ICCJ. Decizia nr. 915/2005. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 915.
Dosar nr. 2882/200.
Şedinţa publică din 11 noiembrie 2005
Asupra recursului civil de faţă;
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Dolj sub nr. 11314 din 16 octombrie 2001 N.G. şi C.E. au formulat contestaţie împotriva deciziei nr. 61 din 21 septembrie 2001 emisă de pârâta SC A.G. SA prin care li s-a respins notificarea formulată în temeiul Legii nr. 10/2001, pentru restituirea în natură sau prin echivalent a imobilului compus din construcţii şi teren aferent, în suprafaţă de 3 ha, expropriat prin Decretul nr. 83/1949.
Prin sentinţa civilă nr. 418 din 3 octombrie 2003 pronunţată de Tribunalul Dolj s-a respins ca neîntemeiată contestaţia.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că reclamanţii au beneficiat de restituirea dreptului de proprietate în temeiul Legii nr. 1/2000 pentru întreaga suprafaţă de teren de 45 ha ce a aparţinut autorului lor, astfel că, sub acest aspect, sunt exceptaţi de la acordarea măsurilor reparatorii prevăzute de Legea 10/2001. Referitor la construcţii s-a reţinut că acestea nu mai există, iar eventualele măsuri reparatorii nu pot fi acordate de pârâtă care nu are calitatea de deţinător a noilor imobile construite pe teren.
Reclamanţii au declarat apel împotriva sentinţei, susţinând că în mod greşit s-a făcut aplicarea prevederilor art.8 din Legea nr. 10/2001 şi că nu s-a stabilit cu certitudine situaţia construcţiilor preluate de la autorul lor şi a celor edificate ulterior pe teren.
Prin Decizia civilă nr. 454 din 12 decembrie 2003 Curtea de Apel Craiova a admis apelul şi a anulat sentinţa atacată cu reţinerea cauzei spre rejudecare şi administrare de probe.
În motivarea acestei soluţii s-a reţinut că în mod greşit s-a făcut aplicarea prevederilor art. 8 din Legea nr. 10/2001, deoarece în cauză nu s-au făcut dovezi concludente în legătură cu reconstituirea dreptului de proprietate şi nici nu s-a lămurit situaţia construcţiilor preluate şi dacă există sau nu în natură.
În rejudecare, prin Decizia civilă nr. 3178 din 1 octombrie 2004 a Curţii de Apel Craiova s-a admis în parte acţiunea şi s-a stabilit valoarea de expertiză a construcţiilor preluate şi demolate, la suma de 1.783.410.000 lei în raport de care vor fi stabilite măsurile reparatorii.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de apel a reţinut că plângerea reclamantei este întemeiată în parte, doar pentru construcţiile demolate, deoarece pentru teren reclamanţii au beneficiat de dispoziţiile legii speciale de restituire, prin Hotărârea nr. 95/3/2000 a Comisiei Judeţene Olt de aplicare a Legii nr. 1/2001, dispunându-se reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafaţa de 45 ha teren agricol.
Reclamanţii au declarat recurs împotriva deciziei pronunţată în apel, invocând drept temei legal prevederile art. 304 pct. 9 şi 10 C. proc. civ. şi susţinând, în esenţă, următoarele critici:
- instanţa a apreciat în mod greşit că regimul juridic al terenului în litigiu este reglementat de Legea nr. 1/2001, întrucât acesta nu este nici agricol, nici forestier, ci este teren de construcţie şi cade sub incidenţa art. 6 alin. (1) din Legea nr. 10/2001;
- terenul în litigiu este ocupat parţial de construcţiile proprietatea pârâtei, astfel că în cauză sunt aplicabile dispoziţiile art. 10 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, terenul rămas liber urmând a fi restituit în natură iar pentru terenul ocupat se cuvin despăgubiri reparatorii prin echivalent;
- instanţa de apel a stabilit valoarea de expertiză a construcţiilor preluate şi demolate, dar nu a stabilit şi cine va acorda aceste despăgubiri;
- instanţa a reţinut în mod eronat că imobilul-construcţie intră sub incidenţa art. 11 din Legea 10/2001; acest text se referă doar la imobilele expropriate pentru cauză de utilitate publică, în timp ce imobilul în cauză a fost trecut în proprietatea statului prin Decretul nr. 83/1949, pentru completarea unor dispoziţii la Legea nr. 187/1945. Acest imobil a avut destinaţia de locuinţă, astfel că îi sunt aplicabile dispoziţiile art. 1 alin. (2) şi (3) art. 18 alin. (1) lit. b) şi art. 24 alin. (2) din Legea nr. 10/2001.
