ICCJ. Decizia nr. 9234/2005. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 9234
Dosar nr. 11029/200.
Şedinţa publică din 15 noiembrie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată la 1 august 2000, P.J. a solicitat instanţei, în contradictoriu cu Consiliul General al Municipiului Bucureşti, să dispună obligarea pârâtului de a-i restitui în natură terenul în suprafaţă de 400 mp situat în Bucureşti.
În motivarea acţiunii, întemeiată pe dispoziţiile art. 480 şi art. 481 C. civ., reclamantul a arătat că a cumpărat terenul în litigiu la 30 septembrie 1949, ulterior imobilul fiind trecut fără titlu valabil în proprietatea statului, prin Decretul de expropriere nr. 54/1951.
Ulterior, la 28 ianuarie 2002, reclamantul şi-a precizat acţiunea, arătând că în raport de concluziile expertizei efectuată în cauză, potrivit căreia suprafaţa solicitată este ocupată de construcţii, solicită obligarea pârâtului la plata unor despăgubiri corespunzătoare valorii terenului în litigiu.
S-a mai solicitat, introducerea în cauză în calitate de pârâţi a numiţilor H.V., H.A., R.D.C. şi R.C.V.P.
La 18 martie 2002, intervenienţii au formulat întâmpinare şi cerere reconvenţională, solicitând respingerea acţiunii principale şi obligarea reclamantului de a le lăsa în deplină proprietate şi posesie terenul în suprafaţă de 600 mp din Bucureşti.
Investit cu soluţionarea cauzei, Tribunalul Bucureşti, secţia a V a civilă, prin sentinţa nr. 988 din 9 decembrie 2002 a respins acţiunea principală, astfel cum a fost precizată, precum şi cererea de intervenţie în interes propriu.
Pentru a se pronunţa astfel, prima instanţă a reţinut că terenul revendicat de reclamant, a fost expropriat în baza Decretului nr. 54/1951 de la numitul B.G. ulterior, pe această suprafaţă fiind construit un bloc de locuinţe, înconjurat de alei şi spaţii verzi, scopul de utilitate publică pentru care a fost expropriat imobilul fiind realizat.
Faptul că, din terenul expropriat au rămas şi suprafeţe libere de construcţii, nu îndreptăţeşte la restituirea acestora, întrucât sistematizarea teritoriului nu presupune ocuparea integrală cu construcţii.
În ce priveşte despăgubirile solicitate, acestea nu pot fi acordate, întrucât terenul în litigiu a fost expropriat de la B.G. şi nu de la reclamant.
Soluţia a fost menţinută de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III a civilă, care, prin Decizia nr. 59/A din 16 ianuarie 2004, a respins ca nefondat apelul înlăturând totuşi susţinerea că terenul ar fi fost expropriat de la o altă persoană decât reclamantul.
În cauză, a declarat recurs în termenul prevăzut de art. 301 C. proc. civ., reclamantul P.J. care, invocând temeiurile prevăzute de art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ., susţine în esenţă că în mod greşit instanţele s-au raportat la dispoziţiile Legii nr. 33/1994, în condiţiile în care acţiunea a fost întemeiată pe dreptul comun, respectiv pe dispoziţiile art. 480 şi art. 481 C. civ.
Pe de altă parte, se mai arată, pârâtul nu a prezentat documente din care să rezulte data edificării construcţiei şi nici nu a făcut dovada că anexele Decretului nr. 54/1951 ar fi fost publicate în Monitorul Oficial.
Recursul se priveşte ca nefondat, urmând a fi respins, în considerarea argumentelor ce succed.
Este adevărat că temeiul juridic al cererii introductive, prin care reclamantul solicita obligarea pârâtului CGMB de a-i restitui în natură terenul în litigiu, l-a constituit dispoziţiile art. 480 şi art. 481 C. civ.
Ulterior însă, la 28 ianuarie 2002, reclamantul şi-a precizat cererea arătând că, în raport de probele administrate, care atestă că suprafaţa revendicată este ocupată de construcţii şi alte utilităţi, solicită acordarea de despăgubiri (f. 68, dos. 4415/2000 al Tribunalului Bucureşti).
Ca atare, cum reclamantul a renunţat la a mai solicita restituirea bunului în materialitatea sa, cerere care este de esenţa acţiunii în revendicare-în mod judicios instanţele s-au raportat la dispoziţiile Legii nr. 33/1994, întrucât exproprierea a fost temeiul juridic al preluării imobilului în proprietatea statului, situaţie în care, cererea privind acordarea despăgubirilor nu putea fi privită decât prin prisma acestui act normativ în raport de data introducerii acţiunii, care este anterioară intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001.
Or, în acord cu aceste dispoziţii şi cu probele administrate în cauză, care atestă împrejurarea că terenul în litigiu este ocupat de clădiri şi alte utilităţi, în mod corect au reţinut instanţele, că scopul exproprierii a fost realizat, reclamantul nebeneficiind nici de prevederile art. 25 şi urm. din Legea nr. 33/1994.
De altfel, în contextul respingerii irevocabile a prezentei acţiuni, reclamantul poate declanşa procedura prealabilă prevăzută de Legea nr. 10/2001, în acord cu dispoziţiile art. 11 şi respectiv art. 52 din acest act normativ.
În considerarea celor ce preced, recursul urmează a fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamantul P.J. împotriva deciziei civile nr. 59/A din 16 ianuarie 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III a civilă, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 15 noiembrie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 930/2005. Civil | ICCJ. Decizia nr. 9152/2005. Civil → |
|---|
