ICCJ. Decizia nr. 9152/2005. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 9152
Dosar nr. 2928/200.
Şedinţa publică din 11 noiembrie 2005
Asupra recursului civil de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 596 din 15 iunie 2004 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă, s-a admis excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamanţilor. S-a respins acţiunea formulată de reclamanţii SC E.C. SRL şi B.V. în contradictoriu cu pârâţii Municipiul Bucureşti prin Primarul General, G.I.A., S.I., S.P., ca fiind formulată de persoane fără calitate procesuală activă.
Tribunalul a reţinut că nulitatea absolută poate fi invocată de oricine are interes. Drepturile patrimoniale ale reclamanţilor nu pot fi încălcate întrucât aceştia deţin numai folosinţa imobilului, drept apărat de OUG nr. 40/1999 şi art. 14 pct. din Legea nr. 10/2001, invocate prin cerere.
Prin Decizia civilă nr. 1329 din 1 noiembrie 2004 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a civilă conflicte de muncă şi asigurări sociale, s-a luat act de renunţarea la judecata apelului declarat de către reclamantul B.V. S-a respins ca nefondat apelul formulat de către reclamanta SC E.C. SRL împotriva sentinţei de fond.
La pronunţarea deciziei, tribunalul a avut în vedere următoarele considerente:
Apelanta SC E.C. SRL ocupă un imobil ce a făcut obiectul dispoziţiei de restituire şi care era administrat de către A.F.I., fără însă a deţine un titlu în acest sens, întrucât parte în calitate de chiriaş în contractul de închiriere era B.V.
Astfel, neputându-se reţine ocrotirea drepturilor locative ale apelantei într-o modalitate reglementată de vreo normă legală, acesteia nu îi sunt aplicabile dispoziţiile art. 24 din Legea nr. 10/2001 referitoare la vocaţia atacării dispoziţiei de restituire.
Împotriva deciziei de apel a formulat recurs apelanta SC E.C. SRL, criticând-o pentru următoarele motivele:
Cele două instanţe au aplicat în cauză prevederile art. 24 din Legea nr. 10/2001, aplicabil în cauză fiind, din punct de vedere procedural, regimul juridic al nulităţii absolute a actului juridic încheiat cu nerespectarea normelor privind condiţiile de valabilitate.
Acţiunea are ca obiect o cerere de constatare a nulităţii absolute a dispoziţiei de retrocedare, act juridic civil, cu caracter patrimonial, ce face dovada proprietăţii persoanei îndreptăţite asupra imobilului şi care are forţa probantă a unui înscris autentic.
În speţă, sunt aplicabile prevederile art. 1 şi art. 2 lit. d) din Legea nr. 10/2001 şi normele metodologice de aplicare a acestor articole care impun condiţia pentru restituirea în natură sau în echivalent, ca neplata impozitelor să se fi datorat unor motive independente de voinţa proprietarilor.
Cu referire la actele de preluare a imobilului şi dispoziţiile Decretului nr. 224/1954 se invocă faptul că dispoziţia de retrocedare s-a emis cu încălcarea dispoziţiilor Legii nr. 10/2001 menţionate.
Făcându-se referire la actele aflate în dosarul cauzei se arată că nu au fost depuse toate certificatele de moştenitor enumerate în dispoziţia de retrocedare şi nu s-a făcut dovada calităţii de persoane îndreptăţite a intimaţilor cu privire la întregul imobil retrocedat.
În ceea ce priveşte aplicarea art. 48 din Legea nr. 10/2001, se invocă faptul că în condiţiile în care imobilul nu a fost preluat în mod abuziv de stat, întrucât neplata impozitelor s-a făcut din culpa proprietarilor, intimaţii nu pot beneficia de aceste prevederi legale.
Analizând Decizia recurată în raport de criticile formulate care se încadrează în art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Curtea constată că recursul este nefondat, pentru următoarele motivele ce vor complini Decizia tribunalului.
