ICCJ. Decizia nr. 965/2005. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 965
Dosar nr. 7696/200.
Şedinţa publică din 8 februarie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La data de 2 septembrie 2003 B.D. a chemat în judecată pe B.E. şi B.M., pentru a se constata nulitatea actului de vânzare-cumpărare, încheiat între pârâte şi autentificat sub nr. 32 din 15 iulie 1999, cu privire la imobilul compus din construcţie şi 3.000 mp teren, situat în comuna Brădeşti, judeţul Olt.
În motivarea acţiunii sale reclamantul a arătat că imobilul vândut este indiviz şi că actul de înstrăinare atacat, fiind încheiat fără consimţământul său, aduce atingere drepturilor proprii pe care le are asupra bunului.
Judecătoria Filiaşi, prin sentinţa civilă nr. 714 din 30 septembrie 2003, a respins, ca nefondată, acţiunea.
Curtea de Apel Craiova, secţia civilă, prin Decizia nr. 397 din 28 septembrie 2003, a respins, ca nefondat, apelul reclamantului, cu motivarea că pârâta B.E., în calitate de vânzătoare, a avut în momentul înstrăinării, proprietatea exclusivă asupra bunului vândut.
Împotriva acestei decizii reclamantul a declarat recurs, bazat pe motivul de casare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în dezvoltarea căruia a arătat, în esenţă, că soluţia instanţelor de fond încalcă dreptul său de proprietate asupra bunului din litigiu, dobândit prin succesiune, considerent pentru care se impune admiterea acţiunii, aşa cum a fost formulată.
Recursul este nefondat.
Reclamantul invocă, prin cererea introductivă de instanţă, o cotă parte ideală proprie asupra imobilului din litigiu, considerent pentru care ar fi aplicabile regulile privitoare la vânzarea lucrului altuia, în raport de care actul atacat este lovit de nulitate absolută, ceea ce impune admiterea acţiunii.
Aceste apărări nu pot fi primite, deoarece, potrivit opiniei dominante în doctrină şi practica judiciară, întrucât vânzătorul este proprietar pro parte, nu se aplică regulile privitoare la vânzarea lucrului altuia, ci regulile proprii stării de indiviziune.
Pentru salvgardarea drepturilor proprii asupra bunului înstrăinat oricare dintre coindivizari poate cere ieşirea din indiviziune, iar soarta contractului de vânzare-cumpărare, validitatea lui va depinde de rezultatul partajului.
Respectiv, dacă bunul vândut este atribuit la partaj copărtaşului înstrăinător, contractul de vânzare-cumpărare devine perfect valabil, prin efectul art. 786 C. civ. Dimpotrivă, dacă bunul înstrăinat este atribuit altui copărtaş, actul de înstrăinare va fi desfiinţat retroactiv pentru lipsa calităţii de proprietar a vânzătorului, aplicându-se, în consecinţă, regulile care guvernează vânzarea lucrului altuia.
În consecinţă, soluţia respingerii acţiunii se verifică, pe fundamentul acestor considerente, a fi legală şi temeinică, situaţie în care se impune respingerea recursului, cu substituirea motivării dată hotărârilor atacate, în sensul arătat prin Decizia de faţă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul B.D. împotriva deciziei nr. 397 din 28 noiembrie 2003 a Curţii de Apel Craiova, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 8 februarie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 975/2005. Civil | ICCJ. Decizia nr. 953/2005. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs → |
|---|
