ICCJ. Decizia nr. 9800/2005. Civil. Conflict negativ de competenţă. Stabilirea competenţei
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 9800
Dosar nr. 8618/2005
Şedinţa de la 25 noiembrie2005
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la 13 septembrie 2004, la Judecătoria Găieşti, reclamantul Ş.V. a chemat în judecată pe pârâta A.G., solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunţa, să se constate nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2233 din 28 decembrie 1999, valoarea imobilului prevăzut în contract fiind de 48 milioane lei.
Prin sentinţa civilă nr. 1219 din 10 decembrie 2004, Judecătoria Găieşti a admis excepţia invocată de intervenienta în interes propriu M.M. privind lipsa calităţii procesuale active a reclamantului şi a respins acţiunea formulată de acesta ca inadmisibilă.
Împotriva menţionatei sentinţe a formulat apel reclamantul Ş.V., iar prin încheierea din 30 martie 2005, dată în dosarul nr. 1773/2005, Curtea de Apel Ploieşti, secţia civilă, a scos cauza de pe rol şi a înaintat dosarul spre competentă soluţionare a recursului la Tribunalul Dâmboviţa.
S-a apreciat că în raport de valoarea obiectului litigiului, sub un miliard lei şi de prevederile art. 282 alin. (1) şi art. 299 C. proc. civ., modificate prin Legea nr. 195/2004, pentru aprobarea OUG nr. 58/2003 pentru modificarea şi completarea Codului de procedură civilă, calea de atac este recursul, iar competenţa de soluţionare revine tribunalului.
Tribunalul Dâmboviţa, secţia civilă, prin Decizia nr. 352 din 24 mai 2005, a declinat competenţa materială în favoarea Curţii de Apel Ploieşti, considerând calea de atac ca fiind apel şi constatând conflict negativ de competenţă, în baza art. 22 C. proc. civ., a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru a pronunţa un regulator de competenţă.
Referitor la conflictul negativ de competenţă ivit, se constată următoarele:
Obiectul litigiului îl constituie constatarea nulităţii absolute a unui contract de vânzare-cumpărare şi a fost soluţionat în primă instanţă de Judecătoria Găieşti.
Întrucât hotărârea atacată a fost dată într-un litigiu al cărui obiect este sub 1 miliard de lei, iar hotărârea atacată a fost pronunţată la data de 10 decembrie 2004, după intrarea în vigoare a Legii nr.195/25 mai 2004 pentru aprobarea OUG nr. 58/2003 pentru modificarea şi completarea Codului de procedură civilă, rezultă că potrivit art. 2821 alin. (1) C. proc. civ., calea de atac este recursul şi potrivit art. 2 pct. 3 din acelaşi cod, aşa cum a fost modificat prin Legea nr. 219/2005, competenţa materială de soluţionare a recursului aparţine tribunalului.
Aşa fiind, în temeiul art. 20 şi urm. C. proc. civ., urmează a fi stabilită competenţa în favoarea Tribunalului Dâmboviţa.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Stabileşte în favoarea Tribunalului Dâmboviţa competenţa de soluţionare a recursului declarat de reclamantul Ş.V. împotriva sentinţei civile nr. 1219 din 10 decembrie 2004 a Judecătoriei Găieşti.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 25 noiembrie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 9804/2005. Civil | ICCJ. Decizia nr. 9802/2005. Civil → |
|---|
