ICCJ. Decizia nr. 9231/2005. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 9231
Dosar nr.7869/200.
Şedinţa publică din 15 noiembrie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Argeş la 17 iunie 2002 reclamantul V.I. a chemat în judecată pe pârâta SC A. SA solicitând în temeiul dispoziţiilor Legii 10/2001, obligarea acesteia de a-i restitui terenul în suprafaţă de 4300 mp situat în Costeşti. S-a solicitat totodată anularea dispoziţiei nr. 138/2002 prin care s-a respins notificarea reclamantului.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că s-a adresat cu notificare pârâtei, însă aceasta i-a restituit toată documentaţia, respingându-i cererea prin dispoziţia atacată. S-a mai arătat că imobilul în litigiu a fost preluat din patrimoniul autorului reclamantului, Ş.I., prin sentinţa civilă nr. 545/1953 pronunţată de Tribunalul Popular al Raionului Costeşti şi deşi această hotărâre a fost desfiinţată, repunerea în situaţia anterioară nu a mai avut loc, bunurile aflându-se în patrimoniul statului fără titlu valabil.
La data de 1 octombrie 2002, SC A. SA a formulat cerere de chemare în garanţie a Statului Român prin Ministerul Finanţelor, solicitând ca, în cazul admiterii acţiunii, acesta să fie obligat să o despăgubească întrucât situaţia juridică a terenului s-a modificat, Fondul Proprietăţii de Stat vânzând pachetul de acţiuni reprezentând 94,677% către SC A. SRL Piteşti. În dovedirea cererii sale, pârâta a depus la dosar certificatul de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor seria M07 nr. 0850 emis de Ministerul Agriculturii şi Alimentaţiei.
Tribunalul Argeş, secţia civilă, prin sentinţa civilă nr. 147 din 25 aprilie 2003, a admis în parte acţiunea reclamantului V.I. şi a anulat Dispoziţia nr. 138 din 7 mai 2002, obligând-o pe pârâta SC A. SA să plătească reclamantului despăgubiri pentru terenul în suprafaţă de 3240 mp astfel cum a fost identificat în raportul de expertiză tehnică.
S-a respins cererea de chemare în garanţie formulată de SC A.A. SA împotriva Statului Român prin Ministerul Finanţelor Publice şi a fost obligată pârâta la 2.000.000 lei cheltuieli de judecată către reclamant.
Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut că reclamantul este singurul moştenitor acceptant al succesiunii autorului Ş.I., care a deţinut în proprietate o suprafaţă totală de 15.000 mp situată în oraşul Costeşti, judeţul Argeş. Pârâta SC A.A. SA deţine certificat de atestare a dreptului de proprietate, eliberat în baza HGR nr. 785/1992 pentru o suprafaţă de 69.171 mp.
S-a avut în vedere expertiza efectuată în cauză, care a stabilit că terenul deţinut de pârâtă se suprapune cu terenul proprietatea reclamantului pe o suprafaţă de 3240 mp (colorată cu roşu în schiţa anexă) şi pe care pârâta are amplasate diferite construcţii în care îşi desfăşoară activitatea secţia Costeşti.
Tribunalul Argeş a apreciat că, deşi imobilul a intrat în patrimoniul Statului fără titlu, având în vedere Decizia civilă nr. 3085/1957 pronunţată de tribunalul Regional Piteşti, restituirea lui în natură nu mai este posibilă întrucât în prezent face parte din incinta societăţii pârâte fiind ocupat de diferite construcţii ale acesteia. S-a avut în vedere acordul reclamantului, exprimat chiar prin notificarea adresată pârâtei, de a fi despăgubit prin echivalent.
Cererea de chemare în garanţie a Statului Român a fost respinsă cu motivarea că, întrucât acţiunile deţinute iniţial de stat, prin fostul F.P.S. ( în prezent A.P.A.P.S.) au fost înstrăinate către SC A. SRL, societate integral privatizată, statul nu are calitate procesuală pasivă în cauză.
Împotriva sentinţei menţionate au declarat apel reclamantul V.I. şi pârâta SC A.A. SA Piteşti, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Reclamantul a susţinut prin motivele sale de apel că pârâta nu deţine un act anterior certificatului de atestare a dreptului de proprietate, care să dovedească cum a intrat în posesia terenului.
Totodată reclamantul a susţinut că instanţa de fond a acordat ceea ce nu s-a cerut şi a aplicat greşit legea, întrucât restituirea în natură a imobilelor preluate fără titlu constituie regula, iar acordarea de despăgubiri reprezintă excepţia. S-a solicitat ca, în măsura în care terenul nu se poate restitui în natură, să se completeze raportul de expertiză în sensul stabilirii cuantumului despăgubirilor.
Prin apelul său, pârâta SC A. SA Piteşti a susţinut că nu mai deţine acţiuni, cumpărătorul de bună credinţă al pachetului majoritar de acţiuni, SC A. SRL Piteşti achitând integral preţul acţiunilor FPS, conform contractului de vânzare-cumpărare nr. 712 din 15 octombrie 1998.
Curtea de Apel Piteşti, secţia civilă, prin Decizia civilă nr. 170 A din 30 octombrie 2003 a respins ca nefondate ambele apeluri.
