ICCJ. Decizia nr. 9631/2005. Civil
| Comentarii |
|
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 25 martie 2003, pe rolul Tribunalului Hunedoara, ulterior precizată, reclamanta B.V., în contradictoriu cu pârâții Consiliul Local Deva și Primarul municipiului Deva, a solicitat instanței ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să dispună anularea dispoziției nr. 354 din 21 aprilie 2003 a Primarului municipiului Deva și restituirea în natură a terenului în suprafață de 202 mp liber de construcții, acordarea de teren în compensare pentru suprafața de 952 mp sau măsuri reparatorii prin echivalent sub forma despăgubirilor bănești corespunzătoare valorii terenului și, de asemenea, despăgubiri bănești în sumă de 500 milioane lei pentru construcțiile demolate.
în motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că este unica moștenitoare a părinților săi L.I. și L.E. decedați, care au fost proprietarii imobilului în suprafață de 1175 mp, ce a fost expropriat prin Decretul nr. 113/1982 (suprafața de 575 mp) și Decretul nr. 408/1972 (suprafața de 600 mp). Casa părintească aflată pe acest teren a fost demolată, cu plata unei despăgubiri în sumă de 65.309 lei. Pe o parte din teren au fost construite blocuri de locuințe, însă o parte din acesta a rămas liber și poate fi restituit în natură, așa încât respingerea cererii sale prin dispoziția atacată nu se justifică, fiind dată cu încălcarea prevederilor Legii nr. 10/2001.
Tribunalul Hunedoara, prin sentința civilă nr. 599 din 7 aprilie 2004, a admis în parte acțiunea, a anulat dispoziția nr. 354/2003 și a obligat pe pârâtul Primarul municipiului Deva să restituie reclamantei în natură terenul în suprafață de 202 mp înscris în C.F. Deva, nr. top nou 3418X5/2 conform raportului de expertiză topografică întocmit de expertul C.A. și să emită o nouă dispoziție în temeiul căreia reclamanta va beneficia de măsuri reparatorii prin echivalent sub forma titlurilor de valoare nominală sau a acțiunilor tranzacționate pe piața de capital corespunzătoare valorii terenului în suprafață de 952 mp ce nu poate fi restituit în natură, în sumă de 729.007.328 lei și respectiv în sumă de 74.062.020 lei reprezentând diferența dintre valoarea reală a construcțiilor demolate și valoarea despăgubirilor primite actualizate.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că aplicabile în cauză sunt dispozițiile art. 11 alin. (3), (6) și (9) din Legea nr. 10/2001 și ale art. 10 lit. a) pct. 3 din Normele Metodologice de aplicare unitară a legii.
împotriva acestei hotărâri au declarat apel reclamanta și pârâtul Primarul municipiului Deva.
în apelul său, reclamanta a arătat că a solicitat ca din suprafața totală de 1175 mp să îi fie restituită suprafața de 202 mp rămasă neconstruită și să i se scadă suprafața de 21 mp pe care are amplasat un garaj pe un teren ce i-a fost concesionat de primărie contra unei taxe anuale, însă din hotărâre nu reiese dacă i-a fost scăzut acest teren, fiindu-i plătită doar o suprafață de 952 mp, în loc de 973 mp, terenul de 21 mp neregăsindu-se la plata despăgubirii sau scăzut din suprafața restituită în natură, cum s-a cerut, așa încât se impune completarea sentinței apelate, în sensul de a i se plăti suprafața de 973 mp la prețul de 765.764 lei/mp, în total 745.088.372 lei pentru teren și suma de 146.081.700 lei pentru construcții.
Prin motivele de apel formulate, pârâtul Primarul municipiului Deva a arătat că întregul teren expropriat este ocupat de blocuri de locuințe, alei de acces, spațiu verde și rețele de utilități, așa încât nu poate fi restituit în natură, iar valoarea imobilului se stabilește de către comisia primăriei, instanța neținând seama nici de concluziile expertizei care confirmă că antecesorii reclamantei au fost despăgubiți în întregime, valoarea actualizată a sumei primite fiind mai mare decât valoarea reactualizată a imobilului.