Prin cererea de chemare în judecată reclamanta-recurentă a solicitat pronunţarea unei hotărâri prin care să se constate nulitatea absolută a dispoziţiei nr. 2687 din 16 martie 2004 emisă de către Municipiul Bucureşti prin Primarul General în favoarea intimaţilor G.I.A., S.I. şi S.P.
Prin dispoziţia menţionată s-a restituit în temeiul Legii nr. 10/2001 imobilul situat în Bucureşti, compus din teren în suprafaţă de 759,73 mp din suprafaţa totală de 839,00 mp şi construcţii tip B (S+P+1/P) şi tip D, parter (cu excepţia apartamentelor vândute prin contract de vânzare-cumpărare nr. 2289/1963 cu cota de teren aferent de 27,66 mp şi prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 4930/29834 din 17 iulie 1997 cu cota de teren aferentă de 51,61 mp), cu obligaţia respectării dreptului de acces de trecere pentru ceilalţi coproprietari.
În motivarea acţiunii reclamanta a arătat că în baza contractelor comerciale încheiate cu Primăria Municipiului Bucureşti foloseşte spaţiul de la parterul imobilului restituit în baza Legii nr. 10/2001.
Potrivit relaţiilor furnizate de Primăria Municipiului Bucureşti cu adresa nr. 18/1/1418 din 17 septembrie 2003, spaţiul cu altă destinaţie din parterul şi subsolul imobilului în litigiu, în suprafaţă totală de 99,81 mp, este deţinut de SC E.C. SRL în baza fişei de calcul nr. 22353 din 7 ianuarie 1999 întocmită de D.G.A.F.I. Spaţiul este utilizat de SC E.C. SRL pentru activitate de alimentaţie publică în baza contractului de asociaţiune în participaţiune încheiat la data de 1 iulie 2003 cu SC R.C. SRL.
Se constată că, contrar celor susţinute în acţiune, între reclamanta-recurentă şi Municipiul Bucureşti nu este încheiat nici un contract.
Nulitatea absolută poate fi invocată de oricine are interes.
Interesul reprezintă folosul practic al celui care a recurs la promovarea unei acţiuni de genul celei ce face obiectul litigiului de faţă.
După cum s-a reţinut mai sus, Municipiul Bucureşti invocă anumite relaţii locative cu SC R.C. SRL.
Potrivit art. 14 din Legea nr. 10/2001, dacă imobilul restituit prin procedurile administrative prevăzute de lege face obiectul unui contract de locaţiune, succesiune, locaţie de gestiune sau asociere în participaţiune, noul proprietar se va subroga în drepturile statului sau ale persoanei juridice deţinătoare în contractele menţionate, dacă aceste contracte au fost încheiate potrivit legii.
În sensul textul legal au intervenit şi normele metodologice de aplicare care subliniază că subrogarea la care se face referire în art. 14 din Legea nr. 10/2001 intervine de drept.
Prin urmare, cu rezerva încheierii contractului în condiţii legale, titlul de locaţiune al SC R.C.C. SRL, cu care recurenta ar deţine contract de asociere în participaţiune, nedepus la dosar dar menţionat în adresa reţinută mai sus emisă de Primăria Municipiului Bucureşti, este menţinut şi după restituirea în natură a imobilului. Singura deosebire fiind în sensul că a avut loc o subrogare de drept a beneficiarilor dispoziţiei de restituire la data emiterii acesteia.
Se constată că recurenta-reclamantă nu are un folos practic, în promovarea acţiunii, urmând a se dispune în consecinţă.
În considerarea celor reţinute mai sus, Curtea apreciază că nu se mai impune analizarea celorlalte critici pe fond formulate în cadrul recursului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamanta SC E. SRL împotriva deciziei nr. 1329/A din 1 noiembrie 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VII-a civilă şi litigii de muncă, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţa publică, astăzi 11 noiembrie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 9234/2005. Civil | ICCJ. Decizia nr. 867/2005. Civil → |
|---|