Cu privire la apelul reclamantului s-a reţinut că situaţia de fapt dedusă judecăţii face obiectul reglementării art. 10 alin. (2) din Legea 10/2001, potrivit căruia în cazul terenurilor fără construcţii, preluate abuziv, pe care ulterior au fost edificate construcţii, restituirea în natură se poate obţine numai pentru partea de teren rămasă liberă. Pentru partea construită, potrivit art. 10 alin. (8)-(9) se acordă măsuri reparatorii în echivalent, la alegerea persoanei îndreptăţite, valoarea terenului stabilindu-se potrivit actelor normative în vigoare ( care nu au fost încă adoptate). S-a reţinut că deşi reclamantul a susţinut că a solicitat numai restituirea în natură a terenului, chiar în notificarea înaintată pârâtei, a solicitat şi acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent.
Apelul pârâtei a fost respins ca nefondat cu motivarea că terenul se află în patrimoniul acesteia aşa cum relevă şi expertiza efectuată în cauză neavând relevanţă cine sunt acţionarii săi.
Împotriva deciziei menţionate a declarat recurs pârâta SC A.A. SA la 7 ianuarie 2004 criticând-o ca fiind nelegală şi netemeinică pentru aplicarea greşită a legii.
Recurenta a susţinut că deţine titlu legal asupra terenului în litigiu, respectiv certificatul de atestare a dreptului de proprietate M07 nr. 0850 din 14 martie 1994 pentru o suprafaţă totală de 69.171 mp în care este inclusă şi suprafaţa de 3240 mp revendicată de reclamant.
Totodată a precizat că a fost înfiinţată prin HG 13 din 10 ianuarie 1991 prin transformarea fostei Întreprinderi pentru transporturi specializate în agricultură şi industrie alimentară în societate comercială, după o metodologie elaborată şi gestionată de Statul Român astfel de societăţi comerciale existând la nivelul fiecărui judeţ.
De asemenea recurenta a precizat că nu mai deţine în prezent nici o acţiune, astfel că nu-şi poate onora nici o obligaţie post privatizare.
S-a solicitat casarea deciziei recurate, menţinerea ca legală a Dispoziţiei nr. 138 din 7 mai 2002 şi admiterea cererii de chemare în garanţie a Statului Român, care, prin instituţiile sale, a gestionat şi garantat întregul proces de privatizare.
Reclamantul-intimat V.I. a formulat la 2 decembrie 2004 întâmpinare prin care a solicitat constatarea nulităţii recursului întrucât nu au fost indicate toate menţiunile impuse de lege, iar criticile formulate vizează numai motive de netemeinicie. În subsidiar, s-a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
În cauză a formulat întâmpinare şi Ministerul Finanţelor Publice, solicitând respingerea cererii de chemare în garanţie a pârâtei pentru lipsa calităţii procesuale pasive, în condiţiile în care, potrivit dispoziţiilor capitolului 3 din Legea nr. 58/1991, legea privatizării societăţilor comerciale, FPS, în calitate de proprietar iniţial al acţiunilor şi părţilor sociale ale societăţilor comerciale, gestionează şi administrează acest patrimoniu.
Analizând ansamblul probatoriu administrat în cauză raportat la critica invocată prin motivele de recurs, critică ce poate fi încadrată în dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Curtea urmează să aprecieze că recursul pârâtei este nefondat având în vedere următoarele considerente:
Principala critică adusă de recurentă deciziei Curţii de Apel Piteşti vizează împrejurarea că instanţa de apel, pronunţând soluţia atacată, nu a ţinut seama de titlul său de proprietate.
Prin Decizia civilă nr. 3085 din 11 noiembrie 1957 pronunţată de Tribunalul Reginal Piteşti, Colegiul civil, s-a respins cererea introdusă de către secţia financiară a Raionului Costeşti, în baza art. 1 lit. d) din Decretul nr. 111/1951 prin care s-a solicitat trecerea în patrimoniul Statului a bunurilor aparţinând autorului reclamantului, I.Ş., printre care şi terenul în litigiu, situat în comuna Costeşti.
Este evident astfel că Statul nu a deţinut cu titlu terenul revendicat de reclamant, astfel că nu l-a putut transmite în mod valabil în administrarea pârâtei.
Certificatul de atestare a dreptului de proprietate invocat de recurentă reprezintă cu act administrativ care nu poate fi opus dreptului de proprietate al intimatului.
De altfel, recurenta nu a dovedit că înainte de 1990 ar fi deţinut terenul în administrare în baza unei decizii date de organele competente.
Susţinerea potrivit căreia recurenta nu îşi poate onora obligaţiile post-privatizare întrucât nu mai deţine nici o acţiune, este lipsită de relevanţă de vreme ce terenul în litigiu se află în patrimoniul său, aşa cum corect au reţinut instanţele de fond şi apel.
În consecinţă, se va aprecia că nici una dintre criticile invocate nu se încadrează în motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. şi se va respinge recursul pârâtei ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâta SC A.A. SA împotriva deciziei civile nr. 170/A din 30 octombrie 2003 a Curţii de Apel Piteşti, secţia civilă, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 15 noiembrie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 9124/2005. Civil | ICCJ. Decizia nr. 8435/2005. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs → |
|---|