Curtea de Apel Alba Iulia, prin decizia civilă nr. 1151/A din 7 iulie 2004, a respins ca nefondate ambele apeluri.
Cu privire la apelul reclamantei, instanța a reținut că părinții acesteia au fost proprietari ai imobilului înscris în C.F. Deva, nr. top 1271, 1272, în suprafață de 310 stj.p., adică 1113 mp și că, la dosar nu există dovada certă că terenul expropriat are o suprafață mai mare decât cea tabulară. De asemenea, s-a arătat că cererea reclamantei privind schimbul de terenuri este inadmisibilă, deoarece acest schimb este supus procedurii de drept comun și, mai mult, nu s-a stabilit dacă terenul ce face obiectul concesiunii face parte din domeniul public, situație în care este inalienabil.
în ceea ce privește apelul pârâtului, curtea de apel a arătat în considerentele hotărârii că, potrivit raportului de expertiză întocmit de expert C.A., pe terenul de 202 mp se află edificate provizorii din tablă cu destinație de garaje, depozite de materiale și adăposturi pentru motociclete și biciclete, iar rețelele de utilități de pe imobil nu incomodează cu nimic prezența și utilizarea acestor barăci metalice, pârâtul nefăcând nici dovada faptului că terenul face parte din domeniul public, acestuia nedându-i-se o utilitate publică.
împotriva acestei hotărâri au exercitat calea de atac a recursului reclamanta B.V. și de pârâtul Primarul municipiului Deva.
Prin recursul său, reclamanta a solicitat să îi fie acordate despăgubiri bănești reactualizate cu rata inflației la data achitării sumei, pentru imobilul preluat abuziv și care nu mai poate fi restituit în natură și nu titluri de valoare sau acțiuni, cum s-a dispus, iar, în subsidiar, dacă aceste despăgubiri nu se pot acorda, optează pentru un apartament din cota primăriei Deva, situat în zona I de urbanism, în compensare.
Pârâtul a susținut, prin motivele de recurs, că în mod greșit s-a dispus restituirea suprafeței de 202 mp ca fiind liberă, când, în realitate, acest imobil este afectat de rețelele utilitare, fiind un teren ocupat în înțelesul Legii nr. 10/2001 și, totodată, greșit a fost anulată dispoziția primarului prin care se stabilise dreptul reclamantei la măsuri reparatorii în echivalent, dispunându-se emiterea unei noi dispoziții în temeiul căreia reclamanta să beneficieze tot de măsuri reparatorii în echivalent sub forma titlurilor de valoare sau acțiuni, deci s-a stabilit același drept al reclamantei. în fine, recurentul-pârât a contestat și modul de calcul al valorii imobilului, arătând că această valoare se stabilește de comisa de evaluare internă, iar conform raportului de expertiză valoarea actualizată a sumei primite cu titlu de despăgubire de autorii reclamantei este mai mare decât valoarea reactualizată a imobilului.
Recursurile sunt nefondate.
Situația imobilelor expropriate este reglementată de art. 11 din Legea nr. 10/2001, sub incidența căruia intră toate exproprierile făcute în perioada 1945-1989, inclusiv imobilul în litigiu, ce a fost expropriat prin Decretul nr. 113/1982 și Decretul nr. 408/1972.
Potrivit dispozițiilor art. 11 alin. (2) din lege, în cazul în care construcțiile expropriate au fost demolate parțial sau total, dar nu s-au executat lucrările pentru care s-a dispus exproprierea, terenul liber se restituie în natură cu construcțiile rămase, iar pentru construcțiile demolate măsurile reparatorii se stabilesc în echivalent, iar dacă persoana îndreptățită a primit o despăgubire, restituirea în natură este condiționată de rambursarea diferenței dintre valoarea despăgubirii primite și valoarea construcțiilor demolate așa cum a fost calculată în documentația de stabilire a despăgubirilor, actualizată cu coeficientul de actualizare stabilit conform legislației în vigoare.
