ICCJ. Decizia nr. 4534/2005. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 4534
Dosar nr. 24934/1/2005
(nr. vechi 8471/2005)
Şedinţa publică din 10 mai 2006
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Vâlcea la data de 10 mai 2004, C.L. a solicitat: anularea dispoziţiei nr. 1670 din 12 aprilie 2004 şi obligarea Primarului municipiului Râmnicu Vâlcea la restituirea în natură a terenului liber în suprafaţă de 300 mp situat în intravilanul municipiului Râmnicu Vâlcea, între blocul 13 şi intersecţia cu str. M., aşa cum a fost identificat în planul de situaţie anexat la notificare, pronunţarea unei hotărâri prin care să se constate că autorii săi nu au fost niciodată deposedaţi legal de dreptul de proprietate şi obligarea primarului la plata unor daune interese pentru lipsa de folosinţă a terenului, începând cu data de 10 octombrie 2001, sumă calculată în funcţie de preţul de închiriere a terenurilor în zonă şi pe care o va dona Leagănului de copii preşcolari din Râmnicu Vâlcea. A arătat că dispoziţia atacată este netemeinică şi nelegală, întrucât, ca moştenitor al autorilor săi, este de drept proprietarul terenului revendicat. A precizat că faptul că terenul ar fi ocupat de o parcare publică betonată nu constituie un impediment, întrucât în anexa III la Legea nr. 213/1998, parcările sau spaţiile verzi nu sunt menţionate ca făcând parte din domeniul public de interes local.
Prin sentinţa nr. 795 din 23 septembrie 2004, Tribunalul Vâlcea, secţia civilă, a admis în parte acţiunea formulată de reclamant în contradictoriu cu Primăria municipiului Râmnicu Vâlcea şi Primarul municipiului Râmnicu Vâlcea. A anulat în parte dispoziţia nr. 1670/2004, în sensul că a dispus restituirea în natură a terenului în suprafaţă de 135 mp, compusă din două parcele S.2 - 52,50 mp şi S.3 – 82,50 mp, situate în Râmnicu Vâlcea, astfel cum sunt identificate prin schiţa anexă nr.3 a raportului de expertiză tehnică, de la fila 44 dosar. A menţinut dispoziţia cu privire la restituirea prin echivalent constând în titluri de valoare nominală pentru diferenţa de teren 165 mp. S-a luat act că reclamantul a renunţat la judecarea capătului 3 din acţiune.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că reclamantul este moştenitorul legal al autorilor V.P., C.O., C.I. şi C.G., iar terenul revendicat, moştenit de pe urma acestora, nu a fost expropriat, fiind preluat abuziv, fără aplicarea vreunui act normativ, o dată cu exproprierea ce a avut loc în anul 1980, astfel încât domeniul public nu se poate legal constitui în afara cadrului legal şi prin încălcarea flagrantă a dreptului de proprietate privată. S-a arătat totodată că reclamantul, la dezbaterile pe fondul cauzei, a declarat că solicită restituirea în natură numai a suprafeţei de 165 mp, respectiv S.2 şi S.3 şi, în raport de dispoziţiile art. 7-9 din Legea nr. 10/2001, s-a admis acţiunea astfel cum a fost precizată.
Curtea de Apel Piteşti, secţia civilă, conflicte de muncă şi asigurări sociale, prin decizia nr. 215/A din 17 martie 2005 a admis apelul declarat de pârâţii Primăria municipiului Râmnicu Vâlcea şi Primarul municipiului Râmnicu Vâlcea împotriva sentinţei nr. 795 din 23 septembrie 2004 a Tribunalului Vâlcea, secţia civilă, pe care a schimbat-o în sensul că a respins acţiunea formulată de reclamantul C.L.
