ICCJ. Decizia nr. 9637/2005. Civil

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 12 mai 2003, pe rolul Tribunalului Cluj, ulterior precizată, reclamantul M.K., în contradictoriu cu pârâții Statul Român prin Consiliul Local Târgu Mureș și Universitatea de Științe Agricole și Medicină Veterinară Cluj-Napoca, a solicitat instanței ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să dispună anularea deciziei nr. 173 din 2 aprilie 2003 emisă de Universitatea de Științe Agricole și Medicină Veterinară Cluj-Napoca și obligarea pârâților la restituirea în natură a terenului în suprafață de 67 stj. p., situat în municipiul Cluj-Napoca, înscris în C.F. Cluj, nr. top 12174/2.

în motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că este moștenitorul defunctului M.L., fostul proprietar tabular al imobilului, ce a fost expropriat în baza Decretului nr. 450 din 14 iulie 1965 al Consiliului de Stat al R.P.R. pentru cauză de utilitate publică, în vederea extinderii imobilului aparținând Institutului Agronomic din Cluj-Napoca, lucrare ce nu a fost executată, imobilul prezentându-se sub forma unui teren viran.

Reclamantul a mai arătat că pentru imobil s-a acordat o sumă simbolică cu titlu de despăgubire, iar pârâta Universitatea de Științe Agricole și Medicină Veterinară Cluj-Napoca, prin dispoziția atacată, a refuzat în mod nejustificat restituirea în natură a terenului, oferind măsuri reparatorii prin echivalent.

Tribunalul Cluj, prin sentința civilă nr. 941 din 23 aprilie 2004, a admis excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul Statul Român prin Consiliul Local Târgu Mureș și a admis acțiunea precizată a reclamantului, dispunând anularea Deciziei nr. 173 din 2 aprilie 2003 emisă de Universitatea de Științe Agricole și Medicină Veterinară Cluj-Napoca și obligând pârâta să emită dispoziție de restituire în natură a terenului situat în Cluj-Napoca, identificat conform raportului de expertiză tehnică judiciară întocmit de ing. B.V., după restituirea despăgubirii în sumă de 499,65 lei actualizată la data plății.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut, în esență, că scopul exproprierii nu a fost realizat, imobilul a fost identificat prin raportul de expertiză tehnică administrat în cauză, ca fiind liber de construcții și, din cuprinsul dispozițiilor art. 1 alin. (1), art. 7 și art. 9 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, rezultă principiul prevalenței restituirii în natură și, numai în ipoteza în care această măsură nu este posibilă sau este expres înlăturată de la aplicare, se va proceda la acordarea celorlalte măsuri reparatorii prevăzute de lege.

împotriva acestei hotărâri a declarat apel pârâta Universitatea de Științe Agricole și Medicină Veterinară Cluj-Napoca susținând că, scopul exproprierii a fost atins deoarece terenul este folosit pentru activitatea didactică și practică a studenților, pe el aflându-se colecția de plante perene a universității, iar în cauză sunt aplicabile prevederile art. 16 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, imobilul neputând fi restituit în natură și aflându-se pe lista cu imobile propusă de Ministerul Educației și Cercetării pentru restituire în echivalent.

Curtea de Apel Cluj, prin decizia civilă nr. 2057/A din 29 septembrie 2004, a respins ca nefondat apelul, reținând că, apelanta a recunoscut intimatului calitatea de persoană îndreptățită, fiind de acord exclusiv cu stabilirea măsurilor reparatorii prin echivalent; că în cauză nu sunt aplicabile dispozițiile art. 16 din Legea nr. 10/2001; că, în mod corect, prima instanță a arătat că, în sensul Legii nr. 10/2001, prevalează principiul restituirii în natură a imobilelor preluate abuziv de stat.

împotriva acestei hotărâri a exercitat calea de atac a recursului pârâta Universitatea de Științe Agricole și Medicină Veterinară Cluj-Napoca, susținând că, în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 8 din Legea nr. 10/2001, la dosar existând înscrisuri din care rezultă că situația juridică a imobilului este reglementată de art. 36 din Legea nr. 18/1991, precum și faptul că reclamantul a revendicat terenul în litigiu și în baza Legii 1/2000 și a Legii nr. 169/1997.

