ICCJ. Decizia nr. 923/2005. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 923
Dosar nr. 13416/200.
Şedinţa publică din 8 februarie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 8 august 2000 şi precizată la data de 3 octombrie 2000, reclamantul D.S. a chemat în judecată pe pârâta Primăria Craiova solicitând instanţei ca prin hotărârea pe care o va pronunţa să admită acţiunea sa în revendicare şi să oblige pe pârâtă să restituie terenul în suprafaţă de 1358 mp situat în Craiova, care i-a fost expropriat.
Judecătoria Craiova, prin sentinţa civilă nr. 20907 din 18 octombrie 2000, şi-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Dolj în baza art. 2 pct. 1 lit. e) C. proc. civ.
Tribunalul Dolj, prin sentinţa civilă nr. 727 din 15 noiembrie 2001 a respins acţiunea privind restituirea terenului, ca nefondată.
Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa de fond a reţinut că imobilul proprietatea reclamantului a fost expropriat în baza Decretului nr. 212/1982 pentru motive de utilitate publică, iar în prezent, astfel cum rezultă din expertiza efectuată în cauză, este afectat în totalitate de detalii de sistematizare, blocuri de locuinţe, spaţii verzi aferente, căi de acces la blocuri, centrala termică, şi este traversat de două conducte de termoficare, paralele, cu diametrul de 1 m.
S-a reţinut de asemenea că reclamantul poate, eventual, solicita măsuri reparatorii prevăzute de Legea nr. 10/2001.
Împotriva acestei sentinţe reclamantul a declarat apel, criticând-o pentru motive de nelegalitate şi netemeinicie.
Curtea de Apel Craiova, prin Decizia civilă nr. 51 din 11 aprilie 2002, a respins ca nefondat apelul.
S-a reţinut de către instanţa de apel că în mod corect instanţa de fond a reţinut că scopul exproprierii a fost realizat şi în consecinţă, nu se justifică solicitarea reclamantului de a i se restitui în natură terenul.
Instanţa de apel a apreciat că reclamantul este îndreptăţit, în conformitate cu dispoziţiile art. 11 alin. (4) din Legea nr. 10/2001, la măsuri reparatorii în echivalent, stabilit conform alin. (7) din acelaşi articol.
Împotriva acestei decizii reclamantul a declarat recurs, care iniţial a fost considerat greşit de către Curtea de Apel Craiova ca fiind o contestaţie în anulare, iar ulterior, prin Încheierea din 11 iunie 2002 s-a constatat că este recurs, care a fost înaintat spre soluţionare Curţii Supreme de Justiţie.
În recursul său, reclamantul, fără să structureze conform prevederilor art. 303 raportat la art. 304 pct. 1 – 10 C. proc. civ., arată că instanţele trebuiau să constate că prin decretul de expropriere nr. 212/1980 imobilul, proprietatea sa, a fost preluat de către stat; pentru casa care a fost demolată a primit despăgubiri, dar pentru teren nu a primit despăgubiri.
În consecinţă, arată recurentul, urmează a fi casate hotărârile instanţelor de fond şi apel şi admisă acţiunea formulată de către el şi obligată Primăria Craiova şi Statul, prin Ministerul de Finanţe, la plata despăgubirilor.
Recursul este nefondat.
Este de reţinut în primul rând că recurentul, neîndeplinindu-şi obligaţia procedurală de arătare a motivelor de casare şi dezvoltarea lor, prevăzută de art. 303 alin. (3) C. proc. civ. în vigoare la data formulării recursului (10 mai 2002) a pus instanţa de recurs în situaţia de a nu putea încadra motivul de recurs într-unul din motivele prevăzute de art. 304 pct. 1 – 10 C. proc. civ., care sunt limitative.
Încercând, în baza art. 306 alin. (3) C. proc. civ., încadrarea susţinerilor din recurs într-unul din motivele prevăzute de art. 304, s-ar putea discuta eventual de încadrarea în motivul prevăzut la pct. 9, însă nici această apreciere nu s-ar putea face, pentru că instanţele, după ce au constatat cu o motivare amplă de ce nu poate fi restituit imobilul în natură, au arătat recurentului care ar fi modalităţile de a obţine măsuri reparatorii prin echivalent.
Astfel fiind, faţă de considerentele mai înainte arătate şi neexistând nici un motiv de casare şi modificare a hotărârii, urmează a respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat recursul declarat de reclamantul D.S. împotriva deciziei nr. 51 din 11 aprilie 2002 a Curţii de Apel Craiova.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 8 februarie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 917/2005. Civil | ICCJ. Decizia nr. 930/2005. Civil → |
|---|
