ICCJ. Decizia nr. 9625/2005. Civil
| Comentarii |
|
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Gorj la 17 februarie 2003, reclamantul F.I. a chemat în judecată pe pârâții E.M.C. Rovinari C.N.L.O., Prefectura Județului Gorj și Statul Român reprezentat de Ministerul Finanțelor Publice pentru obligarea la plata despăgubirilor pentru terenul de 400 mp situat în Rovinari și compus din 250 mp vie și rod, 67,49 mp suprafață locuibilă, 49,74 mp spațiu construit și teren aferent construcției. Reclamantul a mai solicitat ulterior anularea dispoziției nr. 197 din 7 aprilie 2003 cât privește respingerea cererii de acordare a despăgubirilor.
Tribunalul Gorj prin sentința civilă nr. 210 din 1 iulie 2003 a admis în parte cererea cu precizările ulterioare și s-a anulat dispoziția nr. 197/7 aprilie 2003 emisă de C.N.L.O. și s-a constatat că reclamantul are dreptul la măsuri reparatorii prin echivalent în sumă de 698.435.100 lei.
Prin aceeași hotărâre a fost respinsă acțiunea împotriva Prefecturii Gorj și Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice pentru lipsa calității procesuale pasive a acestora.
în motivarea hotărârii, Tribunalul a reținut că reclamantul este moștenitorul legal acceptat al autoarelor F.E. și D.M. care au avut în proprietate până în 1976 o suprafață de teren de 400 mp și un imobil casă de locuit, un alt teren cu 500 mp cu altă casă de locuit, situate în fostul sat Rovinari, expropriate prin Decretul nr. 83/1976. Urmare exproprierii clădirile au fost demolate pentru punerea în exploatare a rezervației de lignit din cariera Rovinari. S-a constatat de asemenea că terenurile sunt astăzi în exploatarea C.N.L.O. iar valoarea acestora este de 698.435.100 lei conform expertizei efectuate în cauză. Pentru clădiri s-au acordat despăgubiri la momentul exproprierii care actualizate indică o valoare de 80.098.333 lei.
Instanța a apreciat că din totalul despăgubirilor pe expropriere produse, se cuvine moștenitoarelor proprietare numai contravaloarea celor două terenuri.
Curtea de Apel Craiova prin decizia civilă nr. 413 din 5 decembrie 2003 a respins ca nefondat apelul declarat de pârâta C.N.L.O. SA prin E.M.C. Rovinari.
Instanța de apel nu a primit critica pârâtei apelante în sensul că expertul la stabilirea despăgubirilor trebuia să aibă în vedere valoarea de piață și să ia în considerare raportul leu-dolar. S-a constatat că pârâta nu a formulat obiecțiuni la raportul de expertiză cu care a fost de acord la instanța de fond.
împotriva acestei decizii pârâta E.M.C. Rovinari a declarat recurs în termenul legal prevăzut de lege.
Critica întemeiată pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. s-a axat în fapt pe împrejurarea că instanțele trebuiau să afle dacă ambele expropriate nu au primit și terenuri în Satul Nou Iași urmând a se scade din contravaloarea terenurilor expropriate, valoarea terenurilor primite.
Recursul este neîntemeiat.
Prin soluția dată instanța de fond a adoptat una din măsurile de recuperare a proprietăților preluate abuziv prevăzute de Legea nr. 10/2001.
Nu se poate reține că nu s-a făcut o corectă aplicare a legii.
Prin noul motiv invocat în recurs și care nu se încadrează în nici un considerent pentru care art. 304 C. proc. civ. permite atacarea cu recurs a unei hotărâri, pârâta urmărește să diminueze despăgubirea la care a fost obligată, fără să producă dovezi în apărare la instanța de fond când s-a discutat acest cuantum. Instanța de apel în mod corect a observat că pârâta nu a contestat concluziile expertului iar în recurs, care urmărește regulile din apel conform art. 316 C. proc. civ. nu se vor folosi alte mijloace de apărare și dovezi, decât cele invocate la prima instanță.
Osebit de aceasta, sarcina probei în susținerea acțiunii și, în apărare, aparține părților potrivit poziției lor procesuale și nu instanței.
Rolul activ al judecătorilor se circumscrie regulilor cuprinse de art. 129 C. proc. civ. și este menit să întregească prin lămurire poziția părților în proces, părți care au obligația să-și probeze pretențiile și apărare și nu să lase loc instanței să suplinească atitudinea pasivă a acestora.
De altfel textul art. 129 alin. (4) este fără echivoc, judecătorul este în drept să le ceată pârâților explicații numai "cu privire la situația de fapt și motivarea de drept pe care părțile le invocă în susținerea pretențiilor și apărărilor lor".
Pentru considerentele arătate, recursul a fost respins ca neîntemeiat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 9629/2005. Civil | ICCJ. Decizia nr. 9579/2005. Civil → |
|---|
