ICCJ. Decizia nr. 9865/2005. Civil
| Comentarii |
|
Prin contestația înregistrată la Tribunalul Neamț la 17 martie 2003, contestatoarele F.R., prin mandatarul S.A., a solicitat anularea dispozițiilor nr. 132, 133 și 134 din 21 februarie 2003, emise de Primarul orașului Târgu Neamț, prin care i s-au respins ca tardiv formulate notificările prin care a solicitat acordarea măsurilor reparatorii prevăzute de Legea nr. 10/2001 pentru 3 imobile situate în Târgu Neamț.
în motivarea contestației, reclamanta a arătat că la data de 27 ianuarie 2002 a expediat Primăriei orașului Târgu Neamț o cerere de restituire a imobilelor preluate abuziv de stat, cerere înregistrată sub nr. 2703 din 8 februarie 2002. Această cerere a fost restituită mandatarului său, cu recomandata nr. 1488, motivat de faptul că nu a fost înaintată prin executorul judecătoresc, potrivit art. 21 din Legea nr. 10/2001.
Reclamanta a mai arătat că atât ea cât și mandatarul său au fost în imposibilitate de a se deplasa la Târgu Neamț pentru a depune notificarea prin executorul judecătoresc competent, în termen legal, însă mandatarul, prin telegrama nr. 402 din 14 februarie 2002 a făcut cunoscut primăriei că urmează să se deplaseze la Târgu Neamț pentru a îndeplini această formalitate. Executorul judecătoresc a refuzat însă, la 14 februarie 2002 să înregistreze notificarea depusă personal de reprezentant, comunicând că s-a depășit termenul de depunere a acesteia.
Tribunalul Neamț, secția civilă, prin sentința civilă nr. 167/C din 9 mai 2003, a respins ca nefondată contestația formulată în contradictoriu cu Primarul orașului Târgu Neamț, reținând că reclamanta a depus cererile de restituire la Biroul Executorului Judecătoresc D.G. abia la 9 decembrie 2002, deci cu depășirea termenului legal prevăzut de art. 21 alin. (1) (modificat) prin Legea nr. 10/2001.
S-a apreciat că reclamanta este decăzută din dreptul de a solicita restituirea în natură sau prin echivalent a imobilelor preluate abuziv.
împotriva sentinței menționate a declarat apel contestatoarea F.R., prin mandatar, criticând-o ca nelegală și netemeinică întrucât nu s-a avut în vedere practica judiciară constantă în sensul că o sesizare adresată unui organ necompetent trebuie îndreptată către organul competent, astfel că primarul orașului Târgu Neamț avea obligația să comunice actele executorului judecătoresc.
S-a susținut că termenul prevăzut de lege pentru depunerea notificării nu este un termen de decădere, fiind posibilă repunerea în termen. Totodată, apelanta a arătat că a făcut dovada cu acte medicale că procuratorul său nu s-a putut prezenta la executorul judecătoresc, existând temei pentru repunerea se în termenul prevăzut de art. 21 din Legea nr. 10/2001.
Curtea de Apel Bacău, secția civilă, prin decizia civilă nr. 59 pronunțată la 10 septembrie 2003, a respins apelul contestatoarei ca nefondat, reținând că, potrivit art. 21 alin. (5) din Legea nr. 10/2001, cu nerespectarea termenului prevăzut pentru trimiterea notificării, termen prelungit de două ori cu câte 3 luni, respectiv până la 14 noiembrie 2001, prin O.U.G. nr. 109/2001 și ulterior până la 14 februarie 2002, prin O.U.G. nr. 145/2001, atrage pierderea dreptului de a solicita în justiție, măsuri reparatorii în natură sau prin echivalent.
Pe cale de consecință, s-a apreciat că în mod corect a fost respinse ca tardivă cererea reclamanților formulată prin notificarea înregistrată la biroul executorului judecătoresc la data de 9 decembrie 2002.
împotriva deciziei menționate a declarat recurs contestatoarea F.R., prin mandatar S.A. la 9 octombrie 2003 criticând-o ca nelegală și netemeinică pentru motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Prin motivele de recurs, contestatoarea a susținut că prelungirea termenelor de depunere a actelor anexă la notificare constituie o dovadă implicită a prelungirii termenului de depunere a notificării și că instanța de apel a omis faptul că soluția dată notificării nu are nici un efect atâta vreme cât acțiunea în revendicare este imprescriptibilă.
Recurenta a mai susținut că primarul orașului Târgu Neamț avea obligația legală de a comunica notificarea, greșit îndreptată, către executorul judecătoresc.
Totodată recurenta a învederat că are o vârstă înaintată (93 ani) și suferă de senilitate, motive suficiente, alături de dovezile cu acte medicale, care să determine repunerea sa în termenul de depunere a notificării.
Intimatul Primarul orașului Târgu Neamț a depus la 14 februarie 2005 întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului contestatoarei ca nefondat.
în faza recursului nu s-au administrat probe noi.
Recursul este nefondat.
Prin adresa nr. 2703 din 11 februarie 2002, (fila 10 dosar fond), Primăria orașului Târgu Neamț a comunicat reprezentantului contestatoarei-recurente faptul că cererea de restituire a imobilelor preluate abuziv nu îndeplinește cerințele art. 21 din Legea nr. 10/2001, nefiind adresată prin intermediul executorului judecătoresc. Prin aceeași adresă a fost îndrumată reclamanta să formuleze câte o notificare pentru fiecare imobil și i s-a adus la cunoștință că termenul limită de depunere a notificărilor este 14 februarie 2002.
Cererile de restituire au fost înregistrate la Biroul Executorului Judecătoresc D.G. sub nr. 94 și 95 din 9 februarie 2002 (file 16,17).
Așa cum corect au reținut instanțele de fond și apel, potrivit art. 21 alin. (5) din Legea nr. 10/2001 nerespectarea termenului legal, (prelungit succesiv până la 14 februarie 2002), de depunere a notificării, atrage pierderea dreptului de a solicita în justiție măsuri reparatorii în natură sau prin echivalent.
Susținerea recurentei în sensul că prelungirea termenului prevăzut de art. 22 conduce implicit și la prelungirea termenului prevăzut de art. 21 din Legea nr. 10/2001 este lipsită de suport legal.
Prin cele două articole se instituie termene de decădere distincte: pe de o parte, termenul prevăzut de art. 21 pentru depunerea notificărilor (și care a expirat la 14 februarie 2002) și, pe de altă parte, cel prevăzut de art. 22, referitor la actele doveditoare ale solicitării din notificare (și care a expirat la 1 iulie 2003).
Este indiscutabil că ac4este termene nu pot fi confundate, cu atât mai mult cu cât au fost prelungite explicit prin actele normative de modificare a Legii nr. 10/2001.
Așa cum corect a reținut instanța de apel, întrucât termenul prevăzut de art. 21 este un termen de decădere, nu este posibilă repunerea în termenul de depunere a notificării, chiar dacă reclamanta a făcut dovada că este o persoană în vârstă și locuiește în străinătate.
Mai mult, Primăria Târgu Neamț a dat îndrumări mandatarului recurentei cu privire la procedura de depunere a notificării, acesta având posibilitatea de a se conforma dispozițiilor Legii nr. 10/2001.
Față de aceste considerente, Curtea a apreciat că nu este întrunit motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., instanța de apel aplicând corect dispozițiile Legii nr. 10/2001, și în consecință, s-a respins recursul contestatoarei ca nefondat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 9866/2005. Civil | ICCJ. Decizia nr. 9856/2005. Civil → |
|---|