Se mai susține, prin motivele de recurs, că sunt întrunite condițiile prevăzute de Normele Metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001, de restituire a terenului prin echivalent, respectiv situația imobilului este esențială pentru activitatea didactică, urmând ca, pentru acest teren, reclamantul să primească despăgubiri la data apariției unei Hotărâri de Guvern emise în acest sens.

Recursul este nefondat.

Situația imobilelor expropriate este reglementată de art. 11 din Legea nr. 10/2001, sub incidența căruia intră toate exproprierile făcute în perioada 1945-1989, inclusiv imobilul în litigiu, ce a fost expropriat prin Decretul nr. 450 din 14 iulie 1965 al Consiliului de Stat al R.P.R.

Potrivit dispozițiilor art. 11 din lege, dacă imobilul a fost expropriat, însă nu au fost realizate lucrările pentru care s-a dispus exproprierea, acesta se va restitui în natură. Dacă persoana îndreptățită a primit pentru imobilul expropriat, o despăgubire, restituirea în natură este condiționată de rambursarea unei sume reprezentând valoarea despăgubirii primite, actualizată cu coeficientul de actualizare stabilit conform legislației în vigoare.

în speță, imobilul a fost expropriat pentru executarea lucrărilor privind "extinderea localului Institutului agronomic din Cluj", conform Decretului nr. 450/1965 (filele nr. 49-50 din dos. nr. 4652/2003 al Tribunalului Cluj). Terenul nu a fost folosit în scopul pentru care a fost expropriat, este liber de construcții și poate fi restituit în natură reclamantului, potrivit concluziilor raportului de expertiză tehnică topo, administrat în cauză (filele 86-93 din același dosar).

Prin urmare, în mod corect instanța de fond, stabilind situația de fapt a imobilului litigios, a reținut că se impune restituirea în natură a acestuia, după plata despăgubirii în sumă de 499,65 lei actualizată, făcând o corectă aplicare a dispozițiilor legale incidente în cauză, soluție menținută de instanța de apel.

Având în vedere considerentele expuse, faptul că imobilul a fost expropriat și îi este aplicabil art. 11 din legea specială, este de reținut că nu sunt incidente în speță prevederile art. 16 și art. 8 din Legea 10/2001, ce au fost invocate de pârâta Universitatea de Științe Agricole și Medicină Veterinară Cluj-Napoca.

Cu toate acestea, dispozițiile legale invocate de recurentă nu prevăd acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent pentru imobilele preluate abuziv, ci, dimpotrivă, aceste texte ale legii speciale dispun restituirea în natură a bunurilor.

Astfel, potrivit art. 16 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 modificată prin Legea nr. 247/2005 și republicată, imobilele având destinațiile arătate în anexa 2 lit. a), care face parte integrantă din lege, necesare și afectate exclusiv și nemijlocit activităților de interes public, de învățământ, sănătate ori activităților social-culturale se restituie foștilor proprietari sau moștenitorilor acestora. Anexa nr. 2 cuprinde lista imobilelor ce intră sub incidența art. 16 din Legea nr. 10/2001 republicată, la pct. 1 fiind indicate imobilele ocupate de unități și instituții de învățământ din sistemul de stat, inclusiv instituțiile de învățământ superior.

De asemenea, în interpretarea art. 8 din lege, Normele Metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001 prevăd că restituirea în natură a terenurilor aflate în intravilanul localităților intră sub incidența Legii nr. 10/2001, dacă terenul respectiv este disponibil, adică nu este ocupat de construcții ale terților ori pe acesta nu au fost puse în posesie, în mod legal, până la apariția legii, persoane cărora li s-a constituit drept de proprietate în temeiul legilor anterioare.

Așadar, legiuitorul a avut în vedere și acele imobile care nu au fost încă restituite, ceea ce înseamnă că domeniul de reglementare al legii are și caracter de complinire în raport cu celelalte acte normative cu caracter reparatoriu din domeniul imobiliar.

Față de cele ce preced, recursul se privește ca nefondat și a fost respins ca atare.

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 9637/2005. Civil