ICCJ. Decizia nr. 9409/2005. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 9409
Dosar nr. 3228/2005
Şedinţa publică de la 17 noiembrie 2005
Asupra recursului civil de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La 15 octombrie 2003, reclamantul V.P. a chemat în judecată pe pârâta SC F.D.F.E.E.E. Banat SA, solicitând anularea Deciziei nr. 1070/2003, prin care i s-a respins notificarea de restituire în natură sau acordarea unor despăgubiri băneşti pentru terenul de 1123,2 mp, înscris în C.F., nr.top177/2 Caransebeş.
În motivarea contestaţiei, întemeiate pe art. 20 alin. (1) şi urm. din Legea nr. 10/2001, reclamantul a susţinut că:
- terenul revendicat a aparţinut antecesorilor săi şi a fost preluat abuziv de stat, care l-a dat în administrarea pârâtei, pentru construirea unei staţii de înaltă tensiune, cu mai multe anexe;
- argumentele invocate în decizia contestată sunt inacceptabile deoarece terenul în discuţie a fost scos din circuitul agricol şi, ca atare, nu putea fi restituit conform Legilor nr. 18/1991 şi nr. 1/2000.
Pe parcursul procesului, respectiv la 18 iunie 2004, reclamantul a precizat că solicită restituirea în natură a suprafeţei de 1123,2 mp sau 3369,6 euro despăgubiri (3 euro/mp).
Tribunalul Timiş, secţia civilă, prin sentinţa nr. 790 din 29 iunie 2004, a respins contestaţia precizată, cu motivarea că:
- imobilul revendicat face parte din categoria terenurilor agricole extravilane expropriate şi intră aşadar sub incidenţa art. 39 din Legea nr. 18/1991;
- reclamantul nu a dovedit, în mod cert, că acel imobil ar fi fost expropriat de la antecesorul său.
Curtea de Apel Timişoara, secţia civilă, prin decizia nr. 27 din 12 ianuarie 2005, a admis apelul declarat de reclamant şi, drept consecinţă, a admis contestaţia şi a dispus anularea actului atacat şi continuarea procedurii de soluţionare a notificării, prin emiterea ofertei de despăgubire.
S-a reţinut că
- apelantul nu putea beneficia de reconstituirea dreptului de proprietate în temeiul Legii nr. 18/1991 deoarece suprafaţa revendicată a fost scoasă din circuitul agricol chiar prin decretul de expropriere, iar actul normativ menţionat avea în vedere doar terenurilor agricole şi forestiere;
- în consecinţă, reclamantul este îndreptăţit la măsuri reparatorii prin echivalent, conform Legii nr. 10/2001 dar pârâta nu a epuizat întreaga procedură prevăzută de art. 24, mai ales că, faţă de cererea lui subsidiară, trebuie avute în vedere şi dispoziţiile art. 36 referitoare la acordarea despăgubirilor băneşti.
Pârâta a declarat recurs, prin care a solicitat modificarea ultimei hotărâri şi menţinerea soluţiei Tribunalului Timiş.
În motivarea recursului, întemeiat pe art. 304 pct. 9 şi 10 C. proc. civ., pârâta a susţinut că:
- potrivit art. 8 din Legea nr. 10/2001, reclamantul nu putea beneficia de măsurile reparatorii prevăzute de această lege deoarece revendica un teren agricol, al cărui regim era reglementat de Legea nr. 18/1991, iar schimbarea categoriei de folosinţă, odată cu exproprierea, nu prezintă nici o relevanţă;
- instanţa de apel a ignorat probele administrate în cauză, din care rezultă că reclamantul nu a contestat soluţia de respingere a cererii de restituire a aceluiaşi teren, dată de Comisia locală Topleţ de aplicare a Legii nr. 1/2000 cu încălcarea art.4 din legea menţionată.
Ambele critici sunt nefondate deoarece:
- finalitatea art. 8 din Legea nr. 10/2001 constă în împiedicarea unei persoane de a beneficia cumulativ, pentru acelaşi imobil, de măsurile reparatorii prevăzute atât de legea menţionată, cât şi de Legile nr. 18/1991 şi nr. 1/2000;
- este cert că reclamantul nu a beneficiat de măsurile reparatorii prevăzute de Legile nr. 18/1991 şi nr. 1/2000 pentru terenul care a făcut obiectul notificării adresate pârâtei;
- imperfecţiunile legilor reparatorii succesive au generat confuzii, care nu trebuie să afecteze însă drepturile persoanelor prejudiciate prin preluarea abuzivă a unor imobile sau moştenitorilor acestora;
- instanţa de apel a exclus varianta restituirii terenului în natură, iar măsurile reparatorii sub forma despăgubirilor băneşti nu vor fi suportate de pârâtă;
- în acest context, neatacarea de către reclamant a soluţiei Comisiei locale Topleţ de aplicare a Legii nr. 1/2000 este irelevantă.
Aşa fiind, conform art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul declarat în cauză va fi respins, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâta SC F.D.F.E.E.E. Banat SA împotriva deciziei nr. 27 din 12 ianuarie 2005 a Curţii de Apel Timişoara, secţia civilă, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 17 noiembrie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4530/2005. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 8730/2005. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs → |
|---|