Verificând legalitatea deciziei recurate, în raport de criticile formulate şi prevederile legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursul este fondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
Instanţa de apel a făcut o greşită aplicare a legii când a reţinut că terenul în litigiu nu intră sub incidenţa Legii nr. 10/2001, reclamanţii beneficiind de dispoziţiile legii speciale de restituire.
Imobilul în litigiu, „conacul I.C.", compus din clădire cu 8 încăperi, anexe şi teren aferent în suprafaţă de 30.000 mp, a fost trecut în proprietatea statului în baza Decretului nr. 83/1949. Acest teren reprezenta curtea conacului (certificatul eliberat de arhivele statului), fiind deci teren de construcţie care intră sub incidenţa Legii nr. 10/2001.
Contrar celor reţinute de instanţa de apel, pentru acest teren nu s-a reconstituit dreptul de proprietate în baza Legii nr. 1/2000.
Hotărârea iniţială, nr. 9523/2000 a Comisiei judeţene Olt de aplicare a Legii nr. 1/2001, prin care s-a dispus reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafaţa de 45 ha teren agricol a fost invalidată ulterior, dispunându-se reconstituirea numai pentru suprafaţa de 42 ha teren arabil (f. 9, 10 şi 51 fond).
Reţinând că pentru terenul de 3 ha sunt incidente prevederile Legii nr. 10/2001, se impune a se stabili dacă acesta poate fi restituit în natură sau se impune acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent, cu aplicarea prevederilor legale pentru fiecare caz în parte.
Cum instanţa de apel, care a rejudecat fondul, nu s-a pronunţat cu privire la acest aspect, se impune casarea deciziei şi trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
Este întemeiată şi critica privitoare la faptul că instanţa de apel a reţinut în mod eronat incidenţa dispoziţiilor art. 11 din Legea nr. 10/2001, referitor la construcţie.
Acest text de lege este aplicabil situaţiei imobilelor expropriate.
Imobilul-construcţie, în litigiu, ce a constituit locuinţa autorului reclamanţilor, nu a fost preluat de stat în temeiul unor acte normative de expropriere, ci prin Decretul nr. 83/1949 pentru completarea unor dispoziţii la Legea nr. 187/1945.
În atare situaţie, măsurile reparatorii cuvenite persoanelor îndreptăţite pentru construcţiile care au fost demolate se stabilesc în raport de dispoziţiile art. 1, art. 18 şi art. 24 din Legea nr. 10/2001.
Cu ocazia rejudecării, instanţa va avea în vedere dispoziţiile legale aplicabile, în forma actuală a Legii nr. 10/2001.
Pentru toate considerentele expuse, Înalta Curte urmează a admite recursul, în raport de dispoziţiile art. 312 şi art. 304 pct. 9 C. proc. civ., şi, în baza art. 313 C. proc. civ., va casa Decizia pronunţată în apel şi va trimite cauza spre o nouă judecată, aceleiaşi instanţe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamanţii N.G. şi C.E. împotriva deciziei civile nr. 3178 din 1 octombrie 2004 a Curţii de Apel Craiova.
Casează Decizia atacată şi trimite cauza, spre rejudecare, aceleiaşi instanţe.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 11 noiembrie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 9182/2005. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 9157/2005. Civil → |
|---|
