.
Prin urmare, constatând necesitatea suplimentării probatoriului, nu numai în raport de considerentele enunţate, dar şi faţă de neconcordanţele rezultate din probele deja administrate în cauză în legătură cu aspectele mai sus sesizate şi care nu fac posibilă pronunţarea unei hotărâri legale şi temeinice, în temeiul art. 314 C. proc. civ., recursul va fi admis cu consecinţa casării hotărârilor şi trimiterii cauzei spre rejudecare primei instanţe.
În acest scop, pe lângă suplimentarea probei cu înscrisuri, în scopul determinării cu certitudine a istoricului de rol administrativ a nemişcătorului corelat cu menţiunile de carte funciară, se impun administrarea probei cu expertiză tehnică topografică, care, pe lângă aspectele arătate, să lămurească corespondenţa modificărilor din înscrierile de carte funciară şi administrative, cu cele existente pe teren, ca şi situaţia actuală a bunului litigios.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâta Agenţia Domeniilor Statului împotriva deciziei civile nr. 160 A din 30 martie 2006 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă, şi sentinţa nr. 1027 din 14 decembrie 2004 a Tribunalului Bucureşti, secţia a V-a civilă, şi trimite cauza pentru rejudecare la Tribunalul Bucureşti.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 27 octombrie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 8895/2005. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 8669/2005. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs → |
|---|