Instanţa de apel a reţinut că nu este posibilă restituirea în natură a celor două parcele de teren, întrucât terenul în suprafaţă de 52,5 mp este ocupat de un taluz cu iarbă, iar cel în suprafaţă de 82,5 mp este ocupat de o parcare betonată situată în faţa unui bloc, ambele terenuri fiind amplasate între blocuri, spaţii verzi şi căi de acces, astfel cum rezultă din anexa la raportul de expertiză, întocmit de expert C.T. S-a arătat că prin H.G. nr. 1362/2001 s-a stabilit apartenenţa terenului în litigiu la domeniul public, acesta fiind menţionat ca atare în anexa nr. 2 privind inventarul bunurilor care aparţin domeniului public al municipiului Râmnicu Vâlcea, motiv pentru care s-a menţinut ca legală dispoziţia nr. 1640/2004 prin care s-au acordat reclamantului măsuri reparatorii prin echivalent.
Împotriva deciziei pronunţată în apel a declarat recurs reclamantul arătând că regula care guvernează Legea nr. 10/2001 este aceea a restituirii în natură a imobilelor, restituirea prin echivalent constituind excepţia, cu consecinţa unei stricte interpretări. A susţinut că nu s-a făcut dovada certă a faptului că terenul în suprafaţă de 135 mp face parte din domeniul public al municipiului Râmnicu Vâlcea întrucât extrasele din inventarul domeniului public nu fac dovada că terenul este cuprins în suprafaţa evidenţiată la poziţia 1093.
Recursul este nefondat, urmând a fi respins ca atare pentru considerentele ce se vor expune în continuare.
Potrivit art. 10 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, în situaţia imobilelor preluate în mod abuziv şi ale căror construcţii edificate pe acestea au fost demolate total sau parţial, restituirea în natură se dispune pentru terenul liber şi pentru construcţiile rămase nedemolate, iar pentru construcţiile demolate şi terenurile ocupate măsurile reparatorii se stabilesc prin echivalent.
Prin raportul de expertiză tehnică întocmit de C.T., expert tehnic în specialitatea topografie – cadastru, s-a precizat că suprafaţa de 135 mp, respectiv S.2 = 52,5 mp şi S.3 = 82,5 mp, pentru care reclamantul a solicitat restituirea în natură conform precizării acţiunii, nu este liberă.
Prin răspunsul la obiectivele propuse de instanţă, expertul tehnic C.T. a arătat că expertiza a identificat pe fostul amplasament al terenului dotări constând în spaţiu verde, trotuar, zonă gradene din beton, băncuţe de lemn, spaţiu verde în pantă spre parcare şi parcare betonată.
Astfel, interpretarea restrictivă dată noţiunii de teren ocupat prin motivele de recurs este contrară dispoziţiilor Legii nr. 10/2001, sensul real al condiţiei referindu-se la faptul că terenul nu este liber sau nu poate fi eliberat.
În acelaşi sens, sunt şi dispoziţiile pct. 10.3 din H.G. nr. 498/2003 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001, potrivit cărora nu se poate dispune restituirea în natură în situaţia în care afectează căile de acces (existenţa pe terenul respectiv a unor străzi, trotuare, parcări amenajate, etc.), în astfel de situaţii, restituirea în natură limitându-se numai la acele suprafeţe de teren disponibile.
Se reţine totodată că nu este întemeiată nici critica formulată în baza pct. 10 al art. 304 C. proc. civ., text de lege în vigoare la data declarării recursului de către reclamant, potrivit căreia instanţa nu s-a pronunţat asupra probelor şi dovezilor administrate la judecarea fondului.
Astfel, în apel, s-a constatat că prin H.G. nr. 1362/2001 privind atestarea domeniului public al judeţului Vâlcea, precum şi al municipiilor, oraşelor şi comunelor din judeţul Vâlcea, în Anexa nr. 2, cuprinzând inventarul bunurilor care aparţin domeniului public al municipiului Râmnicu Vâlcea, la poziţia 1093.1.6.2, este înscris terenul în litigiu, iar recurentul-reclamant nu a făcut dovada contrarie.
Pentru cele ce preced, în conformitate cu dispoziţiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul C.L. împotriva deciziei nr. 215/A din 17 martie 2005 a Curţii de Apel Piteşti, secţia civilă, conflicte de muncă şi asigurări sociale.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 10 mai 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5551/2005. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 4530/2005. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs → |
|---|