De asemenea, conform alin. (3) al art. 11, în cazul în care lucrările pentru care s-a dispus exproprierea ocupă terenul parțial, persoana îndreptățită poate obține restituirea în natură a părții de teren rămasă liberă, pentru cea ocupată de construcții noi, măsurile reparatorii stabilindu-se în echivalent.
Valoarea construcțiilor expropriate și demolate, precum și valoarea terenurilor ce nu mai pot fi restituite în natură, se stabilește potrivit valorii de piață, în funcție de volumul de informații puse la dispoziția evaluatorului și conform standardelor internaționale de evaluare, după cum prevăd dispozițiile alin. (5) și (6) ale art. 11 din Legea nr. 10/2001 modificată prin Legea nr. 245/2005 și republicată.
Totodată, măsurile reparatorii prin echivalent, în situațiile prevăzute de art. 11 alin. (2) și (3) din lege, sunt cele dispuse de art. 11 alin. (8) din Legea nr. 10/2001 modificată și republicată, respectiv acestea vor consta în compensare cu alte bunuri sau servicii oferite în echivalent de către entitatea investită potrivit legii cu soluționarea notificării, cu acordul persoanei îndreptățite sau despăgubiri acordate în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv.
Situația de fapt a terenului în litigiu reiese din probatoriul administrat în cauză și a fost corect reținută de instanțele de fond și apel.
Astfel, din raportul de expertiză tehnică topografică întocmit de expert C.A., rezultă că suprafața de teren de 202 mp este liberă de construcții și poate fi restituită în natură, așa încât s-a făcut o corectă aplicare în cauză a dispozițiilor art. 11 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, mai sus enunțate.
Pentru suprafața de teren expropriată, ce nu mai poate fi restituită în natură și pentru construcțiile demolate, reclamanta, în calitate de persoană îndreptățită, are dreptul la măsuri reparatorii prin echivalent, potrivit art. 11 alin. (8) din lege, urmând a se face și aplicarea art. 11 alin. (2) cu privire la stabilirea valorii construcțiilor demolate prin scăderea valorii despăgubirii primite.
Având în vedere considerentele arătate și dispozițiile legale analizate, hotărârile pronunțate în cauză se situează în afara oricăror critici, fiind legale și temeinice, iar susținerile formulate prin motivele de recurs apar ca neîntemeiate.
Este de reținut și faptul că, reclamanta a depus la dosar, în faza procesuală a recursului, noua dispoziție emisă de Primarul municipiului Deva, sub nr. 1635 din 4 octombrie 2004, prin care s-a dispus restituirea în natură a terenului în suprafață de 202 mp, precum și acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent corespunzătoare valorii terenului de 952 mp, ce nu poate fi restituit în natură, în sumă de 729.007.328 lei și respectiv, în sumă de 74.062.020 lei reprezentând diferența între valoarea reală a construcțiilor demolate și valoarea despăgubirilor primite actualizate.
De asemenea, reclamanta a depus și procesul-verbal de executare silită din 15 octombrie 2004, emis de B.E.J. B.A. din Deva, prin care aceasta a fost pusă în posesia imobilului în suprafață de 202 mp, pe care, de altfel, l-a și întabulat în cartea funciară la data de 1 februarie 2005, conform extrasului de C.F.
în fine, reclamanta a arătat, în întâmpinarea depusă la recursul pârâtului, că "hotărârea recurată este temeinică și legală și solicită menținerea acesteia", deoarece "executarea a fost deja realizată, Legea nr. 10/2001 fiind respectată în litera și spiritul ei, neexistând nici cel mai mic motiv de a fi modificată hotărârea pronunțată în cauză".
Față de cele ce preced, recursurile se privesc ca nefondate și au fost respinse ca atare.
| ← ICCJ. Decizia nr. 9630/2005. Civil | ICCJ. Decizia nr. 9629/2005. Civil → |
|---|
